143 matches
-
oxidativă a ligninei Această reacție constă în acțiunea amoniacului și a oxigenului asupra ligninei la temperatură și presiune ridicată. Reacția eterogenă are loc în masă la interfața vapori-lichid, prin difuzia oxigenului din fază gazoasă. Concomitent cu oxidarea are loc destrucția hidrolitică a legăturilor aril-alchileterice. Produsul rezultat prin amonoliza oxidativă a ligninei denumit “lignină amonolizată” (Am-ligninăă conține cca. 20% azot legat organic (amidic, aminic, imidic, nitrilică și ionic (săruri de amoniu ale acizilor carboxiliciă. Ținând cont de structura complexă și de polifuncționalitatea
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
și carboxilice Prezența grupărilor metoxilice permite producerea reacțiilor de substituție cu grupe aminice, iar prin mecanism radicalic are loc scindarea ciclului aromatic cu legarea azotului amoniacal și amidic (figura 48Ă. Formarea compușilor heterociclici cu azot Prin amonoliza oxidativă a ligninei hidrolitice, în fază lichid-gazoasă, macromolecula acesteia suferă schimbări complexe care conduc la formarea unei structuri polinucleare aromatice, în care partea principală ce conține azot este sub formă heterociclică. Astfel, pentru unitățile cumaranice și pinorezinolice are loc substituția oxigenului cu azot în
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]
-
solutia substrat. Enzime, substraturi si cromogeni Metodele de colorare imunoenzimatică se bazează pe reacțiile dintre enzime și substraturile lor, care colorează cromogeni incolori în produși finali colorați. Din punct de vedere al funcțiilor lor, enzimele pot fi clasificate în enzime hidrolitice (esteraze, proteaze), fosforilaze, enzime oxido-re-ducătoare (dehidrogenaze, oxidaze, peroxidaze), enzime de transfer, decarboxilaze și altele. Unele dintre ele pot acționa strict specific asupra unui singur substrat, altele pot cataliza substraturi înrudite. Activitatea enzimelor este dependentă de o serie de variabile cum
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
solutia substrat. Enzime, substraturi si cromogeni Metodele de colorare imunoenzimatică se bazează pe reacțiile dintre enzime și substraturile lor, care colorează cromogeni incolori în produși finali colorați. Din punct de vedere al funcțiilor lor, enzimele pot fi clasificate în enzime hidrolitice (esteraze, proteaze), fosforilaze, enzime oxido-re-ducătoare (dehidrogenaze, oxidaze, peroxidaze), enzime de transfer, decarboxilaze și altele. Unele dintre ele pot acționa strict specific asupra unui singur substrat, altele pot cataliza substraturi înrudite. Activitatea enzimelor este dependentă de o serie de variabile cum
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
biochimice complexe asigură formarea unui asemenea țesut de desprindere a frunzei sau a petalelor după ce s-a realizat polenizarea și fecundația florilor. Există gene denumite „gene ucigașe”, care codifică sinteza unor enzime lizosomale speciale, numite caspaze și care au acțiune hidrolitică. Caspazele asigură autoliza anumitor celule. „Sinuciderea” unora dintre celule asigură viața altora și a întregului organism pluricelular. Nu este exclus ca moartea programată a unor neuroni, instalată după vârsta de 30 de ani, să fie esențială pentru funcționarea celorlalți neuroni
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
semnalului. În conformația lor activă, proteinele G leagă o moleculă de GTP și posedă o activitate enzimatică intrinsecă, prin care hidrolizează GTP legat și-l convertesc la GDP, revenind la starea de bază. Mutațiile în oncogenele activate ras anulează activitatea hidrolitică, iar proteina rămâne în conformația sa activă. Mutații similare au fost descrise pentru genele ce codifică proteinele G convenționale. Proteinele G formează suprafamilia GTP-azelor, la care se adaugă proteinele RAS. Ele au o potențială activitate oncogenă. Activitatea lor este reglată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
