172 matches
-
XVI), scrisă în latină „danubiană” "vulgata" cu un „alfabet dac”. În traducerea pe care o propune autoarea este descrisă o țară condusă de un domn pe nume Vlad care poartă războaie împotriva uzilor, cumanilor, ungurilor sau goților. Apar toponime și hidronime ca Arad, Dridu, Olbia, Ineu, Rarău, Nistru sau Tisa. Mai sunt amintite și contacte diplomatice între Vlad și Alexie Comnenul, Constantin Dukas sau Robert de Flandra. La câteva luni după editarea cărții (mai 2003), paleograful Dan Ungureanu publică un articol
Codex Rohonczi () [Corola-website/Science/302847_a_304176]
-
există practic nici un text în limba dacă a cărui autenticitate sau a cărui apartenență la această limbă să fie unanim certificată de specialiști. Există implicit ipoteze și speculații, uneori contradictorii. Izvoarele grecești și latine transmit o serie de toponime și hidronime, precum și nume personale. "Vezi și: Listă de denumiri geografice dacice" Remarcabilă este lista de plante dacice dată de Dioscoride Pedanios . Citând o lucrare a lui Androtion, Claudius Aelianus ("Felurite istorioare", VIII, 6) scrie că „se spune că dintre vechii traci
Limba dacă () [Corola-website/Science/296677_a_298006]
-
adună izvoarele din regiuni despădurite (Runcu, Izvorul Arsului, Arșița, Ciotina etc. = pîraile zonelor despădurite). Multe din apele curgătoare poartă numele masivelor din care izvorăsc (Chicera, Muntelui, Măgura, Tomnaticul etc.) sau au semnificație zoo-geografică (Ursoaia, Lupului, Cioroiului. Cerbul etc.) Numeroase sînt hidronimele cu semnifucații în antroponimie (Bucur, Marta, Măria, Strugarului, Pîrîul lui Ioniță etc.) și mai puțin frecvente cele care reflectă litologia (Ilva, Glodului, Illvețul, Iliuța Calului, Colbul), cu precădere argiloasă. Caracterele fizice și chimice ale apelor sînt oglindite de numele a
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
DGJPh, ediția 1897 (p. 601) au încercat să explice etimologic toponimul Urlați prin aceea denumirea "urlătoare" dată târgului, spre care locuitorii din zonă coborau de pe dealurile învecinate. Urlați ar putea să fie însă o derivare a traducerii din slavă a hidronimului [[Cricov (din "krik" "strigăt", "urlet"). Ar fi și o versiune etimologică maghiară: Urlați ar reprezenta o adaptare românească a termenului maghiar "Váralatt" "Subcetate" (aceeași etimologie o au toponimele Orlat, Urlat). Urlați a fost până cel târziu în [[1645]] reședința unui
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
această reședință se afla fie pe raza actualei localități Runcu, fie Brădiceni, fie Arcani. a fost dezmembrat după 1444, iar așezările sale au fost înglobate în teritoriile județelor de astăzi Gorj și Mehedinți. Și-a luat numele de la râul Jaleș, hidronim considerat de origine traco-getică. Județul a avut o lungă perioadă de timp reședința la "Dăbăcești", iar mai târziu la Tismana, unde între anii 1454-1456 a fost reședința banilor olteni retrași aici din Banatul de Severin. Timp de câteva decenii localitatea
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
Telman, Iepura de Sus, Iepura de Mijloc, Iepura de Jos, Mândra, etc. Analiza geografică a zonei arată că acestea au fost amenajate de oamenii de demult și funcția lor a dăinuit până spre sfârșitul secolului al XIX - lea. Toponimele și hidronimele atestă stabilitatea istorică și conservarea moștenirii culturale: Talaba (tracic), Mălăiște (loc pentru cultura meiului), Bucura (loc frumos - dacic), Mândra (izlaz), Telman (existent la 1533), Vâlsan (hidronim din perioada totemică, similar muntelui Zăganul). De asemenea cuvintele: arcarpaneu (vânător bătrân cu arcul
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
