516 matches
-
pagină, și apoi la 8 și 9, cu un amplu interviu inedit (ultimul!) al lui Cornel Regman (din care Vatra a publicat o mică parte, nereluată de J.l.) și cu un interesant text al lui Radu Enescu despre Universul cel himeric eminescian. O problemă, totuși, cu acesta din urmă: nu se precizează nicăieri că e inedit (dacă e), nici cînd a fost scris, nici măcar nu se bagă de seamă că autorul nu se mai află printre noi. Revenind la Regman (după ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
autoapreciere tot timpul cabrată, care au fost puse uneori în relație cu egolatria macedonskiană (Adrian Marino însuși caracterizează macedonskianismul drept o "categorie morală"), însă ni se pare că nu întrutotul motivat. Căci, pe cînd bardul Nopții de mai era un himeric, nesatisfăcut de doza de idealitate a existenței, Adrian Marino ni se înfățișează ca un pragmatic decepționat de doza de raționalitate insuficientă a idealității. Problema d-sale nu e visul, viziunea corectivă, ci, dimpotrivă, raportul nemijlocit cu un real abordat în
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
exclusivitate, măcar pe o poziție de dominanță indiscutabilă: "Eu, fiind partizanul sintezelor, partizanul referințelor fundamentale, mă lovesc de obstrucția și de critica așa-zisei "critici de întîmpinare", a criticii de actualitate". Pentru nedreptățile suferite are aerul a cere o compensație himerică: dacă nu unicitatea, măcar situarea formulei d-sale, din capul locului, pe treapta cea mai înaltă. Cîtă dreptate are hermeneutul, se poate vedea și din altă aserțiune pe care o face: " Dar a existat și există în continuare și o
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
scris am simțit, și dacă simțirile mele s-au întreciocnit, aceasta dovedește că poetul nu poate să fie reprezentantul unei singure idei, ci că el trebuie să reprezinte ideile întregii omeniri". Dar nu prin constatarea acestei superbe insațiabilități, a acestei himerice dilatări universale îl putem regăsi pe Macedonski, ci prin încercările de a-l reduce la un specific, de a-l "asedia" în particularitățile personalității lui sinuoase și derutante de atîtea ori. Să vedem în ce măsură izbutește a-l fixa în acest
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
a creației lirice. întrebuințat de optzeciști în chip programatic, el evocă incontestabil o stare-limită a poeziei, funcționând că o tablă de materii care suplinește materia sau că o listă de bucate care ține locul bucatelor. Dacă purismul caută un absolut himeric al calității lirice, postura intertextualistă caută un absolut himeric al textului. Dar abstragerea livresca e un factor secund față de esențializarea lirica. E un fapt de tehnica, nu de creație. O recunoaștere, nu o cunoaștere (inițiere) în substanță. De aici propensiunea
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
el evocă incontestabil o stare-limită a poeziei, funcționând că o tablă de materii care suplinește materia sau că o listă de bucate care ține locul bucatelor. Dacă purismul caută un absolut himeric al calității lirice, postura intertextualistă caută un absolut himeric al textului. Dar abstragerea livresca e un factor secund față de esențializarea lirica. E un fapt de tehnica, nu de creație. O recunoaștere, nu o cunoaștere (inițiere) în substanță. De aici propensiunea intertextualității spre ceea ce reprezintă o ocolire a lirismului direct
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
Vai ce m-aș îmbăta!/ Vai ce-aș mai sparge niște lemne!/ Vai ce-aș băga un cuțit într-un porc!! (David, întâiul meu nume) "Scrisorile" către Cristian Popescu nu au, bineînțeles, nimic din convenționalismul unor scrisori. Poeta se împerechează himeric cu cel dispărut și naște... poeme sau își comandă o ștampilă cu forma gurii lui ("după o poză dintr-o revistă literară mai veche") și... " Seara, după ce mă dezbrac, mă bag în pat,/ sting lumina/ și-mi ștampilez pe unde
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
pe mare, ca fantoma unei umbre, ca o umbră peste zare, stele picură din ceruri și deasupra se desfac, legănând lumini pe boltă în culori de liliac, se-auzeau clipiri de harfe și glas tainic de chitară ce se răspândea himeric peste tot în acea seară, fericiți de-atâta farmec, se credeau încă în vis, în ithaka lor frumoasă , în palatul lor închis, rege el și ea regină, era mândru odyseu că intrase în legendă ca un fiu de semizeu. Referință
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
Abăluță merge fără greș (Cioran: "Orice poet adevărat este în mod necesar un critic de prim ordin") împotriva materialității pompoase (și oneroase) a unor compoziții greoaie la lectură, exhibînd pretenții filosofante ori abisalități industrioase, în favoarea "tremurătorului ecran luminiscent", a "diurnului himeric", a "minimalismului prozaic", a "scînteierilor rapide și pătrunzătoare": "Poate că oamenii vor cere de la poezie altceva, nu un discurs edificator, ci mai curînd o propunere întîmplătoare, plină de misterul clipei, de veșnicia la purtător. Lipsa tot mai acută de timp
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
Isabella Perón îi succedase, pentru puțină vreme, soțului ei defunct. De remarcat și faptul că titulara „cabinetului 2” se confesa unui marginalizat, încercînd astfel să-l atragă în cercul susținătorilor ei. Toate aceste intrigi de culise au rămas în stadiul himeric. Nicolae Ceaușescu nu s-a grăbit să moară, fiind ocupat cu pregătirea ultimului congres al partidului. Nădejdile trezite în cugetul unora de congresul al XIV-lea al P.C.R. constituie proba supremă a ruperii lor de realitate. „Pentru mine - scrie S.
