154 matches
-
l-am cântat. Demonul său numără cincizeci și una de secvențe; în Orpheus (tot cu atâtea fragmente) se schițează o fenomenologie a existenței, de unde glose abordând ordinea cosmică, memoria lumii, "sensul spre Om" și celelalte, conexe; preocupă programatic lumea interioară, hieratismul, atingerea prin "adâncă muțenie" a "strălucirii orphice"; și nu în ultimul rând moartea. Ca la Nichita Stănescu, se vrobește de katabasis și anabasis. Câteva poeme ample din Dilatarea timpului, încadrabile în ceea ce se numește poezie de idei, pledează (discursiv) pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Gogh, nefericirea. Pentru Giacometti, neantul. Pentru Boltanski, Holocaustul. Tăcerea ființelor, pentru Balthus. Sau, pur și simplu, respectul fotoreporterului pentru ființa vie pe care o vizează cu obiectivul său. Prinții italieni imobilizați de Feigenbaum în palatul lor roman au mai mult hieratism, dar mai puțină sacralitate decât instantaneul luat pe furiș al unui coolie chinez pe o uliță din Shanghai de către modestul Cartier-Bresson, fiindcă avem sentimentul că primul se crede superior modelelor sale, ori egalul lor în superioritate, și nu cel de-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizuală, care impun acestor imagini rigoarea, ordinea și armonia, asemenea unor expresii lumești ale calităților divine. Acestui ansamblu de caracteristici i se mai adaugă și un anume decorativism, ce caută să exprime în mod simbolic expresiile esențiale ale lumii supranaturale. Hieratismul, veridicitatea, frontalismul, cromatica atent aleasă, perspectiva ierarhică, proporția obiectivă, preferința pentru profil sau pasul înainte, cu care sunt înfățișate figurile umane, exprimă modul de raportare a acestor civilizații profund spiritualizate la divinitatea omniscientă și omnipotentă. În tot acest timp, preferința
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
au instituit un gen literar sui-generis. Dar Bizanțul nu clasicizează, literar vorbind, numai această dispută, el impune un dualism esențial, con stitutiv medievalității răsăritene. Aulicul și popularul, sacralul și terestrul, idealul ascetic și implicarea în viața cotidiană precipită în coabitarea hieratismului extern cu dinamica interioară. Ea este decelabilă în spațiul plastic (mozaicul, icoana) dar și în genul parenetic, precum în învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie 20. Răceala desenului și vioiciunea cromatică, mixajul de sfânt și cavaler, literatura teologică
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
transformându-se în densitate lirică. Inorogul alb aduce o tonalitate nouă: metaforele se împuținează, discursul pierde din impetuozitatea inițială, imaginile se simplifică, nu își mai trădează elaborarea, artificiul, iar ironia devine mai subtilă, ocolind opozițiile șocant-teribiliste, gesticulația fiind înlocuită de hieratism, de o simplitate aproape solemnă. În „clopotele verzi” - barbiene - ale mării bate o pendulă de aur, purificând poemele de orice stridențe. Sub aspectul cântecului naiv, doi îndrăgostiți sunt „invitați la ceaiul dat de flori”, iar ele, într-o metamorfozare antropomorfă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
biografia mea - în genere, peisaje interiorizate/stilizate, notații confesive, invocații, incantații - transcriu lapidar mutațiile eului, neliniștea existențială, „slova altui timp”, chiar spațiul originar, extazul, mirarea, sentimentul dezrădăcinării. Viziunile sunt dominant retrospective, configurând, în notații abrupte, o atmosferă de legendă și hieratism. Spațiul montan al Țării de Sus, pădurea, fantasmele medievale, copilăria circumscriu un filon autohton prezent și în scrisul altor poeți tineri (bucovineni și ardeleni) din anii ’30. M. cultivă ipostaza unui dezrădăcinat răzvrătit, peregrin anonim „între două lumi”, între „orașul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
de alți cărturari români din prima jumătate a secolului al XVI-lea și de mai târziu. Într-o lume precum cea românească, profund atașată tradiției, viețuind (paradoxal s-a zis, dar este un paradox al întregului Ev Mediu) între hieratic (hieratismul celor ce se roagă - oratores) și dinamic (dinamismul luptătorilor - bellatores), între idealul ascetic și pornirea epicureică, cărturarii români își însușeau viziunea religioasă prin lecturi și prin celelalte informații la care aveau acces, pentru că aceasta domina firesc codul și limbajul epocii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
