154 matches
-
al., 2004). Mărimea agregatului colorantului poate influența difuzia acestuia, în special în cazul chitosanului cu porozitate scăzută. Fenomenul de agregare este îmbunătățit în prezența electroliților în soluție și de tăria ionică. Unii autori au propus de asemenea interacțiuni hidrofile, respectiv hidrofobe, dependente de structura chitosanului (Crini și al., 2008a; 2008b; Delben și al., 1994). Adsorbția colorantului Reactive Yellow GR pe granule de chitosan funcționalizat cu GLU crește cu creșterea temperaturii, comportament datorat caracteristicilor intrinseci ale colorantului, care are o catenă liniară
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
organic se obțin prin înlocuirea cationilor metalici ai argilei cu un cation organic, modificând astfel proprietățile de suprafață de la hidrofile la organofile. În timp ce mineralele argiloase sunt eficiente pentru adsorbția cationilor, cele modificate organic pot să adsoarbă molecule încărcate negativ și hidrofobe. Adsorbția competitivă mono și bicomponent a colorantului anionic Orange II și a surfactantului anionic dodecilbenzensulfonat a fost studiată pe montmorillonit tratat cu cationul hexadeciltrimetilamoniu (HDTMA) (Bae și al., 2000). Bentonitul modificat cu HDTMA a fost sintetizat prin introducerea cationului alchilamoniu
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
proprietăților de adsorbție. S-a constatat că acesta ar putea induce creșterea sau scăderea ariei suprafeței specifice, mărimea porilor, volumul porilor montmorillonitului în funcție de mărime, aranjarea moleculară și gradul de hidratare a ionului schimbat. S-a observat de asemenea că legarea hidrofobă prin conglomerarea grupărilor mari alchilice C16 asociate cu HDTMA poate favoriza încărcarea pozitivă a suprafeței montmorillonitului, ceea ce nu se observă în cazul modificării cu TMA. Reținerea Acid Red 151 din soluții apoase a fost studiată la diferite concentrații de colorant
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
secreția biliară. Excreția de colesterol și pigmenți biliari Bila reprezintă o cale excretorie esențială pentru o diversitate de substanțe care nu pot fi eliminate prin urină. In general, aceste substanțe sunt organice, au o greutate moleculară de peste 300 kDa, sunt hidrofobe și, de obicei sunt transportate în sânge legate de albumină. Exemple de astfel de substanțe sunt bilirubina neconjugată și colesterolul (transportat sub formă de lipoproteine). Colesterolul este un solid cristalin (la temperatura corpului) și pentru a fi dispersat sub formă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
intră în circulația portală și se leagă de albumină. Preluarea hepatocitară nu este eficientă (la prima trecere se pierd 20%), astfel încât bilirubina neconjugată va fi întotdeauna prezentă în plasmă. Apoi, bilirubina este transportată în hepatocite legată de o proteină citosolică hidrofobă numită ligandin. In cursul tranzitului său, bilirubina este esterificată cu o moleculă de acid glucuronic la fiecare capăt acidic al său formând diglicuronid biliriubina; reacție catalizată de o enzimă microsomală numită bilirubin-glucuronil transferaza. Glucuronidarea este necesară pentru secreția canaliculară eficientă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
secreția biliară. Excreția de colesterol și pigmenți biliari Bila reprezintă o cale excretorie esențială pentru o diversitate de substanțe care nu pot fi eliminate prin urină. In general, aceste substanțe sunt organice, au o greutate moleculară de peste 300 kDa, sunt hidrofobe și, de obicei sunt transportate în sânge legate de albumină. Exemple de astfel de substanțe sunt bilirubina neconjugată și colesterolul (transportat sub formă de lipoproteine). Colesterolul este un solid cristalin (la temperatura corpului) și pentru a fi dispersat sub formă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
intră în circulația portală și se leagă de albumină. Preluarea hepatocitară nu este eficientă (la prima trecere se pierd 20%), astfel încât bilirubina neconjugată va fi întotdeauna prezentă în plasmă. Apoi, bilirubina este transportată în hepatocite legată de o proteină citosolică hidrofobă numită ligandin. In cursul tranzitului său, bilirubina este esterificată cu o moleculă de acid glucuronic la fiecare capăt acidic al său formând diglicuronid biliriubina; reacție catalizată de o enzimă microsomală numită bilirubin-glucuronil transferaza. Glucuronidarea este necesară pentru secreția canaliculară eficientă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
chimice generatoare de modificări ale conformației și proprietăților termodinamice ale celor două elemente intrate în reacție, în vederea formării unui complex tranzitoriu, dotat cu noi proprietăți. Cu excepția legăturilor covalente, numeroase modalități de interacții chimice (legături electrostatice, de hidrogen, Van der Waals, hidrofobe etc.) pot interveni, determinând afinitatea și fixarea reversibilă a ligandului pe receptor. Reacția reversibilă dintre receptor (R) și agonist (A), depinde de constantele cinetice de asociere (K+1) și de disociere (K-1). Liganzii endogeni sunt caracterizați prin stereo specificitate, care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
