45 matches
-
întreprindea într-un car tras de balauri. În acest caz însă, preoteasa invoca, pe lună plină, prin descântec, pe „întreita Hecate”. în textul lui Diodor, Medeea este prezentată ca fiind o preoteasă misionară care ar fi introdus cultul zeiței Artemis Hiperboreeana (probabil Bendis) în Grecia. Un ecou al unei astfel de legende apare și la Aristotel. Povestind despre întoarcerea argonauților pe Istru, filosoful grec amintește de „un templu al zeiței Artemis, înălțat de Medeea” (Povestiri minunate, 105). Se știe însă că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au fost introduse de către traci în Grecia : la Atena (cf. Hesychios și Xenophon), la Pireu (cf. Platon) etc. În legenda relatată de Diodor (Biblioteca istorică, IV, 52), Medeea pune pe fiicele lui Pelias, regele Tesaliei, să o invoce pe Artemis Hiperboreeana cu făclii aprinse într-o noapte cu lună, în timp ce vrăjitoarea o cheamă pe zeiță cu „lungi rugăciuni [descân tece] în limba colhică”. Tot despre o procesiune nocturnă cu torțe, în cinstea zeiței Bendis, organizată „pentru întâia oară” (circa 421-422 î.e.n.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ezoterice din iconografia și literatura cultă, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Petru Bejan, Iași, 1993; Interpretarea ezoterică a unor basme și balade populare românești, București, 1993; Mitul sfâșiat. Mesaje străvechi, îngr. și introd. Petru Bejan, Iași, 1993; Dacia hiperboreeană. Steaua fără nume, București, 1994; Jurnal alchimic, pref. Florin Mihăescu, Iași, 1994; Scrisori crepusculare, îngr. Florin Mihăescu și Roxana Cristian, București, 1995; O icoană creștină pe Columna Traiană, îngr. Roxana Cristian, Florin Mihăescu și Dan Stanca, București, 1996; Dacia hiperboreană
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
filtrată prin elegiile lui A. E. Baconsky. Un scepticism domol răzbate din versuri ca acestea: „Nu poți străbate iarna / Până la capăt. Cuprins ești / În prima ninsoare, în fulgii / Acoperindu-ți umerii - semne de întrebare” (Hibernală). Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o pace deplină, cum n-a mai fost” (Elice). Și în placheta următoare, Ora crepusculară (1993), pendularea între amintire și banalitatea cotidiană este rostită pe un ton temperat, cu nuanțe livrești, creând o ambianță proprie. Autorul găsește surse poetice
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
și îi semnala „geniile tutelare” începând cu Lautréamont și, trecând prin Rimbaud ori prin Saint-John Perse, până la Bacovia. Seria reperelor folosite în motouri sau infratextual poate continua cu Nerval, Montale, Quasimodo, Esenin, René Char, Emil Botta, Constant Tonegaru, Nichita Stănescu („hiperboreeanul”), mai târziu Ileana Mălăncioiu (maestra parabolei tragice cu tăișuri atroce). Alte „faruri” vin din pictură - Bosch - și mai ales din cinematografie - Federico Fellini. Începând cu Gardienii luminii, alături de o (discretă) partitură amar erotică, nou și îndrăzneț este zvâcnetul revoltei sub
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
cu alte vorbe, toate figurile simbolismului astenic. Bacovia este tradus aici în codul unei retorici ceremonioase. Sunt și sugestii ce trimit la Lucian Blaga (între ele o definiție a dragostei ca „blânda stare de orbire”) sau la Nichita Stănescu („os hiperboreean”, îngeri care trec cu aortele deschise de hotarul dintre zi și noapte etc.), de unde se poate deduce că pentru poet comunicarea lirică începe printr-o asumare solemnă a emblemelor tradiționale și moderne. Z. poartă cu orgoliu insignele acestei retorici și
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
pitagoreică a numerelor cu gândirea metafizică indiană: „! sufletul meu a mirare/ cearcă unu, doi și trei,/ cearcă patru, dacă n-are/ șaptele mai mult temei,/ cearcă nouă și-ncercare/ sfântă dacă zecele-i// [...] cea că Numărul de Aur,/ în plai hiperboreean,/ dup-acela faurmaur,/ deschizându-l la Tețcani/ și văzând prin nori balaur,/ lup flămând de mii de ani,// și visând cel fir de aur,/ legând viețile-i colan,/ toată karma-i aduna-or/ în cel galeș plai nirvan,/ cum acelui