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
care istoria e, deopotrivă, topos și element structurant, iar Scribul e figură actanțială privilegiată, liant problematizant al derulării narațiunii și expresie cvasimitică a unei proiecții utopice în care sunt consemnate crizele, convulsiile și aventurile destinului uman și ale semanticii sale himerice. Desenând o istorie halucinantă, în care mistica speranței umane se întretaie cu coșmarul războaielor, cu fanatismul și intoleranța ideologiilor totalitare, prozatorul își asumă, în fond, o dublă viziune asupra spectacolului istoriei, nu lipsită de un accent schizoid, printr-o dublă
Despre eroi și himere by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2708_a_4033]
-
mai fugi cu copiii în brațe pe scările adăpostului antiaerian, pentru ca muntele Carmel să nu mai fie acoperit de norii exploziilor, pentru ca nepoții noștri, ai tuturor, să nu se mai teamă, pentru ca... Adică ori „turnul ei de fildeș” este încă himeric la fel cam ca toate visele noastre, ale trăitorilor pe această planetă încă nefericită, ori ea își găsește sursa de inspirație în realitățile înconjurătoare, în ceea ce numim viață de zi cu zi. Sau poate ambele și atunci Bianca Marcovici nu
PESTE TIMP ZBOARĂ DOAR CUVÂNTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 () [Corola-blog/BlogPost/384193_a_385522]
-
TURNUL NEGRU Ca-ntr-o coloană sumbră de-ntuneric, Din abanos și din onix sculptată, E-nchisă iar regina blestemată, De-un rege trist, cu râsul lui homeric. Chiar și la el durerea se arată Și fericirea-i doar ceva himeric, În raiul nostru pământean și sferic, Unde neant și haos cad îndată. Dar dragostea din beznă o să iasă, În inimi să ajungă, vrea să zboare, S-aducă fericirea iar acasă, Să nu mai fie pete nici în soare, Regina să
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
nejenați în nici un fel de turpitudinea demersului lor gratuit și pe alocuri ignobil. Acești ” scriitori amatori de povestiri știintifico-fantastice” nu fac decât să prejudicieze încrederea celor ce ar dori să se adâncească în oarece studii aprofundate. În multe cazuri, fantazând himerice și adacadabrante scenarii conspiraționiste, noii condeieri rătăcesc pe un drum ce duce spre niciunde, ignorând adevărul imperturbabil al documentelor de arhivă sau conținutul neconvenabil al mărturiilor istorico-literare. Eminescu: Deces natural sau deces provocat ? aceasta e întrebarea ! Generosul univers eminescian, devenit
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
ancorate spre cercul nadirului luminos/ al iubirii Feței Nevăzute a lui Hristos,/ poem de îmbrățișare a aurei fierbinte/ a lumii de noi doar intuite/ - izvor veșnic în ape arteziene și cristaline -/ în care se scaldă zimbrii de foc,/ zimbri albi, himerici ai lui Dumnezeu’’, iar în partea a doua: ,,poem pentru zboruri de păsări uriașe/ cu pliscul sonor pe nume inventate,/ ale căror triluri chemau veșnicia/ și viața fără de moarte/ poemul delirului și plânsului apoteotic/ al slavei și al deznădejdii fără
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
par-că-aș fi furat femeia și sexul din paradis// dau chitanțe sărăciei să mai plece și la altul/ vreau să simt cum mă seduce și mă devorează înaltul/ vreau un viscol să rateze moartea când va fi aproape/ și un Poseidon himeric să m-ascundă pe sub ape/ marea să-mi fie lințoliu și peștii să fie viermii -/ ei rămân, până la urmă, și huliții, și eternii// și-i trecut de miezul nopții, transcendentu-abia respiră/ sunt robit eternității, dar nimic nu mă mai miră
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
-l arată pe autor fascinat de actul scrierii și de minunea reprezentată de poezie. Să trăiești din scris în Bucureștii epocii regulamentare, cînd publicul românesc se reducea la cîteva sute de cititori? Anton Pann a dovedit că un asemenea proiect himeric era realizabil - cel puțin în parte. Peste 30 de cărți scrise și tipărite de el între 1830 și 1854 se disting de cărțile pașoptiste nu doar prin spiritul care le animă, ci și prin regimul creator care le-a patronat
