76 matches
-
Iași, patru la macaz, lopata, trupurile clădirile sub peron. CUPRINS I. VULPĂȘEȘTI VULPES VULPES (Iași Buhăești Roman Onești) 7 II. OMUL-MELC (Iași Buhăești Roman Onești Adjud Tecuci Iași) 11 III. RĂSTĂLMĂCIRI (Iași Buhăești Roman Adjud Saline Tecuci) 13 IV. VULPĂȘEȘTI HIEROGAMIE (Nicolina Buhăești Roman) 16 V. FGM E LINIȘTE! (Iași Bacău Adjud Saline Tecuci Iași) 18 VI. TREN ATÎT CÎT TREBUIE (Iași Bacău Adjud Saline Tecuci Iași) 22 VII. PRIMA ANTICĂLĂTORIE (Iași Bacău București Nord București Basarab Roșiori) 27 VIII. PARTEA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
presupunere pare a fi confirmată de caracteristicile zeilor tauromorfi prezenți în sistemele mitologice cunoscute . Ceea ce se venerează, în primul rând, la acești zei, soți ai Marii Zeițe, nu este caracterul lor ceresc, ci virtuțile lor fecundatoare. Sacralitatea lor derivă din hierogamia cu Marea Mamă, esența lor celestă fiind valorizată în funcția ei genezică. Cerul este, înainte de toate, regiunea unde „mugește” tunetul, se adună norii și se hotărăște rodnicia ogoarelor (ELIADE 1992, 83). Asocierea tunetului, ca manifestare concretă a divinității, confirmând, încă
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
poate explica și preferința manifestă de figurare a divinității masculine sub forma taurului și raritatea reprezentărilor antropomorfe. Principalul argument este constituit de poziția secundară pe care zeii genezici o ocupă în cultele fecundității, îndeosebi cele agrare, funcția lor esențială fiind hierogamia (ELIADE 1992, 18). Se face astfel loc unui primat al funcției asupra formei. Trebuie, de asemenea, luată în calcul și prelungirea vânătorii, ocupație exclusiv rezervată bărbatului, ca mijloc de subzistență în societățile de agricultori și prestigiul de care se bucură
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
1999, 417 ; NIȚU, MANTU 1987, fig. 2). Pornind de la solidaritatea mistică dintre fecunditatea pământului și forța creatoare a femeii, pe de o parte, și de la solidaritatea bărbatului cu grăunțele fecundatoare, interpretarea complexului vas-protome ne apare ca o figurare explicită a hierogamiei, necesară în desfășurarea anumitor ritualuri. Un posibil argument ce pare a sprijini ipoteza noastră poate fi găsit în cosmogonia indiană figurată în arta decorativă. Aici, vasul plin apare ca un simbol al feminității aflat în legătură cu „planta Vieții” sau cu altă
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
ca un confucianist, se căsătorește ca un șintoist și moare ca un budist”. cuvântul shintō înseamnă „calea (to, în chineză dao) urmată de kami, divinitățile tutelare ale tuturor lucrurilor”. XIII.7. Spiritele kami Tot ce este creat are ca model hierogamia cosmică, ancestrală, scrie Mircea Eliade. Rezultă, printre altele, generații de zei mijlocitori numiți kami. În tradiția orientală, acestea sunt „manifestări omniprezente ale sacrului”. Indiferent ce au fost la origine - forțe ale naturii, strămoși venerați sau simple concepte -, spiritele kami nu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
puțin rigidă decât considera Jensen, căci numeroase mituri explică apariția cerealelor pornind de la o ființă primordială jertfită. Să adăugăm că în religiile agricultorilor originea cerealelor este, de asemenea, divină; dăruirea de cereale oamenilor este adesea pusă în relație cu o hierogamie între zeul cerului (sau al atmosferei) și Mama-Pământ, sau cu o dramă mitică implicând împreunarea sexuală, moartea și învierea. 12. Femeia și vegetația. Spațiu sacru și reînnoirea periodică a Lumii Prima, și poate cea mai importantă urmare a descoperirii agriculturii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