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
expresionist: "și plouă mărunt, topind pământul/ sub oasele albe, și nu pot să aleg.../ Stau cu o lopată în mână, între două gropi,/ și nu pot, în ploaia măruntă/ să aleg prima pe care voi astupa-o". "Elegia e opta Hiperboreeana" urcă în zonele reci, propice creației. Trimiteri se pot face la Eminescu, la poezia lui G. Călinescu și la Camil Petrescu: "Aș vrea să fugim în/ Hiperboreea/ și să te nasc viu,/ urlând, alergând, zdrobită de zimții/ cerului vinețiu". Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
multe, ridicându-l în rang, însă Daniel roagă împăratul ca onorurile date să fie pentru frații săi. Cei trei frați au fost numiți guvernatori ai Babilonului, Caldeei și Mesopotamiei. Daniel a rămas la curtea împăratului, magician și înalt sfetnic sfătuitor. HIPERBOREEANUL Înconjurat de munți înalți pe o vale șerpuită, cuibul de vulturi Delfi scruteză infinitul zărilor albastre. Având strajă invincibilă semețe creste de Parnas, templul din Delfi este un bastion al păcii, iubirii, luminii și tăcerii. Aici s-au întâlnit zeii
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
chemând în fața sa pe cei doi preaiubiți fii:Bachus și Apolon. -Tu Bachus vei stăpâni lumea de dincolo și te vei retrage în Parnas. Tu slăvite Apolon vei domni peste cei vii, peste toată Terra. Din marea noapte din spațiul hiperboreean apare maiestos Apolon și zeii îl salută la unison pe iubitul și frumosul lor frate. -Bineaivenit mărite Apolon. -Pace și lumină vouă-le răspunde Apolon. Cu lira și arcul, el merge impunător, distins, simplu ca orice muritor. Pletele îi flutură
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
luminoase ce alungă entitățile sordide, aducând efluvii de lumină și simfonia cerească în inima adâncă a firii. Când privighetorile cântă și marea își freamătă valurile de argint, în carul tras de lebede, Apolon cu pletele în vânt vine în strălucire hiperboreeană. Revine în sanctuar la Pytia aducând suflare diafană, scoțând în lumină sufletele victorioase, din întunecosul labirint. Cu strunele de liră, inspiră cu adorație muzele. Întrupând frumusețea în spirit, coboară aducând glasul luminii călăuze. Trimite pacea, iubirea, lumina, speranța spre plaiul
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
suflare diafană, scoțând în lumină sufletele victorioase, din întunecosul labirint. Cu strunele de liră, inspiră cu adorație muzele. Întrupând frumusețea în spirit, coboară aducând glasul luminii călăuze. Trimite pacea, iubirea, lumina, speranța spre plaiul pământean. -Pace și lumină-de la Apolon hiperboreeanul. TELEPORTARE Prințul Mihail-arhanghelul, comandantul oștilor cerești de îngeri îmi vorbi: -Vrei să faci o incursiune în astral, pentru a vedea cum stau lucrurile pe aici? Am rămas mut. Îmi vorbea dar nu-l vedeam. Nu știam cine îmi vor-bește și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
acum nedescifrat, care, mai ales, în colind este un nume magic, arhetipal aproape numele în sine, o invocație către persoana primordială divină sau umană, o formulă obscură devenită aproape o formulă de sonoritate pură, un refren incantatoriu.” Vasile Lovinescu (Dacia Hiperboreeană Ed. Rosmarin, București 1994, p. 23, afirmă:” colindele nu sunt bineînțeles latine, ci urcă la obârșia comună protopelasgă, întro antichitate abisală - ele sunt tot ce e mai misterios în poezia populară’’. Pentru a pătrunde în miezul acestui mister vom porni
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