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
despre ceva dăunător fără ură înseamnă a scrie plictisitor." V.I. Lenin Furia distrugerii. În 1921, Gustave Le Bon intuia o tulburătoare afinitate între mișcarea socialistă și milenarismul apocaliptic medieval: Aceeași ignorare a naturii umane și a necesităților economice, aceleași viziuni himerice, aceeași nevoie de distrugere a prezentului pentru a realiza lumea născută din visele lor în divagațiile teologilor din Evul Mediu ca și în cele ale socialiștilor. Himerele doar și-au schimbat numele, și tipurile de fanatism pe care le generează
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
o nostalgie a lirismului în drumul către sine însuși. Victor Știr e un poet al unei concentrări metaforice ale cărei geometrii uneori la vedere (colțurile zăpezii, o țărînă pătrată, muchiile fricii, unghiurile sferei ș.a.) indică o geometrizare a informulabilului, desigur himerică asemenea oricărui raport cu acesta
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
în ochi, țara mea, și fii te rog / iarba care crește și mă acoperă" (}ara mea). În contul dispoziției sfidătoare care-l specifică, Vasile Proca abordează și tema tavernală. "Cîrciuma" reprezintă un topos al învolburării iluziilor, al sumețirii fie și himerice împotriva mediului dezamăgitor. Mărturisind că "trebuie să mă fac martorul unui plăcut infern", autorul ia cuvîntul în numele "alcoolicilor geloși", notificînd că "noi intrăm în ploaia de afară și putrezim încetul cu încetul", de asemenea evocă un local cu halucinante efecte
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
a avut curajul să-l aducă pe Noica la Facultatea de Filologie, în fața unui amfiteatru arhiplin, înțesat cu studenți și agenți de Securitate, spărgîndu-i-se după aceea toate oalele în cap, tot așa acum, punînd în practică un proiect ce părea himeric, trage consecințele recunoștinței semenilor. Sincer vorbind, cîtă obtuzitate poți avea ca să pui la îndoială publicarea în facsimil a scrisului lui Eminescu? Cîtă îngustime de creier poți dovedi ca să ajungi să invoci rațiuni contabilicești menite a arăta că, publicîndu-l pe poet
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
în poezie: în acest sens sa vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el. Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestinduse mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumație teatrală, de spiritul imaginar al unei culturi, de lemnul scenei sub picioare, de mască", scrie Nicolae Manolescu; "Pe scenă, e o apariție inconfundabilă. Fără să denatureze personajele, el le împrumută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
e un lucru serios sau, dimpotrivă, o frivolitate dusă la extrem: Orice destin se poate ajusta. (Antipod) "Moartea repetată" îl reprezintă pe cabotinul Emil Botta. Damnatul este cel pierdut "în ochii Himerei": M-am pierdut în ochii Himerei, în adâncul himeric al ochilor săi, într-un complicat labirint (Memorial) Dar până și acești ochi, fascinanți, atoate-văzători, sunt văzuți în oglindă! Există numai în oglindă: Și, pierdut în oglindă, mă înfioară ochii pe care-i zăresc. (Egalii cu zero) Dramatic este momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi în cercuri rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe sticla înghețată și rece. Statuile mor sufocate de obiectele din jur: ca lumânările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
oamenilor și nocivitatea unor "opere" care pervertesc cultura de mai bine de un veac încoace? Suntem condamnați la perioade mereu reluate de kaliyuga, în care să bată tzunami-ul catastrofal al distructivului sub cele mai diverse forme ? Dimpotrivă, este atât de himeric să credem că energiile pozitive umane, reunite în cor universal, vor putea să creeze o nouă ontologie în absolut axiologic ? Nu va fi posibil vreodată ca, în acest scop, să aibă loc acea mutație axiologică proclamată de finalul Simfoniei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]