82 matches
-
nu, „un” comunism, de-a lungul secolului XX? Nimeni nu contestă că PCF a fost foarte activ în mișcarea socială, în timpul Frontului Popular*, dar și în apărarea salariaților, în special a celor din întreprinderile publice și naționalizate, după război. Dincolo de hiperbolizarea legendelor rezistențialiste, toată lumea recunoaște participarea intensă a comuniștilor la lupta antifascistă - îndeosebi în timpul războiului din Spania* - înainte de război și apoi în luptele duse în Rezistență sau pentru Eliberare*. Totuși implicarea comuniștilor în lupta pentru apărarea democrației, a progresului social și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să se manifeste, nostalgie care se combină cu proiecția pe cerul minții a imaginii unui "paradis pierdut". Astfel în Omul profilat pe cer se reiterează imaginea omului primordial, prin legătura sa cu natura, cu materia, un uriaș mitic redat prin hiperbolizări și acumulările unor detalii semnificative ("El avea umerii puternici și vechi,/ inima grea ca o iarnă/ și niște ochi fantastici, niște priviri/ încărcate de miragii (...)// omul profilat pe cer/ cât așteptările lumii crescuse/ cât noaptea, cât iarna de mare/ și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o simplă transpunere verbală, o "comparație prescurtată", ci o expresie unitară, spontană și imediată (adică, fără niciun "ca" intermediar) a unei viziuni, a unei intuiții poetice, care poate implica o identificare momentană a unor obiecte diferite (cap - dovleac) sau o hiperbolizare a unui aspect particular al obiectului (ca în cazul lui medved', "cel care mănâncă miere" pentru a desemna ursul, în limbile slave) și chiar o identificare între contrarii, "absurdă" din punct de vedere logic, dar cu semnificat și efect evident
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a secolului al XIX-lea. El este precursorul mai multor tendințe în literatura, incepand cu impresioniștii, suprarealiștii și continuând cu reprezentanții "Noului român". Modernitatea anticipatoare a lui Zola, fondată pe un principiu de renovare internă, o face să fie deschisă. Hiperbolizarea, simbolizarea și mitizarea imaginii nu sunt doar procedee artistice prin care Zola intensifica impresia generală creată, ele țin de legitățile interne ale fenomenelor reprezentate. De aceea considerăm că dezbaterile tradiționale purtate, de regulă, sub semnul lui Balzac, ar fi, pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Se-nfiora pămîntul de mugetu-i năpraznic, Nu mai văzuse cerul un monstru-atât de groaznic! Umpluse de miasme văzduhu-nveninat, Iar valul ce-l purtase s-a tras înspăimîntat Ultimele versuri, parcă desprinse din Eneida (VIII, 240), reprezintă o expansiune a hiperbolizării imaginii divine din versurile 1539-1540: Și unii spun că-n goană un zeu s-ar fi zărit Cum amuțea din urmă fugarul îngrozit Descrierea monstrului amintește de Minotaur, învestindu-l astfel pe Hyppolite cu puterile unui erou de legendă: Avea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de romantici prin V. Hugo, care, în prefața la Cromwell, militează pentru îmbinarea contrastantă a grotescului cu sublimul. Prin caracterul său monstruos, grotescul se situează la limitele dintre tragic și comic. Gargantua, eroul romanului lui F. Rabelais, este grotesc prin hiperbolizarea trăsăturilor și faptelor sale de uriaș. Limbajul, pus în slujba grotescului, este plastic, abundent în culoare, caricatural, cu calambururi și cuvinte create ad- hoc. Într-un mod asemănător, dar cu mijloace specifice și elemente împrumutate din folclorul românesc, prezintă Creangă
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
erau practicieni sau teoreticieni. Appendix Studiul jurnalismului literar/nonficțiunii Barbara Lounsberry notează în lucrerea sa Artă și fapt că jurnalismul literar sau nonficțiunea este "este cel mai mare teritoriu neexplorat al criticii contemporane" (xi). Părerea ei poate să tindă către hiperbolizare, dar nu e mai puțin adevărat că ea este împărtășită de Thomas B. Connery, unul din cei mai importanți cercetători ai genului, în a sa Revistă de cercetări (2). Rezultatul este acela că cercetările dedicate direct genului sunt relativ rare
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fondatorul istoriei artei Winhelman în,,Istoria artei antice”, pentru a fi reluată de Goethe, Benedeto Croce, Blaga, Baudelaire. Au fost încercări ale unor gănditori de a proclama literatura “regina artelor”, singura formă de expresie fiind cuvăntul. O asemenea încercare de hiperbolizare a rolului literaturii o întâlnim la Borges, care proclama că, ,,universul însăși e o carte din care trebuie să citim”. Lectura ar fi, după aprecierea sa, chiar esența existenței umane. Această concepție e preluată de la scolasticii din evul mediu. Biblia
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Marcuta Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2368]
-