amintit, ceea ce a dus și la pierderea în timp a sensului. Din numeroasele refrene întâlnite în colecțiile de colinde, ne vom opri la cele mai stranii, și aparent imposibil de înțeles: Iaho! Ler, Doamne, Ler, Io-Leroi Valerunda ( apud Vasile Lovinescu-Dacia Hiperboreeană Ed. Rosmarin 1994). Vom încerca să analizăm pe rând elementele componente, întreprindere care a cerut mult discernământ și argumentare științifică, pornind de la ideea că aceste forme sunt comprimări ale unor cuvinte ce în străvechime trebuie să fi avut un sens
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
clopot, Timpul, Iași, 2009. 876 Liviu Pendefunda, Prin clopot, Falii 8, în curs de apariție. 877 Nichita Stănescu 878 Mihail Crama, Amurg, Împărăția de seară, Editura Cartea Românească, București, 1979. 879 George Bacovia, Pulvis 880 Nichita Stănescu, Elegia a opta, hiperboreeana, Necuvintele, Jurnalul național, 2009. 881 Mihai Ursachi, Cununa de paie, Arca, Editura Junimea, Iași, 1979. 882 Ion Barbu, Joc Secund, Cultura națională, 1930. 883 Vechiul Testament, Ieremia 30.5 884 Tudor Arghezi, Alba, Opere, vol I, Univers enciclopedic, București, 2000. 885
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ușoară, pleoapele Înroșite și să asculți murmurul mării ca pe un cîntec Îndepărtat; În Hiperboreea cresc aceleași ierburi calde ca și În Elada, dar ele nu decad și nu putrezesc; arbori Înalți și luminoși foșnesc În afara timpului și dacă un hiperboreean ar lovi cu securea unul din acești arbori, tăietura s-ar deschide ca un surîs; nimic din acestea nu lipsea grecilor În realitate, numai că În Hiperboreea ele nu expirau niciodată... Două fecioare hiperboreene erau Înmormîntate la Delfi unde au
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
oștirii geților este înfrînt rău de către Tettius Iulianus. Acesta ia numele de Hiperboreanu (victor Hi-perboreo namen ab orbe tulit - învingător, a luat de pe lume numele de hiperbo- rean). Scriitorul Clement din Alexandria în Stromata spune că profetul dacilor, Za-molsis este hiperboreean. Macrobiu în lucrarea despre Scipio zice că: ,,regiunile udate de Tanais/ Don și Istru pe care antichitatea le numea hiperboreene”. Apollonius din Rodos în Argonautice spune că hiperboreenii sînt pelasgi locuind în nordul Traciei. Și Marțial, într-o epigramă adresată
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pe care antichitatea le numea hiperboreene”. Apollonius din Rodos în Argonautice spune că hiperboreenii sînt pelasgi locuind în nordul Traciei. Și Marțial, într-o epigramă adresată soldatului roman Marcellin scrie: ,,Soldat Marcellin tu pleci ca să iei pe umerii tăi cerul hiperboreean și astrele polului getic”. Numai să nu ne tîmpim! Același autor numește victoria lui Domițian asupra lui Gezino ,,hiperboreus triumphus” și mai departe: ,,De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori și-a scăldat
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
buzele strâmbate de o grimasă". Ca și Salomeea care nu dansează decât pentru o pereche de ochi, corpul prea alb al lui Naka îi arată lui Lucain un dans erotic care este un autentic dans al morții. Această albeață hiperbolică, hiperboreeană, parcă de zăpadă, care se zvârcolește într-o mișcare de reptilă pe un așternut negru, este de asemenea, fără nici o îndoială, albeața mallarmeană a unei pagini de scris, a unei alte scene de investit de către spectatorul înlănțuit într-o confruntare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
existenței, Muma arhetipală, mitică...” (Ion Pop, monografia, 1980, p. 62-63, 66). Ștefania Mincu apreciază că invocatul ținut este „simbolul unui spațiu al cunoașterii, un spațiu în care se plonjează cu sufletul «dezbrăcat» de trup într-un ocean primordial...”, dar „nașterea hiperboreeană e doar în minte, nu adevărată”, căci Nichita e un „poet al lucidității”, motiv pentru care refuză „visul și evaziunea”. Alex. Ștefănescu conchide: „Elegia a opta este un poem frumos luat în sine, fără apartenență la ansamblul elegiilor. Poetul exprimă
Elegia a opta, hiporboreeana () [Corola-website/Science/309932_a_311261]