însă sistemele reparatoare ale leziunilor ADN sunt ineficiente și repararea leziunilor ADN întârzie, proteina normală P53 dirijează ireversibil spre apoptoză celula incapabilă să-și repare leziunile din ADN, activând genele morții celulare programate genetic, producătoare de caspaze - enzime cu acțiune hidrolitică concertantă, care asigură autoliza unei asemenea celule. Recent, a fost descoperită și o genă care dirijează sinteza unei proteine denumită survivin, reprezentând un inhibitor al apoptozei (IAP) și care este supraexprimată în diferite neoplazii. Potențialul noilor tehnici și metode de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
urmat de neoplazie, probabil că șocul traumatic a fost precedat de mutația uneia dintre protooncogene. Evenimentul mutațional este însă insuficient pentru a induce instalarea ireversibilă a transformării maligne a celulei. Traumatismul ulterior evenimentului mutațional permeabilizează lizosomii, al căror echipament enzimatic hidrolitic bogat și divers, inclusiv DN-aze acționează asupra ADN. Astfel este indusă a doua mutație (posibil, la nivelul genei supresoare de tumori) în celula în care exista deja o mutație a uneia dintre genele implicate în carcinogeneză. Cele două evenimente mutaționale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și Baylin, 2002; Herman și Baylin, 2003): 1. hipometilarea genomică ce conduce la instabilitatea genomului; 2. hipermetilarea locală a promotorilor genelor supresor tumorale, și 3. mutageneza directă - situsurile CpG sunt hot spot-uri pentru tranziția C → T determinată de deaminarea hidrolitică spontană (sau chiar de implicarea însăși a enzimei ADN metiltransferaza). De asemenea, situsurile CpG metilate pot fi ținte pentru unii carcinogeni chimici. Fiecare dintre aceste alterări contribuie la inițierea, progresia și menținerea stării de transformare malignă. Ele pot contribui și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
devine „killer” potențial al celulelor tumorale. Macrofagul activat nu interacționează cu antigenele tumorale specifice dar, ca și celulele NK, pare să distingă între celulele maligne și cele normale, prin mecanisme moleculare încă nedescifrate. Macrofagele activate secretă diferite molecule antitumorale: - enzime hidrolitice care degradează țesutul conjunctiv; - IFN-alfa, activator al celulelor NK și al macrofagelor; - IL-1, cu efect stimulator asupra celulelor B, T și K. IL-1 produce efectul febril în reacția inflamatorie; - TNF-alfa (cașectina) poate omorî celulele tumorale prin efecte toxice directe și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și glicină. Elastaza este produsă sub formă inactivă de proelastază de către acinii glandulari pancreatici și apoi activată de către tripsină și enterokinază în duoden. Această enzimă hidrolizează în special legăturile peptidice ale aminoacizilor: alanină, serină, glicină. Ribonucleazele sunt esteraze ce acționează hidrolitic asupra acizilor ribonucleic și dezoxiribonucleic, desfăcând legăturile ester-fosfat, rezultând oligonucleotide. Alte enzime proteolitice din sucul pancreatic sunt: protaminaza și leucin aminopeptidaza, care scindează protamina și, respectiv, eliberează leucina din lanțul polipeptidic. Pancreasul este protejat de autodigestie prin faptul că secretă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
epidermic și care este parțial similar urogastronei, dar fără a fi identic. Molecule mari de substanțe urogastron-like au fost găsite în plasma umană, salivă, suc gastric și lapte, care pot trece în urogastronă cu activitate biologică crescută în prezența acțiunii hidrolitice a tripsinei sau arginin esterazei. Acțiunea biologică a urogastronei constă în inhibarea secreției gastrice acide. Această funcție a fost găsită la unele mamifere în timpul stimulării cu histamină, pentagastrină sau insulină și la subiecții umani cu gastrinoame. Celulele eliberatoare de urogastronă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
verzi pe parcursul maturării. La mere, clorofilaza are o activitate de trei ori mai mare în timpul climacteriului respirator, față de faza preclimacterică. La merele depozitate în atmosferă controlată, cu un conținut ridicat de CO2, activitatea enzimei este inhibată. Lipaza intervine în biodegradarea hidrolitică a lipidelor din majoritatea produselor horticole, catalizând desfacerea mono-, diși trigliceridelor în glicerină și acizi grași în prezența apei. Maturarea fructelor pomacee este însoțită de creșterea conținutului în acizi grași liberi din ceridele acoperitoare, în fazele timpurii ale climacteriului, atribuită