atacuri antisemite, acestea s-au Îndreptat direct Împotriva lui xe "Rosen"Rosen, deși se avea de fapt În vedere Întreaga populație evreiască („Tu și toți ai tăi” este formula unei astfel de „creații” antisemite, apărută În ziarul bucureștean Săptămâna). Această „hiperbolizare” a șef-rabinului are câteva cauze: caracterul său dominat de un ego exagerat, dar și dorința Puterii Înseși, care prefera ca În lumea evreiască să aibă o singură „adresă” ce să-i Înlesnească astfel capacitatea de control. Și Încă o cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
care, deși lucrează asemănător, sunt total diferite: "experiența simțului și experiența atributelor operei de artă (culoarea, sunetul etc.)"15. Imaginația devine procesul de amplificare și de transformare a informațiilor dobândite prin intermediul experienței. Statutul ontologic al imaginației constă în modificarea sau hiperbolizarea conținutului real al experiențelor subiective în operele de artă. Procesul creativ de transformare sau de creație implică imaginația împreună cu capacitatea intelectuală de a finaliza opera de artă. Totodată există o fuziune ontologică între imaginație și inspirație, în timp ce imaginația amplifică și
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
urmărite de o țară întreagă, iar personajele și situațiile din ele se întipăreau în conștiința publică. Dacă, în plus, vorbim de cei care pe-atunci erau copii (așa cum este cazul meu), lucrurile căpătau dimensiuni și mai mari și ajungeau până la hiperbolizare. În ziua de astăzi, cu siguranță ni sar părea ridicol un Johnny Weissmüller în rolul lui Tarzan, cu chica lui aranjată frumos și corpul perfect epilat. Ca să nu mai vorbim de cât de ridicol near părea celebrul lui strigăt ca
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ajunge într-o pădure tânără, stropită doar cu sânge. Reușita trecerii și botezul inițiatic se definitivează odată cu gestul calului de a bea lichidul uman al vieții, semn că el aparține acestui tărâm sepulcral. Din nou repetițiile construiesc un efect de hiperbolizare și de aglomerare a descrierii prin insistarea asupra elementelor ei componente. Tot în colecția de basme din Țara Loviștei pădurea înglobează elementul acvatic ca depozitar al existențelor virtuale. Lacul se află la o răscruce, loc ce face legătura verticală între
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Întoarcerea din neant este în goană, sub urmărirea răzbunătoare a zânelor. Ajutat de energia uraniană a Șargului, Gruicea reușește să le prindă printr-o rănire magică chiar cu un element propriu ființei lor: argintul cuțitului. Aducerea lor legate, ca o hiperbolizare a reușitei solicitate, este o imagine familiară din colindele de flăcău, în care, după o luptă dreaptă cu leul, tânărul îl pune în „zgardă” de mătase și îl coboară viu prin sate. Victoria este absolută, „legarea efectivă a monstrului (demonului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Forțează o atmosferă sufocantă, care să ne amintească de căderea tiranului Nicolae Ceaușescu sau a micului despot Adrian Năstase. Pentru asta, pune la bătaie tot arsenalul propagandei josnice: sondaje măsluite, campanii stupide, mișcarea de rezistență, noi vrem respect, deformarea realității, hiperbolizări aiuritoare (câteva îmbrânceli comparate cu violențele din anii ’90), răstălmăcire continuă, cenzura obscenă (vreo dezbatere pe tema Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană?), minimalizare, teroare editorială, răscoale imaginare sau provocate de sindicaliști cumpărați. Din cortegiul pestriț al falșilor disidenți, luptători
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ține, la rîndul lui, o cuvîntare parabolică, unde suficient de transparent se profețește (în deplin acord cu numele elocvent al personajului) sucombarea Căpitanului Ahab și a echipajului său. Ahab cunoaște, în reprezentarea lui Ishamel, de departe, limita de sus a hiperbolizării, fiind prezentat, din start, drept a godlikeman/un om-zeu. El apare pe punte foarte tîrziu de la desprinderea de țărm, coordonînd activitățile de navigare de la distanță, prin ofițerii lui, Starbuck, Stubb și Flask. Are comportament de deus otiosus, făcîndu-se simțit într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
antiromantice. Nedorind a vorbi despre sine, într-o vreme a ardenței confesiunilor, se vrea identificat, nu fără o ușoară iritare a unor obiecții prezumate, cu suprafețele obiective ale operei: "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întîi. Hiperbolizarea aceasta a eului, rămășiță anacronică de la romanticii care, ei și atunci, puteau să se creadă buricul pămîntului, mi se pare puțin ridicolă". Scriitorul face din impersonalitate o profesie de credință, ce se armonizează parcă, avant la lettre, cu teza barthesiană
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
în carne și oase". Transformă viața într-o truculentă repetare a vechilor mituri, împingînd pînă la ultimele limite conținutul unor ,bestialități mitologice". Complexat și pervers, el însuși devine un Oedip sadic și revendicativ. Imitația grotescă se produce într-o halucinantă hiperbolizare a ororii, urmată inevitabil de reacția violentă a femeilor răsculate, care întruchipează ultimul mit, acela al menadelor, și încheie epilogul epocii eroice. Întreaga lume a mitului se prăbușește odată cu invazia misterioșilor Oameni ai Mării care poartă pe cap coarne de
