153 matches
-
Greciei. El încearcă aici metrul lui Lamartine, fiind unul din primii admiratori ai poetului francez în Moldova. Realizează și câteva versiuni din Boileau și Homer, se dovedește un bun traducător din vechea poezie eroică elină, pe care o tălmăcește în hexametri corecți. În periodice se află versuri fragmentare din Sappho și din A. Hommaire de Hell, iar în manuscris s-a păstrat o transpunere din Shakespeare, Șeiloc evreul. SCRIERI: Abețedariu românesc sau Întâile cunoștințe, Iași, 1832; Gramatică românească sau Observații gramaticești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
modelul zeilor e omul. Eroii olimpici ai poemelor homerice reproduc atât de veridic pasiunile omenești încât, citind astăzi o polemică conjugală între Zeus și Hera, ai impresia că asculți o trivială ceartă între doi soți de suburbie, scandată solemn în hexametri. E o artă care imită pe cât se poate natura, fiindcă zeii înșiși erau concepuți după chipul și asemănarea omului. Cele mai aberante patimi ale omului capătă prestigiul olimpic și justificarea practicii. Tragedia sângeră de incesturi monstruoase, sculptura glorifică pe efeb
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
În speță, arta grecilor e identică cu mitologia lor religioasă. Iar fenomenul de divinizare a artei, adică de identificare a esteticului cu mitologicul, e specific grecesc. Dacă grecul credea în mitul Olimpului homeric, aceasta nu-l împiedica să guste frumusețea hexametrilor Iliadei, ci, dimpotrivă, arta îi făcea mitul mai familiar și mai apropiat. Iar dacă Benedetto Croce și-ar fi reamintit de erotismul maladiv, legat de cultul statuilor zeițelor sau de viziunea frumosului platonic exemplificat ca în carnea efebilor, ar fi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
1 iunie 1674 datează Oda lui H., moment de referință pentru istoria prozodiei românești. Este scrisă în românește, într-un limbaj dialectal, contorsionat fonetic, sintactic și mai ales ortografic de influențe maghiare și săsești. Versificația savantă, în metru cantitativ, preia hexametrul și pentametrul antic, voind a demonstra, comparativ, virtuțile prozodice ale limbii române. Oda, împreună cu alte poezii gratulatorii în limbi străine, este tipărită în 1674 la Basel, într-un volum omagial, Vota solennia, dedicat lui Francisc Páriz Pápai. Lăudându-și prietenul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
modelului delfic” asupra stilului poeților beoțieni, cum este Hesiod, de pildă, cu atât mai mult cu cât nici În cazul lui nu s-ar putea face clar diferența Între poet și profet. În plus, stilul foarte personal, dar epic, folosirea hexametrului dactilic, mișcarea metrică lentă, de preferință spondaică, gustul pentru metaforă, tonul demn - toate acestea sunt trăsături caracteristice ale oracolelor delfice care se regăsesc În egală măsură la Parmenide și Empedocle. Porecla lui Heraclit (deosebit de interesat de oracole), ho skoteinos, „cel
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lui Prosper și a epocii sale drept „examenele de conștiință ale secolului al V-lea”. A scris multe feluri de poezii: epigrame împotriva unui critic al lui Augustin, pe care nu-l cunoaștem; un lung poem în patru cărți în hexametri, cu un titlu grecesc (poate în stilul lui Prudentius), Nerecunoscătorii (Acharistoi), adică „dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine de la Dumnezeu; Prosper povestește istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
abat atît de multe nenorociri asupra unor întregi populații, inclusiv asupra celor nevinovați și a celor sfinți. în asemenea situații dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever, cu caracter doctrinal, în hexametri, în care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, de la facerea lumii, fără să se preocupe de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la condamnările formulate în cadrul conciliului de la Efes din 431, unde, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părintele pelagianismului. O tematică analoagă are poemul lui Pseudo-Prosper dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Gallia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind distihul elegiac, o îndeamnă pe femeie să renunțe la toate deșertăciunile lumii și să se dăruiască lui Dumnezeu, practicînd abstinența împreună cu soțul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Oreste (Orestis tragoedia), atribuită lui Draconțiu pentru prima dată de către Mai. în ciuda titlului său, opera nu este o „tragedie” în maniera teatrului clasic (căruia i se pierduse pînă