66 matches
-
introdusă prin ceea ce, care s-ar acorda la persoana III-a sg., cea mai puțin marcată, conform ierarhiei acordului din (22). Nu este exclus nici acordul la singular, dar astfel de exemple sunt foarte rare și determinate mai degrabă de hipercorectitudine. Vorbitorii se gândesc că subiectul verbului copulativ este termenul N1, la singular, și fac acordul la singular pentru a nu greși. În structurile pseudoscindate inversate, dacă N1 plural este nearticulat, acordul se face la singular: (45) a. Trandafiri a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plural, substantivul neutru poate "induce în eroare" vorbitorul, care utilizează o formă de feminin (corespunzătoare pluralului) la numeralele compuse terminate în unu. Pe lângă atracția exercitată de plural, o altă cauză pentru utilizarea formei de feminin la singular ar putea fi hipercorectitudinea, dorința de a nu greși: (14) douăzeci și una de procente pentru PSD (Realitatea TV, 28.VII.2007) avem o mie și una de lucruri de făcut (Kiss FM, 24.X.2007) Se așteaptă o maximă de douăzeci și una de grade (InfoPro, 1
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
formei de feminin a numeralului pe lângă un substantiv masculin (greșeală rar întâlnită): (15) tânărul de douăsprezece ani (Pro TV, 2.IV.2010) cel de-al doilea film, al douăzeci și douălea al seriei (Kiss FM, 1.XI.2007) Probabil prin hipercorectitudine sau prin emfază se poate explica utilizarea formei de feminin a numeralului atunci când numeralul nu are o utilizarea adjectivală, deci nu se acordă: (16) Vlad, alege-ți un număr între patru, cinci, douăsprezece sau paisprezece. (Radio 21, 14.XI.2007
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
construcții sintactice neobișnuite), nonsensul (contradicție logică între termenii enunțului), para doxul (afirmație contrară unei opinii general acceptate). Corectitudinea constă în respectarea normelor limbii literare actuale, la toate nivelurile: ortoepic, ortografic și de punctuație, morfosintactic, lexicalsemantic și stilistic textual. Abateri frecvente: hipercorectitudinea (modificări fonetice, grafice sau flexionare determinate de false analogii), anacolutul (discontinuitate sintactică), dezacordul. Proprietatea are în vedere realizarea concordanței dintre conținut și expresie, dintre scopul comunicării și intențiile emițătorului, prin selectarea celor mai potrivite mijloace lingvistice (cuvinte, sensuri, forme, structuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
antebelică, pentru cuvinte ca: livresci, noui etc. - forme vechi de plural: lacrămi, patemi ș. a. - scrierea cu u (mut) la finalul unor cuvinte: dibaciu; - omiterea grafică a diftongului ie: eftin, femee, trăesc, băețandri, șueră, vuet, bae, greere, creerul etc. - cazurile de hipercorectitudine lingvistică: duminecă, împiedecă ș. a. - formele incorecte, dar caracteristice vremii: jicnim, gungurit, evazie, afecție, să aibi, scoborai, creindu mi, obicinuite ș. a. - grafiile de influență franceză ale unor cuvinte: biurou, coafeur, mondanități, crisanteme, passă, maneuvra, loyal, marron, gris ș. a. - grafiile de influență
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sintactice caracteristice (discontinuități, ezitări, acord prin atracție etc.), fiind, în același timp, mai permisiv decât codul scris față de trăsăturile popular-familiare și chiar regionale (construcții analitice, modificări de topică etc.). Situația de comunicare publică favorizează totuși și apariția unor fenomene de hipercorectitudine. Rapoartele de monitorizare, orientate practic și normativ, au pus accentul pe greșelile flagrante, pe abaterile sancționabile cultural și care funcționează ca stigmate sociale. Monitorizările au condus însă și la înregistrarea unui mare număr de fapte de limbă care nu intră
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
1. Concurența dintre desinențele de feminin plural -e și -i este asociată cu registrul stilistic: limba populară tinde spre extinderea lui -i (și marcarea suplimentară a pluralului prin alternanțe), în vreme ce limba cultă preferă clar desinența -e, producând chiar fenomene de hipercorectitudine, acolo unde norma a acceptat formele în -i. În orice caz, oscilații există în continuare. Unele devieri față de normă apar mai ales la forma articulată enclitic a substantivului sau adjectivului (vezi Avram 1979): s-au înregistrat atât -i în loc de -e
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
știe, este forma articulată dragele (dragele mele, Național TV, 10.V.2008; TVR Cultural, 23.XI.2007)12. Ambele fenomene au fost explicate fonetic (prin asimilare sau disimilare), morfologic (prin analogie) și ca reacție la eroarea contrară (ca fenomene de hipercorectitudine); oricum, se dovedesc destul de persistente. 3.1.2. Mai evidentă este incertitudinea vorbitorilor în folosirea desinențelor de feminin singular, genitiv-dativ, -e și -i, urmate de articolul hotărât. Oscilațiile pot fi produse de concurența între desinențele de plural, cu care cele
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
