103 matches
-
în timp ce un aport crescut, dar mai ales supraaportul pulsatil de glucoză, conduce la accelerarea creșterii fetale), hiperinsulinemia maternă și fetală. În timp ce hiperinsulinemia maternă, ca și nivelele materne de anumiți aminoacizi (în particular aminoacizi esențiali) pot determina întârziere în creșterea fetală, hiperinsulinemia fetală prin creșterea transferului de aminoacizi de la mamă la făt favorizează accelerarea creșterii. Metabolismul fetal normal implică transportul activ transplacentar de aminoacizi din circulația maternă în cea fetală, transport crescut în condițiile hiperglicemiei materne, cu creșterea rezervelor fetale de aminoacizi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
și de aminoacizii ramificați, acizii grași liberi și trigliceride. O funcționare anormală a celulelor b-pancreatice fetale poate să apară din primul trimestru de sarcină, în acest sens pledând evidențierea nivelelor crescute de insulină în lichidul amniotic încă din săptămânile 14-20. Hiperinsulinemia fetală este acompaniată de transferul crescut de nutrienți dinspre mamă spre făt, urmat de stimularea lipogenezei și anabolismului fetal, cu creșterea cantității de țesut adipos și splanhnomegalie. Sporirea masei țesutului adipos are loc prin creșterea numărului și volumului celulelor adipoase
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
puțin în ultimele 10 săptămâni de sarcină. O altă explicație a accelerării creșterii fetale din trimestrul doi de sarcină, ar fi legarea în exces a insulinei și/sau proinsulinei fetale de receptorii somatomedinei, cu inducerea unui efect promotor al creșterii. Hiperinsulinemia fetală este, de asemenea, implicată în apariția întârzierii în maturarea pulmonară fetală, prin producție inadecvată de surfactant, ca și în întârzierea trecerii de la sinteza de hemoglobină fetală, la cea adultă. Rezervele fetale de oxigen pot fi și mai mult alterate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
la acești copii raportându-se și prezența anticorpilor antiinsulinici. În concluzie, se poate spune că apariția tulburărilor metabolismului glucidic, la copiii mamelor cu DZ în sarcină, se datorează unei „malprogramări” a sistemelor metabolice și neuroendocrine fetale, indusă de hiperglicemia și hiperinsulinemia mediului intrauterin. Aceste tulburări se pot agrava cu înaintarea în vârstă, crescând riscul apariției DZ. Îngrijirea atentă a gravidei diabetice este necesară pentru a evita sau reduce creșterea morbidității la nou-născut și copil, prin prevenție primară. Totodată, este necesară supravegherea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
cell adhesion molecule), P-selectina, E-selectina, al căror nivel plasmatic se corelează cu nivelul CRP (134). În ceea ce privește relația dintre CRP și sindromul de rezistență la insulină s-a constatat că nivelul crescut de CRP corelează semnificativ cu rezistență la insulină, IMC, hiperinsulinemia, indexul sensibilității la insulină, HTA, hipertrigliceridemie, nivelul scăzut de HDL colesterol (65). Țesutul adipos este o sursă importantă de ÎL-6 și TNF? care stimulează la nivelul hepatocitului sinteză de CRP fapt dovedit prin nivelele crescute de CRP la persoanele obeze
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
o citokină majoră, produsă în primul rând în țesutul adipos, care acționează direct sau prin intermdiul TNF-? inducând insulinorezistența (115, 154). Rolul său în inducerea reacției inflamatorii “de intensitate joasă” (115) este bine definit (154). Nu trebuie uitat însă că hiperinsulinemia (întâlnită în sindromul insulinorezistenței, inclusiv în unele etape ale evoluției T2DM) poate crește producția de ÎL-6 (115), întrucât se știe că insulină este un imunostimulator puternic (26). Producția de ÎL-6 poate afecta metabolismul lipidic din celulele musculare, după cum și lipidele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