avem nici o dovadă, încă, despre existența unui Zeu bărbat, adult"50. Zeița este uneori escortată de un acolit înarmat, dar rolul acestuia este obscur. Totuși, unii zei ai vegetației erau în mod sigur cunoscuți, căci miturile grecești fac aluzie la hierogamii care aveau loc în Creta, hierogamii caracteristice religiilor agrare. Axei Persson a încercat să reconstituie, pe baza reprezentărilor iconografice, scenariul ritual al morții și resurecției periodice a vegetației. Savantul suedez a crezut că poate să situeze diferitele scene de cult
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unui Zeu bărbat, adult"50. Zeița este uneori escortată de un acolit înarmat, dar rolul acestuia este obscur. Totuși, unii zei ai vegetației erau în mod sigur cunoscuți, căci miturile grecești fac aluzie la hierogamii care aveau loc în Creta, hierogamii caracteristice religiilor agrare. Axei Persson a încercat să reconstituie, pe baza reprezentărilor iconografice, scenariul ritual al morții și resurecției periodice a vegetației. Savantul suedez a crezut că poate să situeze diferitele scene de cult în anotimpurile ciclului agrar: primăvara (epifania
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pope, El în the Ugaritic textx, pp. 47 sq. Religiile hittiților și ale canaaneenilor bărbos, într-o haină lungă, cu o tiară împodobită de coarne 23. Până în prezent nu s-a găsit nici un text cosmogonic 24. Totuși, crearea stelelor prin hierogamie poate fi interpretată ca reflectând concepții cosmogonice canaaneene. Într-adevăr, textul § 52 ("Nașterea zeilor grațioși și frumoși") îl descrie pe El impregnând pe cele două soții ale sale, Așerat și 'Anat, Steaua de Dimineață și Steaua de Seară 25. Așerat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
1-a despicat pe Vrtra care ținea închise apele în întuneric. Or, Cerul și Pământul sunt părinții zeilor (I, 185, 6): Indra este cel mai tânăr (III, 38, 1) și totodată ultimul născut, deoarece el e cel ce pune capăt hierogamiei Cerului cu Pământul. "Prin puterea sa, el a desfășurat cele două lumi, Cerul și Pământul, și a făcut ca soarele să strălucească" (VIII, 3,6). După această faptă demiurgică, Indra îi acordă lui Varuna calitatea de cosmocrator și paznic al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Urios (Cel care trimite vânturi prielnice), Astrapios (Cel care trăsnește), Bronton (Cel ce tună) etc. Dar Zeus este mai mult decât o personificare a cerului ca fenomen cosmic. Caracterul său uranian este confirmat prin suveranitatea sa și prin nenumăratele sale hierogamii cu diferite zeițe chtonicne. Totuși, exceptând numele și suveranitatea (cucerită, de altfel, prin lupte dure), Zeus nu seamănă cu vechii zei indo-europeni ai cerului, de pildă, Dyaus vedic. Nu numai că nu e creatorul Universului, dar el nu aparține nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sie-și, capabilă să acopere totul, Ouranos (Cerul) înstelat" (Theogonia, 118 sq., după traducerea lui P. Mazon). Hesiod îi descrie pe Ouranos, "plin de iubire, și aducând cu el noaptea, arătându-se și învelind Pământul" (Theogonia, 176 sq.). Din această hierogamie cosmică! A rezultat pe lume o a doua generație divină, aceea a Ouranizilor: cei șase Titani (primul. Okeanos, ultimul, Cronos) și cele șase Titanide (printre care Rheia, Themis, Mnemosyne), cei trei Ciclopi cu un singur ochi și cei trei Hecatoncheiri
