44 matches
-
Albinei), desemnări de arbori, pomi fructiferi și diferite plante specifice locului (Aleea Castanilor, Aleea Teilor, străzile Florilor, Prunului, Salcâmului, Sulfinei etc.), denumir i ca re provin de la accidente sau caracteristici ale terenului (strada Perla, Punții, Aleea Scurtă), nume de ape/hidronimie ( strad a Ji jiei, Prutului), nume geografice provenind de la provinciile României (strada Ardeal, Bucovinei, Crișanei etc.), denumiri d e mu nți dealuri și alte forme de relief (strada Carpați, Zahorne i), a unor obiective și construcții dispărute, după clădiri ori
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de ruteni. La rândul lor, ucrainenii deja asimilaseră populația românească din regiune, transformând-o în huțuli, boici sau lemki (care între timp, a căpătat o origine mixtă)134. Nu întâmplător, în întreaga zonă a Carpaților Păduroși, toponimia majoră și chiar hidronimia sau oiconimia este românească 135. Descălecatul s-a petrecut într-o vreme în care populația Maramureșului se afla într-o faza avansată de omogenizare în direcția românizării. Influxul masiv al rutenilor, care s-au extins în regiune pe fondul crizelor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Mari, Ulița spri Țarnă. În morfologie, nu sunt de semnalat situații diferite de cea a toponimiei din Moldova. Numele de loc din Valea Trotușului cunosc numărul singular (cam 70 %) sau cel plural, pot fi masculine sau feminine (mai numeroase în cadrul hidronimiei - nume de ape și al oronimiei - nume de înălțimi). Exemplele se găsesc în toată zona Trotușului, de la izvoare la vărsare în Siret: Albena, Bahna, Bobeica, Cascada, Corbu, Dumbrava, Grind, Lunca, Ostrov, Rediu, Salcia, Viișoara (se observă lesne că cele feminine
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
puncte de apărare constând din întăriri de lemn ori piatră, locuri de popas, toate acestea neputând exista în absența unor organisme politice, fie și incipiente. Lipsa documentelor scrise este completată, în chip fericit, de alte categorii de izvoare, cum sunt hidronimia și toponimia <footnote Nicolae Grămadă, Toponimia minoră a Bucovinei, vol.II, Ed. Omnia, 1996, p. 449-500. footnote>. Partea superioară a râului Moldovița poartă numele de Argel, vechi cuvânt dacic, din fondul indo-european, cu rădăcina ard-, vehiculat de vechii locuitori carpi
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
fost ucranizate prin decizia de cancelarie, chiar În primii ani de la instalarea autorităților ucrainene. Asta Înseamnă că toți bbucovinenii sunt ucraineni? Pe scrut, biserica, și apoi cancelariile domnești, unde se folosea exclusiv slavona, au introdus cuvintele slave În limbă, toponimie, hidronimie. Infiltrarea străină nu este numai un fenomen al trecutului. Fără biserici și școli În limba maternă, comunitățile românești izolate sunt supuse unui proces grav de deznaționalizare - În țările balcanice, În Ungaria, În Ucraina. S-a creat astfel un evident decalaj
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
oameni buni și bătrâni - , care a asigurat perpetuarea în timp a societății românești. În rândul cuvintelor arhetipale să mai amintim pe lângă vatră, țarină, că tun, bordei și pe argea, argele, care reflectă ideea de construcție, de dăinuire, termen trecut în hidronimie sub numele de Argeș, Argel, Argeluța, de pe văile cărora s-a procurat suprastructura din lemn a unei case - stâlpii și căpriorii, scheletul clădirii, cuvânt care poate fi pus în legătură și cu macrotoponimul Ardeal, pronunțat de românii ardeleni Argeal . Din
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
au cercetat valea lui, trecând-o și pe hărțile topografice ale statului-major al armatei ruse. Iată ce scria Zamfir Arbore în „Dicționarul geografic al Basarbiei” comentând acele hărți : Cât despre hidronimul Răut, doctorul abilitat în filologie, specialist în toponimie și hidronimie, Ion Dron specifică: Bazinul râului ocupă o parte considerabilă a Podișului Nistrului și a Podișului Moldovei Centrale. Are forma de pară, cu lungimea de cca 190 km, lățimea medie de 41 km, maximă - 65 km (în partea centrală). Cumpenele de
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]
-
Hidronimia este o ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul hidronimelor (denumirilor de corp de apă): râuri, lacuri, bălți, pâraie, izvoare etc. Etimologia cuvântului hidronim se regăsește în limba greacă, unde υδωρ (hydor) = "apă" și όνομα (onoma) = "nume". Primele denumiri
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
în limba greacă, unde υδωρ (hydor) = "apă" și όνομα (onoma) = "nume". Primele denumiri care au generat interes au fost fluviile și râurile mari. Treptat interesul cercetătorilor s-a îndreptat spre râuri mai mici și spre alte denumiri legate de ape. Hidronimia s-a dezvoltat în special în unele țări din vestul Europei: Franța, Germania și altele. Dintre cercetătorii care au adus contribuții importante pentru dezvoltarea hidronimiei este de remarcat Paul Lebel de la Universitatea din Dijon, Franța. (vezi Paul Lebel, Principes et
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
cercetătorilor s-a îndreptat spre râuri mai mici și spre alte denumiri legate de ape. Hidronimia s-a dezvoltat în special în unele țări din vestul Europei: Franța, Germania și altele. Dintre cercetătorii care au adus contribuții importante pentru dezvoltarea hidronimiei este de remarcat Paul Lebel de la Universitatea din Dijon, Franța. (vezi Paul Lebel, Principes et méthodes d'hydronymie française, Paris 1956). În Germania, Institutul German pentru Lingvistica Gemană (Institut für Deutsche Sprache - IDS) păstrează la Universitatea din Göttingen, arhiva pentru