și funcția lor a dăinuit până spre sfârșitul secolului al XIX - lea. Toponimele și hidronimele atestă stabilitatea istorică și conservarea moștenirii culturale: Talaba (tracic), Mălăiște (loc pentru cultura meiului), Bucura (loc frumos - dacic), Mândra (izlaz), Telman (existent la 1533), Vâlsan (hidronim din perioada totemică, similar muntelui Zăganul). De asemenea cuvintele: arcarpaneu (vânător bătrân cu arcul, ramolit), năjbeală (zarva hăitașilor la vânătoare) sunt arhaisme identificate pe raza satului (Nania, 2000) In ziua de 18 martie a anului 1500, Dragomir din Stroești - Argeș
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
de-a lungul timpului, orașul a purtat numele de ("Biełastok", pronunțat ), idiș: ביאַליסטאָק ("Bialistok", "Bjalistok"), , ("Balstogė") și . Lingvistul A. P. Nepokupnîi sugerează că numele provine din sudoviană. Denumirile cu sufixul -"stok" ca al doilea element al unui hidronim sunt localizate în bazinul Narewului superior. Descoperirile arheologice arată că primele așezări din regiunea actualului Białystok au apărut în Epoca Pietrei. Mormintele unor vechi locuitori ai zonei pot fi găsite în districtul Dojlidy. La începutul Epocii Fierului, o populație amestecată
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
Rublenita sau Liublenita sau chiar și Zioblenita, Rublenitul. Populația băștinașa a împrumutat de la slavi unele cuvinte,nume,printre acestea a fost și pronumele „Liuben”. De la acest prenume probabil a provenit denumirea pîrîului Liubenita, la obîrșia căruia se află moșia Liubenita . Hidronimul (denumirea pîrîului) și toponimul s-au format de la prenumele : Liuben + suf.- ita (dimunutiv)= Liubenita (Rublenita). La anumite etape ale istoriei satul se va numi oficial : Liubeniti(Rublenitei), Liubenita (Rublenita ), pînă cînd , pe la începutu sec. XX, va rămîne o singură denumire
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
originari din regiunea fluviului Volga). Astfel, documentele timpului semnalează existența în anul 1224 a "silvei Blacorum et Bissenorum" (pădurea blazilor și a pecenegilor) posibil între Munții Făgăraș și Valea Oltului, în "zona străbătută de numeroase ape, unde există toponime și hidronime de origine turcică". Pe teritoriul de azi al așezării făgărășene Viștea de jos a existat chiar o episcopie catolica a cumanilor. De altfel, zona etnografică a Viștei poartă denumirea de Valea Izinelor, numele "Izin" putând fi de proveniență turcică , dar
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
nu a produs nici o evidența arheologică de așezari Cumane Pecenegii din Arpaș au fost consemnați în documentele regale maghiare ca posesori de diplome la 1222 iar satul Beșimbac (rebotezat recent "Olteț") se traduce prin "pârâul pecenegilor" ("în germană" "Bissen-bach"). Un hidronim de origine pecenegă este lacul Pecineagu din sud-estul grupei Munților Făgăraș Pecenegii și cumanii constituiau așa-numite caste "pastoralo-militare" și există documente care îi consemnează pe pecenegii din zona Făgărașului ca participând adesea, pe lângă atribuțiile lor oficiale de "grăniceri", ca
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
dedesubtul] acestora, pe malul râului, este un munte mare și o apă izvoraște [din el] și curge pe povârnișul sau. În dosul acestui munte aflăm un neam creștin numit M.rdât.” Primele cercetări asupra acestui subiect au stabilit corespondență între hidronimele și etnonimele menționate în cele două cronici și denumirile europene ale acestora. Astfel, Dûba = Dună, Dunărea, Mirvât sau M.rdât = moravienii, locuitorii Moraviei Mari, iar Madjgharî = evident, maghiarii, cărora le corespunde și ocupația de pescari. Singul etnonim care a stârnit
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