de feminin singular, genitiv-dativ, -e și -i, urmate de articolul hotărât. Oscilațiile pot fi produse de concurența între desinențele de plural, cu care cele de genitiv-dativ sunt (cu anumite excepții) omonime, dar și de fenomene fonetice, de analogie morfologică sau hipercorectitudine, care privesc strict genitiv-dativul (vezi Avram 1979, în 1987: 104−105). Formele în care, înainte de articol, la genitiv-dativ, apare -i în loc de -e sunt manifestarea unei tendințe populare destul de puternice, susținute de analogia cu numărul mare de forme în care secvența
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
la adjective: aspectul vechei ctitorii (TVR Cultural, 18.V.2008), așteptarea marei finale (Antena 1, 21.V.2008). Fenomenul e în parte tot analogic și, pentru că se opune unei tendințe simțite ca marcată popular, e interpretabil ca o formă de hipercorectitudine. Ambele tendințe ilustrează o anumită instabilitate a formelor de genitiv-dativ și o nesiguranță a vorbitorilor (mai ales când pluralul - potențial reper - e rar folosit sau chiar inexistent); mai semnificativă cantitativ, pentru registrul investigat, este extinderea secvenței -ei. 3.1.3
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
avem o mie și una de lucruri de făcut (Kiss FM, 24.X.2007), o sută optzeci și două de centimetri la Postăvarul (Național TV, 16.III.2008, N24, 16.III.2008). Fenomenul ar putea fi descris ca unul de hipercorectitudine (reacție față de tendința de generalizare a formei invariabile de masculin), dar se explică și prin confuzia, la plural, între neutru și feminin (cf. Gruiță 2006: 199−200). Nu întâmplător, toate exemplele de mai sus conțin substantive neutre la plural; de la
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
cazul lui al, ai etc. se explică prin complexitatea raporturilor implicate de folosirea lui" (Guțu Romalo 2000: 45). Și Avram (1997: 100) explică greșelile prin "atracția exercitată de forma atributului introdus sau/și prin nesiguranța vorbitorilor" și prin fenomene de hipercorectitudine. 21 Pentru ultimele două exemple, vezi și 5.4. 22 Acordul cu subiectul regentei este acceptat de GALR II: 382: "orientarea după un fals antecedent este permisă, acest tip de acord fiind foarte frecvent". 23 În aceste situații, în GALR
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
constitués dans et par l'usage et objectivement marqués par leur position dans une hiérarchie des styles qui exprime dans son ordre la hiérarchie des groupes correspondants."62 Ca exemplu, autorul evidențiază trăsăturile de exprimare ale micii burghezii (tendința de hipercorectitudine, bunăvoință culturală) care manifestă un decalaj între cunoașterea a ceea ce se cuvinte spus și apreciat, conform culturii înalte, și mijloacele de a le realiza discursiv. Astfel se manifestă în actele de limbaj tensiunea dintre ceea ce este perceput drept conform cu statutul
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
care le vom discuta la momentul oportun), în primul rând datorită concepțiilor egalitariste impuse în cultura europeană de la 1789 încoace. Aceste concepții s au revigorat în secolul XX, atât prin violența comunistă, cât și prin bunele intenții, prin tendința de hipercorectitudine (politică!) a democrațiilor occidentale. Să nu uităm, însă, zicala care spune că drumul spre Infern este pavat cu bune intenții. Exagerarea concepțiilor egalitariste poate duce, uneori, la anihilarea încă din faza inițială a personalităților și, deci, la întreruperea progresului omenirii
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
vădit incorecte, specifice unor persoane cu o educație mai puțin temeinică, unii intelectuali i-au adăugat un -u- și lui ritos, socotindu-l (fără temei!) asemănător cu adjectivele pomenite mai sus. O asemenea falsă analiză poartă, în lingvistică, numele de hipercorectitudine ori hiperurbanism, amândoi termenii trimițând la dorința exagerată (hiper-) a unora de a fugi de greșeală și de a căuta corectitudinea lingvistică, percepută ca o trăsătură caracteristică și exclusivă a vorbitorilor educați de la oraș (urbanism). Cum am văzut mai sus
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
putem înțelege, de pildă, nota care însoțește, în scrisoarea 92, numele scriitorului german din România Alfred Margul-Sperber (la p. 157 a ediției de față), găsim, în scrisoarea 85, o notă și în dreptul numelui lui A. E. Baconsky (p. 145)! Dacă hipercorectitudinea poate fi un defect, este singurul pe care îl putem, eventual, atribui editorului. Editor care, să nu uităm, a și tradus textul în românește. La acest capitol, George Guțu a optat - în absența versiunii originale în limba germană - pentru corectarea
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
oferii îl poate lesne deruta pe-un elev. Deci, mai multă grijă, și-un cap limpede pentru crawl. Stilul neglijent (relaxat, cum l-a definit doamna cercetător) se vede și la nivel morfologic - fie forme populare de plural (crătițele), fie hipercorectitudini (plapumele, dragele), și genitiv-dativul "universal" (lui Marina). Sintaxa suferă prin dezacorduri între subiect și predicat ("cât de efemeră este gloria și puterea"), între adjectiv și substantiv ("Pe Sabin Bălașa toate lucrurile astea îl lăsau reci"), între pronume și, foarte frecvent