În ce privește stilistica iconografică, principatul s-a vrut reprezentat realist, accentuând calitățile individuale, forța, frumusețea chipului, sugerând valoarea civică și politică a persoanei (statuile lui Augustus însuși, spre exemplu); basilëìa a ales în schimb, în detrimentul individualității și al diferenței, hieratismul, privirea abstrasă și transcendentă, subliniind obligația penitenței și a datoriei îndoliate față de figurile sacre (de aici, motivul donației și al închinării bisericilor împărătești; un tipar pentru portretul votiv este mozaicul din secolul X, care îi figurează pe Constantin I, în dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ceva mai departe și pune în relație reflecțiile asupra imaginii la Plotin și în general neoplatonismul cu tiparul iconografic bizantin de mai târziu, concentrat asupra căutării formelor adecvate, non-realiste, pentru a (con)figura divinul: "elongația membrelor, frontalizarea volumelor, descărnarea figurilor, hieratismul posturilor etc". (33). Ca și Besançon, Gilbert Durand identifică în contradicțiile din Vechiul Testament cauza situației paradoxale a imaginarului biblic, create de confluența tendințelor iconoclaste și a celor non-iconoclaste: pe de o parte, interdicția imaginilor din a doua Lege a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru a da o forță de șoc mai mare supunerii: „Ți-am auzit cuvântul zicând că nu se poate.” Atitudinile cele mai adverse sunt conținute în „pânda” necontenită a lui Dumnezeu: „Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.” Exasperat de hieratismul lunecos al semnelor divinității, strigătul psalmistului cerând evidența senzorială echivalează cu o revoltă ieșită tocmai din esențialitatea setei lui de certitudini: „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
solemnitatea sub care poeții le-au înfățișat de obicei, ocolind pe departe voința de a fi oracol al ultimelor înțelesuri ale vieții, la care totuși ajunge și revine stăruitor. Slujitor de mistere fără îndoială, noul poet preferă costumului preoțesc și hieratismului, chiar evoluând prin altare, cămașa deschisă la piept, mânecile suflecate și umorul benign. Gluma delicat tristă, fără clovneria sau sarcasmul altora, e identitatea lui în a gândi ideea de viață și de moarte. Ingenuitatea comunică o experiență fundamentală de viață
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
lui Nicolas și criteriul de utilitate alegorică plus vanitate, tapiseriile urmând să reprezinte scenic cele cinci simțuri, fără a uita de blazonul casei Le Viste. Claude nu are nici cea mai mică stimă pentru aparențele rangului social, cu ipocrizia și hieratismul lor mimetic, fiind de partea vieții și a sentimentelor adevărate; doar așa ne explicăm scena cu adevărat scandaloasă, chiar și pentru veacul al XXI-lea, la care se vor deda Claude și Nicolas sub enorma masă din Grande Salle. Toate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
miraculosului popular sunt lesne de sesizat. Din punct de vedere cantitativ, miraculosul fantastic deține o poziție minimă și, am putea spune, cu totul accidentală. Curiozitatea este de a vedea cum ,,se laicizează’’ atât recunoscuta solemnitate a tonalității narative, cât și hieratismul ce domină descripția în basmul popular. În fine, exuberanța înfiorat-impersonală a acestor relatări, ca să nu mai discutăm de ,,imponderabilul’’ felului de a exista, în sens biografic, al eroilor, alte caracteristici ce fac din basm un gen prin definiție al indeterminării
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
a patra fată, cea cu mintea rătăcită, și eu mai mult oarbă! luna bate din același loc, cont curent BCR IBAN RO 25 RNCB *** debit, 102 lei sînt în el, era căzut după banchetă! da, băncile lucrează și zilele astea, hieratism de text în interpretarea fatal antropomorfă, Saul Bellow Darul lui Humboldt, mersul împiedicat face specificul creatorului, luna sacul țîței pe trei sferturi luminat, textul hieratism, mesajul ermetism, cu lecturile lui din Eminescu, Iașul electric în teritoriu figurează noaptea între imobile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
102 lei sînt în el, era căzut după banchetă! da, băncile lucrează și zilele astea, hieratism de text în interpretarea fatal antropomorfă, Saul Bellow Darul lui Humboldt, mersul împiedicat face specificul creatorului, luna sacul țîței pe trei sferturi luminat, textul hieratism, mesajul ermetism, cu lecturile lui din Eminescu, Iașul electric în teritoriu figurează noaptea între imobile, volumetria retezată de sol a ucis arhitectura, aripile peronului pe garnituri vecine, timpul reluat de călătorie. XXIV. CĂLĂTORIA BASARABIEI Nicolina Ungheni Bălți Ocnița Otaci Dondușeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
granițe, lăsat pe două vămi, toate din România! ne ții în oglinda retrovizoare de interior, în față se înghesuie, granitul mamei sovietice cu eroismul fiului mort în război, victorie în monumente, a răsărit alături crucea, tricolorul troiței, marea taină în hieratism național, droage prin curți, Balcania, chiar Muntenia, așternuturile Galați pe lunca în miriște, Cîșlița-Prut luciul apei în zece metri, în cincisprezece, roade la șosea, bicicleta culcată în iarbă pe el, locuri rele cu martori de eroziune monticuli pe ogașele duse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mortificare, apa mării, or se îmbată de muzica undelor somnul și visarea, noaptea integratoare desăvârșind această imagine. Monarhul e androginul misterios cu fața ninsă de paloare, sublunar, înger-demon, iradiind magica sa tristețe sau puterea sa astrală"5. O senzație de hieratism, de putere secretă de dincolo de timpuri iradiază din chipurile magilor eminescieni (vezi Povestea magului..., Strigoii, Memento mori): ei par ciopliți în chiar materialul dur al stâncii, ca frescele egiptene, de o mână titaniană 6: "Pe-un jilț tăiat în stâncă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