adeziunii și agregabilității plachetare și reduce proprietățile proagregante ale unor agoniști (PGE1, PGE2); - insulină are efecte antiinflamatorii, la nivelul monocitelor fiind identificați receptori pentru insulină. Insulinorezistența, întâlnită la majoritatea persoanelor cu T2DM, este caracterizată prin alterări multiple metabolice și celulare, hiperinsulinemia exercitând efecte pe secreția de neuropeptide, pe celulele musculare netede, celulele endoteliale, eritrocite, plachetele sangvine și leucocite. Eritrocite În reglarea eritropoiezei la om intervin variate citokine și factori de creștere, rolul cel mai important fiind atribuit eritropoietinei, hormon esențial pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
utilizată în tratamentul unor boli hematologice, datorate rezistenței la eritropoietină sau concentrației inadecvate de eritropoietină. În ceea ce privește relația în vivo dintre insulină și nivelul eritrocitelor, Barberi și colab. au evidențiat în 2001 (9, 10) existența unei relații între numărul eritrocitelor și hiperinsulinemie și/sau insulinorezistența. Mai mult, ei au observat o puternică corelație între parametrii hematologici și principalele componente ale sindromului de insulinorezistența, sugerând că nivelul crescut al eritrocitelor reprezintă un nou component al sindromului de insulinorezistența. Deoarece numărul și masa eritrocitelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
a calciului precum și scăderea concentrației plasmatice a magneziului și parathormonului. În diabetul zaharat de tip 2 majoritatea studiilor atestă un conținut mineral osos similar sau chiar mai mare decât la populația nediabetică la aceleași grupe de vârstă. Mecanismul probabil este hiperinsulinemia, știindu-se rolul insulinei de promovare a calcificării. Sunt implicați și alți factori metabolici, cel mai discutat fiind supraponderalitatea. (2) Hiperostoza difuză este mai frecventă în populația diabetică decât în populația generală (13-49% față de 1,6-13%), iar după vârsta de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
vârsta de 50 de ani este prezentă aproape la toți diabeticii. Cu toate acestea, majoritatea autorilor nu o consideră ca fiind o complicație specifică a diabetului. Hiperostoza este mai frecventă în diabetul zaharat de tip 2, o posibilă explicație fiind hiperinsulinemia prezentă în aceste cazuri. Au fost identificați și alți factori predispozanți: obezitatea, hiperlipoproteinemia, hiperuricemia, acromegalia (ceea ce sugerează o eventuală implicare a hormonului de creștere în acest proces). Nu există nici o corelație între hiperostoză și vechimea diabetului. (3) Creșterea prevalenței și
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
receptorului insulinic; acizii grași care inhibă pătrunderea glucozei în țesuturile periferice insulinodependente; TNFα, care inhibă fosforilarea receptorului insulinic și expresia transportorului de glucoză Glut 4. Insulinorezistența determină acumularea intrahepatocitară a lipidelor (mai ales a trigliceridelor) prin două mecanisme: lipoliza și hiperinsulinemia. Lipoliza determină direct creșterea nivelelor serice ale acizilor grași liberi, care sunt preluați apoi de către hepatocite. Hiperinsulinemia crește sinteza intrahepatocitară a acizilor grași prin stimularea glicolizei și favorizează acumularea trigliceridelor în hepatocite prin scăderea producției hepatice de apolipoproteină B100. Cantitatea
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
insulinic și expresia transportorului de glucoză Glut 4. Insulinorezistența determină acumularea intrahepatocitară a lipidelor (mai ales a trigliceridelor) prin două mecanisme: lipoliza și hiperinsulinemia. Lipoliza determină direct creșterea nivelelor serice ale acizilor grași liberi, care sunt preluați apoi de către hepatocite. Hiperinsulinemia crește sinteza intrahepatocitară a acizilor grași prin stimularea glicolizei și favorizează acumularea trigliceridelor în hepatocite prin scăderea producției hepatice de apolipoproteină B100. Cantitatea mare de acizi grași intrahepatocitari induce un deficit relativ al β oxidării mitocondriale și peroxizomale, care are
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