și amintirea în epoca lui Draconțiu, ci tot un epillion în hexametri, analog cu cele deja amintite din componența Romulea. Elementele mitice sînt eliminate aproape complet din narațiune (ele deveniseră de-acum elemente exclusiv ornamentale ale expunerii literare); firește, din antica tragedie a lui Oreste și din problematica eschiliană n-a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și din problematica eschiliană n-a rămas nimic; probabil că poetul african nici măcar nu-l citise pe Eschil. Drama e foarte colorată, excesiv de retorică și cu foarte multe discursuri. Lui Draconțiu i-au mai fost atribuite și alte poeme în hexametri, care provin din același mediu și din aceeași epocă; unul este intitulat întru lauda soarelui (In laudem solis), iar celălalt Boala lui Perdica (Aegritudo Perdicae), unde se povestește iubirea incestuoasă a lui Perdica pentru mama sa Castalia. Aceste poeme sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Tristia) lui Ovidiu, dar și Scriptura, în special Psalmii. De aceea, Fontaine a vorbit despre „un Psalm romanizat și, mai ales, actualizat”. Opera principală este însă cea dedicată Laudelor lui Dumnezeu (De laudibus Dei), formată din trei cărți scrise în hexametri. Laudele se justifică, observă poetul, dacă este cercetată în primul rînd cea mai însemnată operă a lui Dumnezeu, adică facerea lumii, de aceea prima carte conține o amplă secțiune dedicată acestui motiv fundamental al religiozității creștine, și subliniază că trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Compostela, 1978; J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 5. Poeți africani minori Nu se cunoaște autorul unui Poem pentru Flavius Felix despre învierea morților și judecata Domnului (Ad Flavium Felicem de resurrectione mortuorum et de iudicio Domini), scris în hexametri; poetul ne spune că acest poem este continuarea unuia anterior, pierdut, care cînta frumusețile vieții la țară, și, dat fiind conținutul său, cel de-al doilea e mult mai angajat decît primul. Originea africană a poemului e dovedită de numele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
transmise fie sub numele lui Ciprian, fie sub numele lui Tertulian, Sodoma și Iona, exerciții retorice bazate pe episoadele biblice ale distrugerii Sodomei și pe cartea lui Iona (De Sodoma și De Iona). Mai lung e primul poem (167 de hexametri), în timp ce al doilea numără doar 105 și descrie cu precădere furtuna și naufragiul în care a fost implicat Iona. Autorul, un versificator capabil de performanțe retorice notabile, cunoaște bine și literatura păgînă, mai ales pe aceea care descrie Marea Moartă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns pînă la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui Ciprian Galul este, în maniera lui Iuvencus, o parafrază în hexametri, însă nu pare un poem unic, cu o structură organică, ci mai degrabă format dintr-o serie de șapte poeme separate. Poetul a folosit un text biblic anterior versiunii lui Ieronim și și-a luat mai multe libertăți decît Iuvencus
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
interesant și faptul că Ciprian, în anumite momente, schimbă tipul de vers în funcție de situația narată: rugăciunea lui Moise după traversarea Mării Roșii, cîntarea israeliților în preajma izvorului din deșert și aceea a lui Moise pe patul de moarte nu sînt în hexametri, care au un ritm eroic, narativ, ci în metru liric. Poetul îl imită mai ales pe Vergiliu, dar cultura sa clasică e considerabilă, pentru că îl cunoaște și pe Stațiu; îi imită totodată și pe poeții creștini, cum sînt Prudentius și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Apuleius, e foarte vie în opera acestui poet. Bibliografie. Ediții: Anthologia Latina, I, 2, Teubner, Leipzig, 1906 (Fr. Bücheler, A. Riese). 3. Paulinus Nu știm prea multe despre un anume Paulinus care, într-o Epigramma în o sută zece hexametri, scrisă imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tînăr cleric, Salmon, și bătrînul călugăr Thesbon. La decăderea morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acela al dezbaterilor dintre augustinieni și Maeștrii Provensali. De altfel, potrivit lui Ghenadie, ar fi trăit sub împărații Theodosius al II-lea și Valentinianus al III-lea, adică în prima jumătate a secolului al V-lea. Este autorul unui poem în hexametri, compus din trei cărți, intitulat Adevărul (în grecește Aletheia), care e în același timp o prezentare și un comentariu al Facerii; conform lui Ghenadie, opera ajungea pînă la moartea lui Avraam, dar nouă nu ne-a parvenit decît o versiune