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
Germania" (Archiv für Gewässernamen Deutschlands). În Europa de Est, sunt de remarcat preocupările din domeniul hidronomiei ale cercetătorilor slovaci, dintre care unul din cei mai însemnați este Milan Majtan. În România, Universitatea din Timișoara a dovedit un interes deosebit pentru problemele de hidronimie. Dintre lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de probleme de toponimie și hidronimie sunt de remarcat cele ale lui Vasile Simionese. Recent, mai multe teze de doctorat și masterat de la Universitatea de Vest din Timișoara s-au orientat spre subiecte
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
hidronomiei ale cercetătorilor slovaci, dintre care unul din cei mai însemnați este Milan Majtan. În România, Universitatea din Timișoara a dovedit un interes deosebit pentru problemele de hidronimie. Dintre lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de probleme de toponimie și hidronimie sunt de remarcat cele ale lui Vasile Simionese. Recent, mai multe teze de doctorat și masterat de la Universitatea de Vest din Timișoara s-au orientat spre subiecte de hidronimie. Dintre lucrările de peste hotare referitoare la hidronomia cursurilor de apă de pe
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
lucrările cercetătorilor care s-au ocupat de probleme de toponimie și hidronimie sunt de remarcat cele ale lui Vasile Simionese. Recent, mai multe teze de doctorat și masterat de la Universitatea de Vest din Timișoara s-au orientat spre subiecte de hidronimie. Dintre lucrările de peste hotare referitoare la hidronomia cursurilor de apă de pe teritoriul României, sunt de semnalat cercetările academicianului bulgar Vladimir Georgiev care s-a ocupat în special de identificarea unor denumiri dacice ale râurilor. Dintre lucrările mai recente privitoare la
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
din secolele VI-VII D.H., adică din perioada de început a năvălirilor barbare slave pe teritoriul localității. Între secolele VII-XIII arealul Horezu-Costești a cunoscut năvălirile barbare, în special slavi dar și pecenegi sau cumani, aceștia lăsându-și amprenta asupra toponimiei, hidronimiei și antroponimiei locale. Dar dintre satele costeștene, Pietrenii au păstrat cel mai mult vechile toponime dacice, datorită poziționării sale mai greu accesibile, de sub muntele Buila: Târsa, Ciorobești, Prislop, etc. În secolul XIII teritoriile aferente arealului horezan erau integrate cnezatului lui
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
relief este oglindit de unele topice ca: Munții (munceii) Inșirați, Vf. Măgura, Oala sau Gogoașa. Denumirile care scot în evidență dimensiunile formelor de relief sînt destul de semnificative: Dl. Mare, Vf. Piatra Mare, Măgura Mare etc. Unele oronime au semnificație în hidronimie (Vf. Borcuțului, Dl. Slătiniței, Dl. Fîntînii, Vf. Văii Mari) sau sînt legate de anotimpuri - loc de munte pentru oi (Vf. Tomnatec, Poiana Văcăriei). Relieful foarte complex al Munților Bîrgău se caracterizează prin prezența următoarelor unități geomorfologice: Relieful vulcanic, generat de
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
anual). Versanții nordici prezintă temperaturi ale solului și aerului moderate. Apele de suprafață sînt reprezentate prin rîuri și lacul de baraj al Colibiței care va alimenta cu apă orașul Bistrița și hidrocentrala electrică de pe Valea Bistriței. Un aspect specific al hidronimiei Munților Bîrgău îl constituie faptul că unele ape curgătoare poartă nume determinate de anumite caractere fizico-geografice. Circa 12 rîuri au denumiri cu semnificație fitogeografică (Valea Teiulul, Făgețelul, Siminicul, Flnațe, Tisa) sau care amintesc că își adună izvoarele din regiuni despădurite
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
a cunoscut populații migratoare care au trecut prin această zonă atrase de bogăția locurilor. Cea mai pregnantă amprentă și-au pus-o triburile slave, așezate în număr mare, care au lăsat o seamă de mărturii - mai ales în toponimii și hidronimii. Secolele X-XI marchează cristalizarea primelor formațiuni politice în zona Țării Făgărașului și Țării Bârsei. Astfel, la 1003, ducatul lui Kean, care se întindea și asupra acestor teritorii, este cucerit de către regele ungar Ștefan. Ducatul lui Kean (strămoșul lui Salanus) era
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
Diocesis Thraciae, în care dioceză cele mai importante pentru populația latinofonă și apoi românofonă au fost provinciile Moesia Inferior, Thracia și Scythia (Dobrogea de astăzi împreună cu teritoriul Cadrilaterului). Se argumentează că în aceste regiuni s-au păstrat mai bine toponimia, hidronimia și oronimia atât din substrat, cât și cea romanică, precum și unele străromânești. Dintre acestea din urmă, spre exemplu, toponime și oronime (masivi și culmi) Durmitor, Pârlitor, "Visător"/Visitor, Palator ("spălător"); "Surdulița, Piskulje (piscul)), Negrișor" și altele, menționate de istoricul Silviu
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
proto-țiganii au pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300 î.e.n probabil din cauza incursiunilor lui Alexandru cel Mare în nord-vestul Indiei în anii 327-326 î.e.n. Limba "ienișilor" este o limbă germanică. În spațiul românesc numele „țigani” apare în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc. (În acest sens vezi: Țigănești (dezambiguizare), Râul Țiganu (dezambiguizare) și Țiganca). După istoricul Neagu Djuvara, țiganii ar fi fost un trib care a fugit din nordul Indiei din cauza faptului că nu a mai suportat regimul la care
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]