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Demeter, care a născut-o pe Persephone, și pe Leto. Mama gemenilor divini Apollon și Artemis (910 sq.). În plus Zeus a mai avut numeroase împreunări cu alte zeițe, majoritatea de structură chtoniană (Dia, Europa, Seinele etc.). Aceste legături reflectă hierogamiile zeului furtunii cu divinitățile Pământului. Semnificația acestor multiple căsătorii și aventuri erotice este totodată religioasă și politică. Atingându-se de zeițele locale preelenice, venerate din vremi imemoriale, Zeus le înlocuiește și, făcând aceasta, el începe procesul de simbioză și de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
motiv inițiatic este extrem de răspândit, cf. § 105. 41 A. Brelich, op. Cit., pp. 129-185. 42 Precum Kleomedes în Jocurile olympice din 496 (Pausanias, VI, 9, 6). Olympienii și eroii ale Afroditei, confruntare inițiatică în care Teseu își desăvârșește inițierea printr-o hierogamie. După H. Jcanmaire, ceremoniile care constituiau Theseia vor fi ieșit din ritualuri arhaice care, într-o epocă anterioară, marcau întoarcerea adolescenților în oraș, după șederea lor inițiatică în pădure 43. Tot astfel, unele momente ale legendei lui Ahile se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
regine ale cetății, era considerată drept soția lui Dionysos. Ea se urca alături de el în car și un nou cortegiu, de tip nupțial, se îndrepta către Boucoleion, vechea reședință regală. Aristotel precizează că în Boucoleion (literal, "grajdul boilor") avea loc hierogamia dintre zeu și regină (Ath. Pol., 3,5). Alegerea lui Boucoleion arată că epifania taurină a lui Dionysos le era încă familiară contemporanilor. S-a încercat să se interpreteze această unire într-un sens simbolic, sau să se presupună că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
inițierii arată un tânăr pe cale să se împlinească la nivel social, mai ales în orațiile de nuntă care se constituie într-o adevărată sinteză a traseului ascendent. „Riturile matrimoniale au și ele un model divin și căsătoria umană reproduce o hierogamie, cu deosebire uniunea Cerului cu Pământul”. Cosmicitatea viziunii justifică așezarea acestui ultim tipar simbolic în încheierea lucrării. Nunta constituie metafora creației înseși, iar mirii - tinerii novici de altă dată - sunt încărcați acum cu energia numenală a cuplului primordial. Mărci ale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să revigoreze câmpii, crânguri, munți și stei seci, precum și efectul luminos al apariției lui (răsare), pregătit deja de portretul strălucitor, ne convinge că avem în față calul lui Mithra sau al lui Sol Invictus. De altfel, imaginarul universal conține tiparul hierogamiei uraniano - telurice: „În Leti, Sarmata, și în alte grupuri de insule aflate între partea occidentală a Noii Guinee și nordul Australiei, populația păgână privește soarele ca fiind principiul masculin care fertilizează pământul principiul feminin”. Soarele apare adeseori figurat de o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
soție pe însăși sora soarelui, ceea ce implică în mod obligatoriu o eroizare. Conjunctivul prezent are aici valoarea unei ursiri, a unei fapte care motivează însăși apariția flăcăului pe lume. Relația sintactică la nivelul frazei face din nunta cu valențe de hierogamie scopul suprem al procesului ontologic și revelează menirea superioară a tânărului. Descântecele de dragoste performate de fetele nubile acordă același statut solar ce le face demne de a deveni perechea unui erou civilizator: „Cî ie-ncotro s-a-nvârti,/ Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