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
mai permeabilă în a risca (simțindu-se aici faptul că Statele Unite sunt un Turn Babel de emigranți) decât cea franceză. Ca toate culturile, și acestea două au diferite virtuți și vicii, defectul american strident fiind, cred eu, feminismul agresiv și hiperbolizarea minorităților sexuale, iar cel francez, predispoziția excesivă pentru artificiu și spumos. Termenii pe care îi propun pentru a-mi formula nemulțumirea nu sunt poate foarte adecvați (cel puțin unul dintre ei), dar percepția mea a fost aceea că cele două
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
arhaice își răspund. Realismul grotesc sau carnavalescul, spre a relua terminologia cercetătorului rus, e o manifestare populară a rîsului festiv avînd la bază o întrepătrundere între cosmic, social și corporalul omenesc. Pentru a învinge groaza de cosmic prin veselie, apare hiperbolizarea umanului josnic, accentul fiind pus pe orificiile prin care trupul se revarsă în lume sau primește lumea într-însul. La antipodul idealului clasic pentru care corpul uman e incomunicabil, lipsit de orificii, grotescul prezintă, grație acestui schimb de materii, două
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
școala creată de Napoleon. Există patriotisme și patriotisme! Precum ciupercile, unele sînt toxice, altele hrănitoare. Cu atît mai sesizantă e mîndria patriotică a acestui condei lucid (și acid), cu cît ea pornește de la un motiv aparent minimal, la antipodul demagogicelor hiperbolizări, căruia îi găsește tîlcul adecvat. Alcătuind împreună cu Livius Ciocârlie și Eugen Negrici un inefabil triunghi al eseismului nostru actual, plin de miez în ținuta-i inalienabil livrescă, însă nu fără o sensibilă investiție necesară atingerii esențelor, dl. Mihai Zamfir e
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
a decis să pună ordine în stufărișul temei. Urmarea este scrierea unei cărți erudite în care lumea druizilor este scrutată cu acribie de filatelist împătimit. Ceea ce îl irită cu precădere pe autor e tocmai măsluirea imaginii druizilor din rațiuni de hiperbolizare comercială. Potrivit autorului, druizii sînt victimele imaginației avide de aventuri cu pitoresc arhaic. In seama lor fantezia contemporană a pus cele mai năstrușnice găselnițe extravagante, încununîndu-i cu atribute de un macabru mustos și sordid: preoți sîngeroși folosind drept lăcașuri ritualice
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
glorifice istoria unui popor, destinul său în lume, a creat o întreagă literatură înflăcărată și extatică, populată cu eroi de legendă, ideali și invulnerabili. Această "strălucitoare lumină" se obținea însă adeseori prin eludarea unor date ale izvoarelor istorice sau prin hiperbolizarea altora. Construcțiile istoriografice care s-au înălțat pe aceste șubrede postamente - vecine cu beletristica - au cucerit și, poate, au educat. Nu reflectau însă adevărul în integralitatea sa. A urmat, apoi, o nouă generație, care a pornit de la principiile pozitiviste ale
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
through sau rusescul skvozi) și dialogismul ca principiu conflictual-generativ, definesc natura mutației și diferența specifică între gândirea de tip retoric și gândirea de tip organic. O limită superioară a gândirii de acest tip, precum și o formă împinsă spre o evidentă hiperbolizare conceptuală o identificăm în imaginea ideii Gesamtkunstwerk - a operei de artă totale, aparținându-i lui Richard Wagner (1813-1883), un alt compozitor de pe lista canonică, după Bach și Beethoven. Fuziunea simfonicului și operisticului în concepția dramei muzicale ca totalitate sincretică a
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ține, la rîndul lui, o cuvîntare parabolică, unde - suficient de transparent - se profețește (în deplin acord cu numele elocvent al personajului) sucombarea Căpitanului Ahab și a echipajului său. Ahab cunoaște, în reprezentarea lui Ishmael, de departe, limita de sus a hiperbolizării, fiind prezentat, din start, drept a godlikeman/un om-zeu. El apare pe punte foarte tîrziu de la desprinderea de țărm, coordonînd activitățile de navigare de la distanță, prin ofițerii lui, Starbuck, Stubb și Flask. Are comportament de deus otiosus, făcîndu-se simțit într-
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
Rămâne de realizat alegerea între imaginea cercetătorului canadian în care barocul este plasat sub semnul excesului, marca distinctă a postmodernismului muzical, si a considera conceptul și perioada istorică a barocului muzical drept coeficienți ai principiului romantic în sensul amplificării, diversificării, hiperbolizării și în final dispersării conținuturilor elaborate și standardizate în limitele principiului clasic. În articolul său din New Grove Dictionary of Music and Musicians<footnote Jann Pasler, Postmodernism, în: The New Grove Dictiionary of Music and Musicians, 2nd edition, London: Macmillan
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]