Limba română la radio și TV by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8814_a_10139]
-
gazzetta și azurro în loc de azzurro: "Gazetta dello sport" (RL 2657, 1998, 3), "squadra azzura" (RL 2501, 1998, 12), "Bombola Azzura" (RL 2083, 1997, 10). Așa cum se întîmplă adesea, constiinta difuza a unor nesiguranțe și erori se reflectă în reacția de hipercorectitudine: consoanele duble apar și acolo unde nu își au locul, de pildă în serra în loc de seră: "Corriere dela serra" (RL 2657, 1998, 3), rifondazzione în loc de rifondazione ("partidul marxist ăRifondazzione Comunistaă", în RL 2154, 1997, 4). Așa cum sugeram de la început, discutarea
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
1980), care constată neînregistrarea ei în textele dialectale. Despre fenomenul confuziilor și al substituirilor între conjuncțiile parțial sinonime scrie și Mioara Avram (Gramatica pentru toți, 1997). E într-adevăr foarte probabil ca eroarea să fie o manifestare a fenomenului de hipercorectitudine: tendința vorbirii populare de a folosi conjuncția generală că în locul unui conector specializat pentru subordonarea cauzală ("N-am venit, că a plouat") conduce la greșeala mai gravă de a utiliza în mod impropriu conjuncția cauzală și pentru completive, subiective sau
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
care explică unele erori de scriere - clar intolerabile, și care nu au fost niciodată justificate de un uz ortografic - precum obțiune, apține, apsent etc. Prima formă apare surprinzător de des, chiar în pagini culturale (poate și dintr-o tendință de hipercorectitudine): "ar trebui să pui o obțiune pentru dezînscriere" (webteam.ro); "dreptul de obțiune succesorală" (licenta.home.ro); "exprimă, mai degrabă, o obțiune ideologică literară" (erasmus.ong.ro); "dupa cum mai spuneam, o asemenea obțiune va constitui subiectul unui articol mai
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
spun, de exemplu, muzică lejeră, fotel, garderob pentru dulap sau adresează o rugăminte cu "sînteți gentil să..." (în loc de generalizatul drăguț) mă emoționează. Accentul vulgar (nu regional, e o mare diferență) al unor persoane publice, combinat cu limba de lemn prostovană, hipercorectitudinile de școlar tocilar (este, nu ieste, aceasta nu asta, în limbajul colocvial), clișeele ideilor primite de-a gata îmi relevă impostura. Dacă îmi place la nebunie firescul țăranilor în graiul locului lor, chiar și atunci cînd se știu filmați, mă
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
forma corectă e într-adevăr cea compusă din Skander (Iskander = Alexandru, supranume legat de Alexandru cel Mare) și beg (= bei, termenul turcesc intrat de mult și în română), iar formele corupte se explică mai puțin prin accidente fonetice, cît prin hipercorectitudine și analogii cu alte antroponime (de pildă, cu numeroasele nume terminate în -berg). Oricum, toată varietatea de forme circulă internațional - Skanderberg, Skanderbeg, Scan- derbeg, Skandenbeg, Skandenberg, Skenderbeu (ultimul, în albaneză). Nu am reușit să descopăr firul exact al evoluției semantice
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
Cerul gol. Călătorie în interstițiile Balcanilor. Urmează romanul Habseligkeiten tradus la Polirom sub titlul Catrafuse. Doi ani mai tîrziu, un alt volum de eseuri Orizontul German. Despre destinul unei țări cumsecade îi confruntă pe cititori între altele și cu metehnele hipercorectitudinii politice. Oglinda pe care autorul german originar din România le-o ține în fața concetățenilor din noua sa patrie nu le reflectă acestora imaginea așteptată. Anul acesta, Richard Wagner este prezent în librării cu un nou roman, publicat la finele verii
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
altă variantă: "A Jean Cocteau âges, ans, coqs, taux de nos châteaux de cartes". Ne aflăm pe un teren extrem de lunecos, pe care fiecare sintagmă, fiecare cuvînt, silabă, literă pot, într-o clipă, a-și schimba înfățișarea, parcă printr-o hipercorectitudine, printr-o epuizare a scrupulului scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care-i relativizează orice accepție. Din "realismul" maxim al textului, tratat prin prisma
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
artificială. Erorile semantice și stilistice care apăreau în asemenea texte aparțineau categoriei pe care Al. Graur o numea a "greșelilor făcute de oameni culți". În gramatică, totuși, se manifestau atât "abuzuri culte" (de pildă generalizarea stilului nominal, sau fenomene de hipercorectitudine), cît și tendințe mai generale ale limbii. Morfo-sintaxa e, de altfel, nivelul la care se observă cel mai bine continuitatea între tendințele de acum 30 de ani și cele actuale. În mod previzibil, se adaugă multe exemple noi de neglijare
Dinamica limbii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16252_a_17577]