Radimna este un sat în comuna Pojejena din județul Caraș-Severin, Banat, România. Se află la poalele munților Locvei. În afara faptului că Radimna este o localitate, toponimul vine însă de la un hidronim, sau invers. Radimna este de aseamenea un râu. Bazinul hidrografic al râului Radimna este inclus în totalitate în cadrul Parcului Natural Porțile de Fier. Formă bazinului este alungita și are o direcție ciudată de la est la vest, contrară cu majoritatea râurilor
Radimna, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301092_a_302421]
-
al lui Simion Dascălul și „teoria română” al lui Antal Kiss denumire de origine cumană "deliorman", însemnând „pădure nebună” după râul Timiș, denumit Tibisis de către romani denumire compusă din "Tul" (etimologie necunoscută) + turk "cay"("râu, apă curgătoare") nume derivat din hidronimul Vaslui, compus din "Vas" sau "Vasul" (etimologie necunoscută) + turk "uj" (râu, apă curgătoare) - direct din slavul "vâlk" (lup), - din românescul vâlcea (vale îngustă) - din slavul "vrana" (corb) - de la „frânc” - în româna veche „frânc” însemna „occidental”, „franc”. Etimologia ar fi „francea
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
kalli akra" „Buna adăpostire” - romanii construiesc o cetate în anul 29 d.Hr. pe locul unei așezări tracice mai vechi ce și-a păstrat numele de Durostorum sau Dorostorum; în română se mai întâlnește sub numele "Dârstor" - de la răul Jaleș, hidronim considerat de origine traco-getică - denumit după cetatea omonimă aflată în reședința județului - denumire românească: porțiune de teren de la poalele munților, acoperită cu pășuni, fânețe și livezi, care constituie zona de trecere dintre munți și dealuri - legenda povestește că numele orașului
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
Bistra este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Localitatea este compusă în majoritate din etnici ucrainieni. Etimologia numelui localității: din hidronimul Bistra (< ucr. bystryj „iute, repede"). Localitatea Bistra este situată în Grupă Nordică a Carpaților Orientali, de-a lungul râului Vișeu până la vărsarea acestuia în Tisa. Localitate de frontieră, atât pe râul Tisa, dar mai ales pe uscat, Bistra are o
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
fi : "Comani", "Comana", "Comanca", "Comănești", "Teleorman", "Caracal", "Horez", "Dărmănești", "Cozia", "Ozun "etc., dar și numele personal ori de familie "Coman", "Comaniciu", "Comăneci".) și tătarii (sec. XIII). O dovadă de natură lingvistică a trecerii prin aceste teritorii a populațiilor migratoare este hidronimul "Bahlui", care în limba cumanilor ar fi însemnat "”pârâu mocirlos”"(Semnificație: probabil rom. ’balhui’,’baltă, mlaștină’ cunoscut mai ales în Muntenia, în zona montană a Buzăului ’balhoi’,’noroi’, etimologie: din rom. ’bahnă’ de origine nord slav., cu derivat verbal ’a
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
a se strica - cu referire la ape’ din care s-a format apoi substantivul, sau poate adjectivul ’balhui’ similar fonetic altor entopice cu sensul ’baltă’ și anume ’bâlc’,’bâlhac’, alternanța ’lh’/’hl’ la fel ca în ’sihlă’/’silhă’ În general hidronimele cu sufixul ‘-ui’ sunt considerate de origine turcică.). Posibil ca, din cauza năvălirii repetate a popoarelor migratoare, așezarea să fi fost mult timp nelocuită, însă în lipsa unor dovezi istorice în acest sens, această afirmație rămâne doar la nivelul de presupunere. Prima
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
CLIT Satul Frenciugi Repere istorice Satul Frenciugi, potrivit unor surse, este situat . La 1900 satul deține o suprafață de 835 hectare și o populație de o sută de familii (562 suflete) . Pârâul Rebricea . Satul Frenciugi este așezat pe valea Stavnicului, hidronim a cărui sens etimologic este explicat prin pârâu cu multe iazuri și heleștee pe dânsul . Cercetătorul Mircea Ciubotaru consideră hidronimul respectiv de origine slavă de est, un derivat al apelativului stav (iaz), iar <citation author="Mircea Ciubotaru">„sensul de „pârâu