șî la pleti./ Tu ai fața arzătoari,/ Eu fața mângâietoari./ Tu ai pleti auriti,/ Eu am pleti strălusiti” (Borca - Neamț). Reflectarea luminii solare în astrul nocturn capătă aici o valoare estetică crescută, principiul luminii unind cele două entități într-o hierogamie spiritualizată. Din această direcție trebuie înțeles portretul din colinda de fată mare: „Roșu soare răsăriare/ Și-n obraz ni-o nimeriare/ Și fața ni-o d-argintare/ Și părul mi-l gălbinare” (MadaHunedoara). Antropomorfizarea ipostazei lunare (chipul argintiu cu aura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că varsă/ Și le varsă’n păhărele/ Și le toarnă’n sân la pele,/ Ca să-i treacă de-a mea jele”. Dimensiunea mitică nu dispare nici aici, izomorfismul femeie - pământ sugerând ploaia aducătoare de belșug în trupul gliei, sub efectul hierogamiei Cer - Terra, al cărei model căsătoria îl reface. Odată indus diluviul și ființa consubstanțială cu energiile primare supusă, noua creație trebuie consfințită printr-o jertfă de natură totemică. „Nimic nu poate dura dacă nu este «animat», dacă nu este «înzestrat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
basm din Izvoare, Soroca: „eu am puteri sî-nfig coarnili-n pământ, pământu sî cutremuri”. Seismul este provocat de puterea supraîncăr¬cată a fecundității telurice, coarnele bovine fiind apanajul „Marii zeițe a fecundității”. Perechea bourului htonian cu omologul său solar completează imaginea hierogamiei uranian-teluric și provoacă recolta mitică: „noi nu sîntem boi să arăm căte-o brazdă. Noi sîntem vânt și pe unde mergem noi, crește grâu și să coace” (Fărcașele - Olt). Bourul din colinde, a cărui scuturare provoacă un potop asurzitor, are în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițierii în orațiile de nuntă, unde gestul lor cosmocrator, unirea ceremonială, se împlinește. Cele două forme de expresie poetică populară nu pot fi înțelese una în absența celeilalte, iar funcția șablon cu care se încheie basmele, nunta împărătească, întărește semnificația hierogamiei. Colinda dezvăluie o inițiere în sacru, personalizată, în timp ce orațiile se reîntorc în spațiul profan, printr-o reluare a gestului mitic creator în profan, cunoscut doar prin cei inițiați: fecioara și tânărul. Coordonate stilistice De-a lungul lucrării, funcția poetică a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
obiectul referirii lui : “Fecioara sacră (hierofantă, n.n.) se urca pe cele șapte terase ale Ziguratului (v. în fig. II.3, cele 7 corpuri), lepădând [câte] un văl la fiecare terasă (s.n.), până când rămânea goală în fața Zeului, ceea ce echivala cu o hierogamie (eliberarea, n.n. care, tot din figura II.3 se vede că se realizează în planul nirvanic, cel puțin la nivelul de cunoaștere babilonian) între o muritoare și un zeu”. Epopeea lui Ghilgameș - entitate o treime om și două treimi zeu
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
răposatei mamei noastre Maria și pentru sănătatea doamnei Ovdotia...”), cu care s-a cununat, pe 5 iulie 1463 (cam târziu, a zis un învățat, la șapte ani - știa și Ureche, insinuând chiar că am avea de-a face cu o hierogamie: „Iară în al șaptelea an a domnii sale, în anii 6071 [1463], iulie 5, luatu-ș-au doamnă de mare vodă, pre Evdochia de la Chiev, sora lui Simeon împăratul. Iară cronicarul cel leșescu scrie că au fost Evdochia fată a lui Simeon
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sunt două ipostaze sexualizate ale aceleiași entități primordiale androgine. Faptul este confirmat și de încercarea lor de a reface unitatea- -totalitatea din care s-au desprins. Această încercare este alegoric reprezentată, în scenariul tuturor miturilor de acest gen, prin căsătoria (hierogamia) protagoniștilor : Tezeu-Ariadna (81), Iason-Medeea, Perseu-Andromeda, Heracles-Hesiona, Sf. Gheorghe-fecioara, eroul de basm- prințesa răpită de zeu etc. Excepția nu face decât să întărească regula : căsătoria este ratată (ca în balada Iovan Iorgovan) pentru că protagoniștii realizează că sunt frate și soră, deci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]