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
Există tipuri de AMG de origine bacteriană stabile și la 900 C. În cursul proceselor de maturare, activitatea amilazelor crește, o dată cu scăderea conținutului în amidon. Pe parcursul păstrării fructelor semințoase, sau la ieșirea cartofilor din repausul vegetativ, se poate urmări acțiunea hidrolitică a amilazelor, la care participă și fosforilazele. Invertazele (sau zaharazele) sunt prezente sub două forme mai cunoscute, glucozidazinvertază și fructozidazinvertază. Ele catalizează desfacerea legăturii dicarbonilice ( -1-2) din zaharoză conducând la eliberarea de glucoză și fructoză. În urma hidrolizei, planul de rotație
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
efectuată la o temperatură mai ridicată, conținutul în invertază crește în condițiile unui exces de inhibitor care frânează acumularea glucidelor reducătoare. Depozitarea frigorifică modifică acest echilibru, având ca urmare acumularea glucidelor reducătoare îndulcirea la t0C<4). Proteazele (peptidhidrolazele) catalizează scindarea hidrolitică a legăturilor peptidice din proteide, cu eliberare de peptide (polipeptide sau oligopeptide sau chiar de aminoacizi). În funcție de modul de acțiune, distingem exopeptidaze și endopeptidaze (enzime proteolitice, proteinaze). Prezente în majoritatea legumelor și fructelor, acționează specific în funcție de produs, fapt care se
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
revenindu-i rolul de dezembiguizare a sensurilor. Respectând logica științei, fiecare ansamblu conceptual este organizat în subansambluri specifice. Iată câteva exemple de sub A: Metafora terminologică aciditate (concept general) cuprinde în câmpul conceptual, metaforele specifice: aciditate actuală, aciditate de schimb, aciditate hidrolitică, aciditate potențială etc. Adsorpție (concept general) include în câmpul conceptual: adsorpție apolară, adsorpție ionică, adsorpție polară, adsorpție moleculară (concepte specifice). Există de asemenea, o relație logică între conceptul general apă, a cărui caracteristică este polisemia și constructele metaforice specifice prin
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lipide și stochează glicogen. Mitocondriile sunt organite în interiorul cărora au loc reacțiile oxidative. Atunci cănd necesitățile energetice cresc, mitocondriile se înmulțesc prin diviziune, ele fiind la origine microorganisme distincte ce au trăit în simbioză cu celulele animale. Lizozomii conțin enzime hidrolitice, intervenind în distrugerea particulelor străine pătrunse în celulă și probabil și în unele procese de involuție. Centriolii au rol în mitoza celulară. Nucleul, delimitat de o membrană dublă, conține genomul, prin care sunt declanșate și controlate toate toate reacțiile din
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
acest mecanism acționează macrofagele în reacțiile alergice. Aceste celule imune conțin interferon, care are rol în apărarea antitumorală. Alături de granulocitele neutrofile au un rol redus în supravegherea imună anticanceroasă, prin fagocitarea unor celule atipice. Macrofagele intervin și în metabolismul enzimelor hidrolitice, esterazelor, lipidelor, degradarea hemoglobinei, reciclarea fierului, cicatrizarea leziunilor, neutralizarea unor metaboliți, nutriția celulară. Rămân în țesuturi 2-3 luni. Macrofagele prezintă o morfofuncționalitate variată în funcție de țesutul în care se găsesc, deosebindu-se: macrofagul din sistemul nervos central (microglia lui Del Rio
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
preluarea din sângele circulant a unor cantități considerabile de catecolamine, serotonină, histamină, heparină și chiar toxine endogene este prevenită acumularea lor în organism. Participarea plachetelor sangvine la provocarea și întreținerea reacției infalmatorii se datorează eliberării de histamină, serotonină și enzime hidrolitice prin distrugerea acestora odată cu țesutul afectat. Trombocitele intervin în apărarea antiinfecțioasă prin includerea antigenelor din sângele circulant în agregatele plachetare (procesul de conglutinare). 2.5. Modificările morfologice și biochimice sangvine produse de efort a) Modificări sangvine imediate Efortul fizic are