și 2) răspuns antilipolitic scăzut la insulină, se păstrază în obezitate (61). Fluxul crescut în sistemul venos portal de acizi grași liberi (AGL) de origine viscerală stimulează gluconeogeneza și secreția de VLDL, scade clearence-ul hepatic al insulinei, conducând la dislipidemie, hiperinsulinemie și insulinorezistență. 4.2.2. Produși de secreție adipocitari 1. Leptina Expresia ARNm leptinic este mai mare în depozitul adipos subcutanat, secreția leptinică fiind direct corelată cu masa adipoasă din această regiune. Având în vedere controlul neural al statusului ponderal
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
sintezei de glicogen (2). Un alt mecanism prin care concentrațiile crescute de AGL induc insulinorezistență musculară implică calea hexozaminică, așa cum descriu unii cercetători (36). Producția de hexozamine este stimulată de preluarea miocitară crescută a glucozei în condiții de hiperglicemie și hiperinsulinemie. Acizii grași inhibă fosfofructokinaza-1 (PFK-1), stimulând producția hexozaminică prin creșterea nivelelor de fructozo-6-fosfat. Mecanismul biochimic care leagă calea hexozaminică de insulinorezistență nu este cunoscut Este posibil ca UDP-N-acetil- glucozamina (un produs final al căii), prin glicozilare și stabilizarea unor factori
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
reducerea și mai mult a perfuziei cerebrale [9]. La această grupă de pacienți se indică prudență. Diabetul zaharat crește riscul de AVC prin mai multe mecanisme: arterioscleroză la nivelul arterelor mari, afectarea lipoproteinelor plasmatice, accelerarea formării plăcii de aterom prin hiperinsulinemie. Deși controlul DZ nu s-a demonstrat a fi asociat cu reducerea riscului de AVC, totuși duce la reducerea complicațiilor microvasculare (retinopatie, nefropatie, neuropatie) [10]. Fumatul crește riscul de AVC ischemic cu 25- 50%, acest risc scade substanțial la 5
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
neuroni, mediatori chimici și peptide stimulatorii sau inhibitorii. Calea melanocortinei, prin intermediul căreia acționează central leptina (Blucher și col., Diabetes, 2004) a fost demonstrată ca operantă prin anularea genei POMAC (pro-opio-melanocortinei) la șoareci, prin inginerie genetică. Acești șoareci dezvoltă rapid hiperfagie, hiperinsulinemie și obezitate. În plus, agoniștii receptorilor melanocortinei pot influența expresia receptorilor adiponectinei, mediind astfel apariția insulinorezistenței (Blucher și col., Diabetes, 2004). Intervenția peptidelor produse periferic și acționând central de tip Grelină (68) sau Agouti (83) au fost studiate ca potențiali
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
și ușor de identificat. 7. Particularități fenotipice la femeile cu diabet gestațional (DG) Heterogenitatea DG reiese chiar din definiția sa: “orice tip de intoleranță la glucide cu debut sau primă recunoaștere în timpul sarcinii”. Sarcina normală este caracterizată prin insulinorezistență și hiperinsulinemie adaptativă, secundare secreției de hormoni placentari diabetogeni. Diabetul gestațional apare în momentul în care activitatea β-secretorie pancreatică este insuficientă pentru a acoperi creșterea necesarului de insulină datorat insulinorezistenței și consumului energetic crescut necesar dezvoltării normale a unității feto-placentare. Una din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
în secreția de insulină, hiperproinsulinemia absolută, ca și creșterea raportului molar proinsulină/insulină fiind observate atât la vârstnicii normoponderali cu toleranță normală la glucoză, cât și la cei cu DZ, în timp ce doar la pacienții cu DZ s-a observat și hiperinsulinemie. Cauzele scăderii secreției de insulină pot fi: 1. Cauze genetice / insuficiența primară β celulară: tipic, T2DM cu debut tardiv este heterogen din punct de vedere genetic și doar în mai puțin de 5% din cazuri avem mutații monogenice, ceea ce sugerează
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
din totalul pacienților cu DZ. Vârsta înaintată, obezitatea centrală, lipsa activității fizice, reprezintă o parte din factorii ce influențează negativ obținerea și menținerea unui control glicemic adecvat. La vârstnici IGT / IFG / hiperinsulinismul se asociază independent cu declinul funcțiilor cognitive (108), hiperinsulinemia fiind factor de risc pentru demență (98), iar riscul de boală coronariană variază continuu cu nivelul glicemiei sangvine. Tratamentul pacienților vârstnici trebuie strict individualizat în funcție de speranța de viață, patologia psihosomatică asociată, complianța pacientului, condițiile de viață, posibilitățile materiale, capacitate de