realiza alte noi legături. Legăturile de hidrogen influențează comportarea moleculelor cu astfel de legături. De exemplu, posibilitatea de rotire a moleculelor este amplificată de legăturile de hidrogen. In acest caz se realizează o restrângere a moleculelor. I.2.6. Interacțiunea hidrofobă Un caz particular de legătură ce apare între anumite structuri biologice o constituie legătura hidrofobă. Interacțiunile hidrofobe apar atunci când anumite grupări nepolare se gasesc în prezența unui mediu polar, grupările nepolare având tendința de asociere între ele. Prin dizolvare, orice
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
exemplu, posibilitatea de rotire a moleculelor este amplificată de legăturile de hidrogen. In acest caz se realizează o restrângere a moleculelor. I.2.6. Interacțiunea hidrofobă Un caz particular de legătură ce apare între anumite structuri biologice o constituie legătura hidrofobă. Interacțiunile hidrofobe apar atunci când anumite grupări nepolare se gasesc în prezența unui mediu polar, grupările nepolare având tendința de asociere între ele. Prin dizolvare, orice moleculă face ca moleculele de apă cu care vine în contact să realizeze un număr
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de rotire a moleculelor este amplificată de legăturile de hidrogen. In acest caz se realizează o restrângere a moleculelor. I.2.6. Interacțiunea hidrofobă Un caz particular de legătură ce apare între anumite structuri biologice o constituie legătura hidrofobă. Interacțiunile hidrofobe apar atunci când anumite grupări nepolare se gasesc în prezența unui mediu polar, grupările nepolare având tendința de asociere între ele. Prin dizolvare, orice moleculă face ca moleculele de apă cu care vine în contact să realizeze un număr mai mic
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
realizânduse punți de hidrogen între apă și molecula dizolvată). Ca urmare energia potențială va fi mai mare. Pentru a-și realiza minimul energetic sistemul se organizează astfel încât suprafețele de contact cu apa să fie cât mai mici, deci aceste grupări hidrofobe să fie cât mai mult în contact doar între ele. Deci moleculele hidrofobe se alatură, nu datorită unei forțe de atracție, ca în cazurile descrise mai înainte, ci datorită respingerii lor de către solvent. Interacțiunea hidrofobă contribuie la realizarea structurii spațiale
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
va fi mai mare. Pentru a-și realiza minimul energetic sistemul se organizează astfel încât suprafețele de contact cu apa să fie cât mai mici, deci aceste grupări hidrofobe să fie cât mai mult în contact doar între ele. Deci moleculele hidrofobe se alatură, nu datorită unei forțe de atracție, ca în cazurile descrise mai înainte, ci datorită respingerii lor de către solvent. Interacțiunea hidrofobă contribuie la realizarea structurii spațiale a proteinelor, a structurii AND-ului. Interacțiunea hidrofobă stă la baza formării stratului
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mai mici, deci aceste grupări hidrofobe să fie cât mai mult în contact doar între ele. Deci moleculele hidrofobe se alatură, nu datorită unei forțe de atracție, ca în cazurile descrise mai înainte, ci datorită respingerii lor de către solvent. Interacțiunea hidrofobă contribuie la realizarea structurii spațiale a proteinelor, a structurii AND-ului. Interacțiunea hidrofobă stă la baza formării stratului bilipidic al membranei celulare sau a micelelor I.3. APA IN SISTEMELE BIOLOGICE Apa a fost considerată de către Albert Szent Györgyi matricea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
doar între ele. Deci moleculele hidrofobe se alatură, nu datorită unei forțe de atracție, ca în cazurile descrise mai înainte, ci datorită respingerii lor de către solvent. Interacțiunea hidrofobă contribuie la realizarea structurii spațiale a proteinelor, a structurii AND-ului. Interacțiunea hidrofobă stă la baza formării stratului bilipidic al membranei celulare sau a micelelor I.3. APA IN SISTEMELE BIOLOGICE Apa a fost considerată de către Albert Szent Györgyi matricea vieții datorită faptului că (se pare) viața a apărut în apă, iar pe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
caracter de selectivitate, sunt semipermeabile II.1.4. Structura membranei In prezent este unanim acceptat că membranele celulare sunt alcătuite dintr un strat dublu fosfolipidic în care sunt împlântate proteinele. Moleculele fosfolipidice sunt dispuse într-un strat dublu, părțile lor hidrofobe venind în contact iar cele polare rămân libere epre exteriorul, respectiv interiorul celulei. Poziția proteinelor este arbitrară, ele se află din loc în loc, unele traversând complet membrana, iar altele nu. Membrana hematiilor este una din din cele mai studiate membrane
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
structurii membranei celulare. Modelul constă dintr-o “mare” ce constituie stratul dublu lipidic, pe care plutesc proteinele asemeni unor aisberguri. Dublul strat fosfolipidic formează o matrice de circa 60-80 A0 grosime. Membranele biologice iau naștere prin autoasamblare pe baza interacțiunii hidrofobe. Lipidele formează spontan în soluții apoase straturi bimoleculare pe care proteinele se adsorb tinzând să-și ascundă propriile lor porțiuni hidrofobe. Faptul că această dispunere a lipidelor se realizează de la sine în virtutea tendinței oricărui sistem de a atinge stări cât