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
hectare și o populație de o sută de familii (562 suflete) . Pârâul Rebricea . Satul Frenciugi este așezat pe valea Stavnicului, hidronim a cărui sens etimologic este explicat prin pârâu cu multe iazuri și heleștee pe dânsul . Cercetătorul Mircea Ciubotaru consideră hidronimul respectiv de origine slavă de est, un derivat al apelativului stav (iaz), iar <citation author="Mircea Ciubotaru">„sensul de „pârâu cu iazuri” al numelui Stavnic este un argument mult mai convingător decât ipoteza unui herghelegiu , care nu ar putea motiva
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
origine slavă de est, un derivat al apelativului stav (iaz), iar <citation author="Mircea Ciubotaru">„sensul de „pârâu cu iazuri” al numelui Stavnic este un argument mult mai convingător decât ipoteza unui herghelegiu , care nu ar putea motiva etimologia unui hidronim important precum Stavnicul”</citation>. Pârâul Stavnic . Schimbarea cursului Stavnicului Între moșiile Drăgușeni, de pe malul stâng, și moșiile Șăndreni și Frenciugi, de pe celălalt mal, s-a petrecut În secolul al XVI-lea , documentele Înregistrând această transformare prin hidronimele Stavnicul cel Bătrân
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
motiva etimologia unui hidronim important precum Stavnicul”</citation>. Pârâul Stavnic . Schimbarea cursului Stavnicului Între moșiile Drăgușeni, de pe malul stâng, și moșiile Șăndreni și Frenciugi, de pe celălalt mal, s-a petrecut În secolul al XVI-lea , documentele Înregistrând această transformare prin hidronimele Stavnicul cel Bătrân, Stavnicul acela Săcu, Stavnicul Vechi sau Stavnicul cu Apă (cursul nou din secolul al XVI-lea) . Hotarnica Șendrenilor din 25 mai 1838, realizată de aga Matei Buhuș, comisul Vasile Pogor și Lascarachi Mihalachi, prezidentul judecătoriei ținutului Fălciu
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
zloț<i> tătărăști și după jaloba a lui nostru credincios boiarin, Clănău spătariul și a nepoatei sale, a noastră seminție, Dragna, le-au fost dat lor acel sat Radoslăveștii, unde au fost Radoslav”</citation>. Ioan Bogdan pune În discuție lecturarea hidronimelor Strajnic și Stavnic, considerând . Printre martorii prezenți În zapisul din 15 august 1586, prin care Tudora Țițul a vândut partea sa din Drăgușeni vornicului Necoară Bantăș, nepotul său, se numără și Simion și Ioil din Frenciuci (Freașiușe) . Un Tudor Scântee
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
construit o cetate geto-dacă cu șanțuri și valuri de pământ, plus palisade din lemn; - D. Cetatea (467m)și satul Palanca - idem. Topice referitoare la unele activități ce ilustrează amenajarea de heleștee și activități de pescuit desfășuratepe cursul râului : - râul Șacovăț - hidronim ce are la origine regionalismul sacoviște, sacoviță și sicaiță = instrumente de pescuit (considerăm că transformarea s-ului inițial în ș s-a făcut prin transmutare astfel: Sacoviște→ Șacoviște→Șacovăț).
Impactul antropic şi riscurile induse asupra reliefului în Podişul Moldovei by Margareta Negrea Vacarita () [Corola-publishinghouse/Science/91570_a_93219]
-
acestor văi au adăpostit în cuprinsul lor multe așezări (cazul văilor Bârlad, Șacovăț, Idrici, Rebricea, Similișoara), unele grupate, dând aspectul unor microregiuni intens locuite și dominate de coabitarea pașnică a localnicilor, chiar și în condițiile pătrunderii migratorilor slavi. De altfel, hidronimele bazinului (Rebricea, Stavnicul, Șacovățul, Suhulețul, Gârbovățul, Stemnicul și chiar Bârladul) sunt de origine slavă, fapt ce poate sugera o perioadă de coabitare româno-slavă. Numeroase vestigii arheologice denotă că acest spațiu a fost locuit în trecut, încă din Preistorie (în Neolitic
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]