viziunii antichizante, a unui monden de familie spirituală horațiană. Dar, neavând resursele lui Horațiu, poetul realizează, în piesele antologice Amurg, De la Villa Tusculana, Nimfa tânără Leuco..., Jos, la Tivoli, Anienul, fără să aducă și o situare ontologică în absolut, un hieratism maiestuos, sublimarea idilicului în umor, o delicată fructificare lirică a suprapunerilor trecut - prezent, limpezime clasică, glacială, transformând trăirea în ceremonie. Majoritatea așa-ziselor „novele” din Fără titlu, ca și câteva din celelalte volume, aparțin mai mult memorialisticii și biografismului romanțat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
un artist plastic refulat care se consolează în poezie. Dar de ar fi ales paleta, n-ar fi fost un Delacroix, ca poetul francez, ci un pictor din secolul XIV ori un iconar bizantin, însetat de aurărie, coloare focoasă și hieratism liniar. G. CĂLINESCU SCRIERI: Figurile de ceară, București, 1912; Salomeea, București, 1915; Din paharul cu otravă, București, 1919; Fata din dafin (în colaborare cu Scarlat Froda), București, 1918; Meșterul, București, 1922; Lângă pământ, București, 1924; La Gravure sur bois en
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Desfășurată într-o tonalitate gravă, uneori abstractă și transportând o emoție puternic spiritualizată, poezia scrisă de P. focalizează coliziunea dintre ontologie și discurs. Prima carte, Cum eu..., indică o amplasare în zona (neo)modernismului, între Lucian Blaga și Nichita Stănescu. Hieratismul și rusticitatea se asociază în serii alegorice dezvăluind o tratare solemnă a mitului, iar fabula e turnată în imagini evanescente care funcționează ca analogon al stărilor eului. O vizibilă schimbare de registru aduc culegerile Vorbindu-vă prin semne (1979) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288855_a_290184]
-
Procuratura Generală a României prin care se angaja în 1990 , la un an de la evenimente, să nu dea publicității evenimentele care le-a organizat și le trăise. N.n. Vă referiți la mandatele de arestare lansate retroactiv? Ceva neaparat de la Kafka, hieratism, o aiureală paroxistică despre care jur, Fănică nu știe nimic ; de alt fel , profesorul nu a fost de acord cu apariția cărții Iași 14 decembrie 1989 începutul revoluției române? ACȚIUNEA A FOST TRĂDATĂ N.n. OARE !? Am la îndemână motive să
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
opiniile altora, potrivit cărora fenomenul cultural trebuie tratat grav și ontologic. Pornim de la statutul Bibliopolisului într-o "examinare" obiectiv-subiectivă, cu impresii, sensibilități, pasiuni, cu evaluări, distanțări, dorințe, amintiri și iluzii. Arta și cultura, după Lucian Blaga, dobândesc o autoritate, un hieratism, chiar o sacralitate prin faptul că ne oferă modalitatea de a încerca descifrarea tainelor din spațiul în care existăm. Și noi vrem să aflăm încă din tainele nepătrunse sau neînțelese ale Iașului dintotdeauna. Similitudinile conexiunilor pe subiecte atât de diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
asiatice și sud-americane! - nu ar fi fost vizibilă o asemenea clipă de gestică simplă, umană, a uneia dintre acele Figuri ce trebuia să impresioneze și să intimideze, până În cele mai ascunse fibre ale subconștientului, milioanele de „supuși”, tocmai printr-un hieratism de origine asiatic-medievală, acea rigiditate a Figurii conducătoare ce nu trebuia Întrevăzută, ca și Faraonii vechiului Egipt, decât Într-o unică ipostază sacrosanctă. Teribilă tocmai prin neasemănarea ei cu tot ceea ce era natural sau comun, firesc sau previzibil unui ins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
factură barocă, picturală, cu elemente narative sau biografice (în jurul motivului călătoriei sau al memoriei), în care se ascund aspirația către înnoire stilistică sau deschiderea către fluxul vieții imediate, concrete. Multe poeme par însă artificiale, livrești, puritatea lor e strict formală, hieratismul rămâne simplu gest aferat, imaginile își pierd pregnanța simbolică. Deși lirica este, în ansamblu, muzicală, cu un ritm impecabil și o dicțiune ritualică, nu vor mai fi atinse cadențele vrăjite și intensitatea vizionară din Umbria inaugurală. P. este și autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
solemnitatea sub care poeții le-au înfățișat de obicei, ocolind pe departe voința de a fi oracol al ultimelor înțelesuri ale vieții, la care totuși ajunge și revine stăruitor. Slujitor de mistere fără îndoială, noul poet preferă costumului preoțesc și hieratismului, chiar evoluând prin altare, cămașa deschisă la piept, mânecile suflecate și umorul benign. Gluma delicat tristă, fără clovneria sau sarcasmul altora, e identitatea lui în a gândi ideea de viață și de moarte. Ingenuitatea comunică o experiență fundamentală de viață
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]