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
strat fosfolipidic formează o matrice de circa 60-80 A0 grosime. Membranele biologice iau naștere prin autoasamblare pe baza interacțiunii hidrofobe. Lipidele formează spontan în soluții apoase straturi bimoleculare pe care proteinele se adsorb tinzând să-și ascundă propriile lor porțiuni hidrofobe. Faptul că această dispunere a lipidelor se realizează de la sine în virtutea tendinței oricărui sistem de a atinge stări cât mai stabile (minim de energie) a sugerat posibilitatea realizării de membrane artificiale cu ajutorul cărora să se studieze funcțiile membranei. Ca urmare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
un transportator artificial care prezintă o afinitate mare pentru ionii de K Rb, Cs. Ionul se fixează în partea centrală a moleculei antibioticului, cei șase atomi din centrul moleculei formînd o “cușcă” în jurul ionului. Deoarece partea externă a moleculei este hidrofobă (deci solubilă în lipide), acest fapt îi permite trecerea prin stratul bilipidic, în interiorul celulei. Ca urmare valinomicina lucrează printr-un mecanism de solubilitate-difuzie, diferit de modelul de schimbare conformațională folosit de proteine pentru a acționa ca transportatori prin membrane. De
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de precipitare o reprezintă reactivii de chelatizare.Ei au o formulă moleculară de tip HL sau H2L, unde H reprezintă hidrogenul acid ce poate fi înlocuit cu un ion metalic. Reactivii de chelatizare sunt formați de obicei dintr-o parte hidrofobă (lanțuri hidrocarbonate, nuclee aromatice) și grupări hidrofile carboxil ( COOH), hidroxil (-OH), tiol (-SH), sulfonice ( SO3H), etc. care permit solubilizarea moleculelor organice în apă. Formarea chelatului metalic presupune înlocuirea ionilor H+ din matricea organică cu ionii metalici din soluție, ceea ce duce
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Exemplu: apa udă suprafețele din sticlă dar nu și metalele, iar mercurul acționează invers. Suprafețele udate cu un anumit lichid se numesc liofile iar cele care nu sunt udate, liofobe. Dacă lichidul este apa, suprafețele se numesc hidrofile și respectiv hidrofobe. În aceste cazuri trebuie ținut cont de forțele intermoleculare care se exercită între molecule diferite. Dacă forțele de atracție dintre moleculele lichidului și cele ale solidului - forțe de adeziune - sunt mai mari decât cele exercitate între moleculele lichidului - forțe de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și liofobi. La sistemele liofile, interacțiunea este puternică și particulele dispersate leagă un număr mare de molecule de solvent. În sistemele liofobe, interacțiunea este foarte slabă sau nu există. Dacă mediul de dispersie este apa, sistemele se numesc hidrofile și hidrofobe. Dispersiile liofobe, formate din micro sau macromolecule, interacționează slab cu mediul de dispersie. Coloizii micelari de asociație și cei moleculari au interacțiuni puternice cu mediul de dispersie, sunt stabili și nu pot fi distruși prin modificarea naturii solventului. 4. după
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dispersie este un lichid polar sau nepolar. Moleculele amfifile sunt molecule organice ce conțin un număr de atomi de carbon cuprins între 8 și 20, legați prin legături covalente, într-o catenă alchilică, liniară, ramificată sau alchilarilică ce constituie partea hidrofobă (nepolară) și o grupare polară ce constituie partea hidrofilă. Schematic, molecula amfifilă poate fi reprezentată ca în figura 34: Moleculele amfifile, în soluție, au tendința de a forma agregate supramoleculare numite micele de asociație. Legătura dintre moleculele amfifile ce intră
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
grași superiori cu sorbitanul (produși de deshidratare a sorbitolului și anume 1,5 - anhidro - sorbitol). În funcție de natura acidului gras superior vom avea: lauratul, palmitatul, stearatul, oleatul și trioleatul de sorbitan. Span-urile sunt insolubile în apă; ei posedă numeroase grupe hidrofobe, fapt ce îi face să fie folosiți pentru solubilizarea substanțelor lipofile (HLB = 3 - 5). Sunt lichide uleioase, colorate în galben - brun până la roșu - brun, cu miros caracteristic și gust leșios. Pentru prepararea esterilor acizilor grași folosiți ca surfactanți se utilizează
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
vâscozității se numesc pseudoemulgatori. Emulgatorii adevărați sunt compuși amfifilici care conțin în molecula lor grupări hidrofile și lipofile (ex. oleat de sodiu, palmitat de sodiu, stearat de sodiu). Gruparea -COO-Na+ este gruparea hidrofilă iar catena hidrocarbonată este gruparea lipofilă sau hidrofobă. Procesul de formare a unei emulsii poate fi reprezentat ca în figura 39 unde se redă obținerea unei emulsii de ulei în apă în prezența unui astfel de emulgator: Se observă faptul că în procesul de emulsionare, în cazul emulsiilor
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]