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
numesc aminoacizi esențiali. Arginina și histidina sunt aminoacizi pentru care este necesar un aport suplimentar în perioada de creștere a organismului, deoarece necestitățile depășesc ritmul de sinteză hepatică, din acest motiv numindu-se aminoacizi relativ esențiali. Aminoacizii rezultați din scindarea hidrolitică a proteinelor sub acțiunea enzimelor proteolitice din tubul digestiv se absorb prin mecanisme de transport active și ajung cea mai mare parte în circulația portală, fiind metabolizați la nivel hepatic în proporție de 80%. Lizina, arginina și histidina sunt metabolizate
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
provin exclusiv din aportul exogen și sunt reprezentate de polizaharide (amidon, glicogen, celuloză), dizaharide (zaharoză, maltoză, lactoză) și monozaharide (hexoze-glucoză, fructoză, galactoză și pentoze cuprinse în structura acizilor nucleici sau a altor substanțe complexe). Glucidele complexe, cu excepția celulozei, sunt scindate hidrolitic până la monozaharide - forma absorbabilă. Monozaharidele absorbite în intestinul subțire ajung în ficat, unde din galactoză și din fructoză se sintetizează glucoză. În ficat se sintetizează glicogenul (ce constituie rezerva de glucoză) și lipide (30% din glucidele de proveniență exogenă servesc
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
tromboxani, Tx și leucotriene, Lt) nu are nimic particular față de celelalte țesuturi. Procesul este ubicuitar, fiecare celulă a organismului fiind capabilă să sintetizeze una sau mai multe dintre aceste substanțe. Prima etapă a procesului presupune activarea fosfolipazei A2 care atacă hidrolitic fosfolipidele membranare eliberând un acid gras, de regulă acidul arahidonic. De la acidul arahidonic pornesc două căi distincte: - calea ciclooxigenazei (prostaglandin sintetaza), în care se formează endoperoxizi ciclici (PGG2 și PGH2) și apoi prostaglandinele clasice, prostaciclina și tromboxanii; - calea lipooxigenazei, în
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92237_a_92732]
-
de oxigen are un volum mai mic decât volumul grupei CH2 și astfel toate catenele macromoleculare cu unități eterice au un volum mai redus, ceea ce permite creșterea flexibilității. Legăturile C-O au o energie de legătură mare și prezintă rezistență hidrolitică mai mare decât legăturile esterice sau amidice. Aceste caracteristici au dus la o dezvoltare spectaculoasă a polimerilor care conțin legături eterice. Stabilitatea termică a difenileterului este bine cunoscută și polimeri cu proprietăți deosebite includ această unitate [8]. În cazul polieterilor
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
care este preparat prin reacția de policondensare a unei diamine aromatice cu o dianhidridă. Soluția de acid poliamidic este folosită pentru a obține filme sau acoperiri, care sunt apoi supuse imidizării [4]. Acidul poliamidic este instabil din punct de vedere hidrolitic ceea ce poate duce la degradarea și ruperea lanțului macromolecular. În plus, eliminarea apei în timpul imidizării acidului poliamidic poate cauza contracții ceea ce conduce la apariția unor defecte în filme. Alte probleme care apar în cazul poliimidelor complet aromatice sunt proprietățile fizice
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
a materialului, au fost introduse în catenele macromoleculare unități necoplanare [5]. Solubilitatea sistemului rezultat permite obținerea de soluții ale poliimidelor complet ciclizate. Poliimidele solide pot fi izolate prin precipitare, filtrare și uscare; ele pot fi ușor păstrate deoarece sunt stabile hidrolitic. Întrucât materialele solide se dizolvă ușor în solvenți obișnuiți, soluții de concentrații dorite pot fi utilizate la obținerea filmelor. Poliimidele aromatice se obțin din dianhidride ale acizilor tetracarboxilici aromatici și diamine aromatice. Schema generală de sinteză a unei poliimide se
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]