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a pierdut pe toți cei apropiați, s-a refugiat la Bordeaux la niște prieteni și a murit la o vîrstă înaintată, în anul 459. Paulinus din Pella și-a descris viața, cu puțin înainte de a muri, într-un poem în hexametri intitulat Scriere de mulțumire către Dumnezeu, cu descrierea vieții mele (Eucharisticos Deo sub ephemeridis meae textu), o autobiografie cu o prefață în proză. Opera lui Paulinus descrie cu multă sinceritate implicarea autorului în evenimentele povestite și se configurează ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care nu știm nimic. El a scris la cererea lui Perpetuus, succesorul lui Martin în funcția de episcop de Tours, o biografie în versuri a celui mai faimos sfînt din Gallia, adică Martin. E vorba de un poem scris în hexametri și compus din șase cărți, din care primele trei reprezintă o reelaborare în versuri fidelă, dar lungă și prolixă, a Vieții Sfîntului Martin compuse de Sulpicius Severus, text care, cu siguranță, prin vivacitatea redactării și rafinamentul stilistic, putea să trezească
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de aprecierea lui Perpetuus, care l-a invitat pe Paulinus să redacteze o inscripție în versuri pentru bazilica Sfîntului Martin din Tours pe care Perpetuus o construise și o terminase în 473. Pentru această ocazie, Paulinus a scris douăzeci și cinci de hexametri și a adăugat apoi alte optzeci de versuri în care se povestește cum sfîntul a vindecat în mod miraculos o rudă a poetului. Nici Paulinus din Périgueux nu ne trezește entuziasmul: imitator al lui Vergiliu și Ovidiu, al lui Iuvencus
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scaunul episcopal și a murit în 489. Producția literară a lui Sidonius se divide în două perioade. în prima, el s-a dedicat exclusiv compunerii de opere profane: douăzeci și patru de Poezii (Carmina), din care primele opt sînt panegirice, scrise în hexametri, care conțin prefețe și alte poezii legate de panegirice, în distihuri elegiace. în aceste scrieri, Sidonius imită maniera celuilalt mare poet de curte de la sfîrșitul secolului precedent, Claudianus, care a trăit la curtea lui Honorius și a lui Stilicon. Panegiricele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Activitatea sa poetică pare însă anterioară anului 431, deoarece poetul condamnă arianismul și sabelianismul, însă nu-l cunoaște pe Nestorie. Opera cea mai cunoscută a lui Sedulius este Poemul Pascal (Carmen Paschale), care glorifică în cinci cărți destul de scurte, în hexametri, minunile lui Cristos. într-adevăr, Paștile nu e doar solemnitatea festivă, ci Cristos însuși, identificat cu Paștile prin faimoasa afirmație din 1 Cor. 5,7. După o prefață în distihuri elegiace, prin care cititorul este invitat la banchetul pascal, în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
activitatea sa literară - în cadrul căreia poezia creștină ocupă doar o mică parte - știm puține lucruri, și într-o manieră fragmentară. A scris un Poem despre Cristos (Carmen de Christo), intitulat și Lauda lui Cristos (Laus Christi), compus din treizeci de hexametri. Merobaude apare ca un imitator al lui Claudianus, care a scris un poem Despre Mîntuitor (De salvatore) și a fost, la rîndul său, imitat de Draconțiu în Laudele Domnului (p. 000). Bibliografie. Ediții: MGH, Auctores Antiquiss. 14, 1905 (Fr. Vollmer
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
penitență, unde își plînge cu durere propriile păcate”. Al doilea poem, cel despre penitență, a fost descoperit de cardinalul Pitra și este intitulat Dezvinovățirea în fața lui Dumnezeu prin penitență (De satisfactione poenitentiae), fiind o adevărată cîntare de penitență în 212 hexametri. Poemul e însuflețit de o anume emoție și de patetism; examinat din punctul de vedere al metricii clasice, așa cum se putea face parțial în cazul lui Draconțiu, un scriitor anterior cu șaizeci de ani, se dovedește plin de defecte. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
transcrieri de manuscrise. în acest caz, ar descinde dintr-o nobilă familie italică ai cărei reprezentanți fuseseră consuli în 464 și 520. După ce a scris în tinerețe versuri cu subiect profan, care s-au pierdut, a compus un poem în hexametri Despre binefacerile lui Isus Cristos (Carmen de Christi Iesu beneficiis), în care preamărește întruparea, minunile și opera de mîntuire a lui Cristos, și Istoriile din Vechiul și din Noul Testament (Historiae Testamenti Veteris et Novi), o culegere de douăzeci și patru de epigrame
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]