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
tip 2 există încă multe aspecte insuficient clarificate, dar cel puțin două aspecte metabolice fundamentale sunt descrise ca având rol esențial: alterarea secreției de insulină din celulele beta-pancreatice și insulinorezistența tisulară. Încă din 1988, s-a sugerat că insulinorezistența și hiperinsulinemia, cel puțin din stadiile precoce ale diabetului zaharat de tip 2, ar putea fi legate și de alți factori majori de risc pentru boala coronariană, cum sunt hipertensiunea și dislipidemia (24). Agregarea mai multor factori de risc majori, între care
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
are o patogeneză similară cu HTA esențială care survine la pacienții nediabetici. Cu toate acestea, HTA survine de două ori mai frecvent la pacienții diabetici decât la nediabetici. Acest exces de HTA ar putea fi explicat pentru majoritatea cazurilor prin hiperinsulinemie, care face legătura între insulinorezistență și HTA în cadrul sindromului dismetabolic. HTA sistolică izolată se definește prin valori ale TA sistolice mai mari sau egale cu 140 mmHg, asociate cu valori normale sau reduse ale TA diastolice și poate fi prezentă
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
creșterea nivelurilor serice ale trigliceridelor și scăderea nivelurilor de HDL-colesterol alcătuiesc tabloul biologic al dislipemiei diabetice însoțită de hiperlipemie postprandială. La subiecții la care se asociază una sau mai multe dintre tulburările componente ale sindromului dismetabolic - IGT, obezitate abdominală, hipertensiune, hiperinsulinemie, insulinorezistență, creșterea unor reactanți de fază acută și anomalii ale coagulării și fibrinolizei - apare un cumul al unor factori de risc pentru ateroscleroza care aduce un risc cardiovascular crescut. Există astăzi un consens în ceea ce privește agregarea mai frecventă a mai multor
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
în special muscular), unde sunt afectatel principalele procese metabolice insulino-dependente: preluarea hepatică și musculară a glucozei din sânge, supresia postprandială a producției hepatice de glucoză, respectiv sinteza și stocarea trigliceridelor în țesutul adipos. În mod compensator față de acest defect apare hiperinsulinemia sanguină, deși există și argumente pentru ipoteza că cele două procese au determinare genetică independentă și constituie mecanisme patogenetice concurente în determinarea T2DM. Studii de dată recentă au accentuat rolul hiperinsulinemiei în stimularea creșterii și diferențierii diferitelor tipuri celulare, atât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
țesutul adipos. În mod compensator față de acest defect apare hiperinsulinemia sanguină, deși există și argumente pentru ipoteza că cele două procese au determinare genetică independentă și constituie mecanisme patogenetice concurente în determinarea T2DM. Studii de dată recentă au accentuat rolul hiperinsulinemiei în stimularea creșterii și diferențierii diferitelor tipuri celulare, atât in vitro cât și in vivo; aceste efecte sunt semnificativ corelate cu creșterea riscului cardio-vascular la pacienții cu T2DM. Astfel, este demonstrat că proliferarea celulelor musculare netede din intima arteriolară are
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
a insulinei (chiar mai importantă decăt valoarea absolută a fluxului sanguin) este procesul de recrutare a capilarelor prin efectele insulinei ca factor de creștere. b. Efectele renale ale insulinei Insulina are efecte semnificative asupra funcțiilor glomerulare; s-a arătat că hiperinsulinemia în condiții de insulinorezistență induce o creștere a REA cu aproximativ 50% la pacienții normoalbuminurici, albuminuria fiind acompaniată la acești pacienți de o creștere a eliminării urinare a unor proteine care sunt în mod normal filtrate și reabsorbite în tubii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]