873 matches
-
un diuretic, a redus modest tensiunea arterială față de placebo, administrat de asemenea peste un diuretic (diferența de 3,2/1,6 mmHg), dar cu o reducere semnificativa concomitent a accidentului vascular cerebral non-fatal. În studiile RENAAL și IDNT pe pacienți hipertensivi cu diabet zaharat și nefropatie, adăugarea de antagonist de receptori de angiotensină, losartan și irbesartan peste o terapie antihipertensivă multiplă a încetinit progresia bolii renale (obiectivul primar), fără să arate un beneficiu semnificativ pe obiectivele cardiovasculare secundare, pentru a căror
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
examinat separat pacienții diabetici de cei non-diabetici [296]. Trebuie menționat că studiile care au comparat IEC cu diureticele nu au furnizat întotdeauna rezultate pe de-a întregul consistente. În cel de-al doilea studiu australian privind tensiunea arterială [327], pacienții hipertensivi randomizați pentru a primi un IEC au avut un număr redus de evenimente cardiovasculare în comparație cu cei randomizați pe diuretice tiazidice, deși diferența a fost mică, evidentă doar la bărbați și semnificativă doar când și evenimentele recurente au fost incluse. În
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
IEC au avut un număr redus de evenimente cardiovasculare în comparație cu cei randomizați pe diuretice tiazidice, deși diferența a fost mică, evidentă doar la bărbați și semnificativă doar când și evenimentele recurente au fost incluse. În studiul ALLHAT [322], dimpotrivă, pacienții hipertensivi tratați cu diureticul chlorthalidona au avut incidența similară a bolii coronariene ischemice (obiectiv primar) comparativ cu pacienții randomizați să primească IEC lisinopril, dar insuficiența cardiacă și accidental vascular cerebral au fost semnificativ scăzute în grupul tratat cu diuretice (care a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
4.4 Antagoniști ai receptorilor de angiotensină versus alte medicamente Cinci studii au comparat antagoniștii receptorilor de angiotensină cu alte medicamente antihipertensive. Comparatorii diferiți utilizați fac meta-analiza acestor studii dificil. În studiul LIFE [332], pe mai mult de 9000 pacienți hipertensivi cu criterii electrocardiografice de hipertrofie ventriculară stângă, tensiunea arterială medie a fost redusă în același grad în grupul tratat inițial cu losartan sau cu beta-blocantul atenolol. După aproximativ 5 ani de urmărire, pacienții tratați cu losartan au arătat o reducere
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
a constituit obiectivul primar al studiului) s-a înregistrat și la pacienții vârstnici din studiul SCOPE, la care cande-sartanul a scăzut tensiunea arterială puțin mai mult decât placebo și tratamentele uzuale [307]. În studiul MOSES [333] pe aproximativ 1500 pacienți hipertensivi cu un eveniment cerebrovascular anterior, comparația a fost făcută între tratament initiat cu eprosartan și antagonistul de calciu nitrendipina. În timpul unei urmăriri medii de 2,5 ani, pentru o scădere similară a valorilor tensiunii arteriale, s-au înregistrat semnificativ mai
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
evenimente cardiovasculare la pacienții tratați cu eprosartan, în timp ce incidența accidentului vascular cerebral a fost scăzută doar dacă au fost luate în considerare și recurențele de accident vascular cerebral. În studiul JIKEY HEART [334] pe mai mult de 3000 de pacienți hipertensivi japonezi cu risc crescut datorită concomitenței bolii coronariene ischemice, insuficienței cardiace, diabetului sau multiplilor factori de risc, adăugarea de valsartan a redus tensiunea de la 139/81 mmHg la 132/78 mmHg. După o perioadă de tratament de 3 ani această
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
cerebral (40%) în comparație cu grupul la care s-a obținut o tensiune arterială doar puțin mai mare (132/78 mmHg) prin adăugarea alter medicamente la antagoniștii receptorilor de angiotensină. În sfârșit, în studiul VALUE mai mult de 15.000 de pacienți hipertensivi cu risc crescut au fost randomizați pentru a primi tratament cu valsartan versus antagonist de calciu amlodipină. După 5 ani de urmărire pacienții tratați cu amlodipină au avut o scădere ușoară a tensiunii arteriale, mai mare decât pacienții tratați cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
medicamente. Comparații directe între efectele benefice globale și specifice ale antagoniștilor receptorilor de angiotensina și IEC (clase ce se opun specific influențelor cardiovasculare ale sistemului renină-angiotensină) nu sunt disponibile în hipertensiunea arterială; aceasta face ca rezultatele studiului ONTARGET pe pacienți hipertensivi sau normotensivi cu risc crescut, randomizați pentru a primi ramipril sau telmisartan, să fie de maximă importanță. Studii comparative randomizate în insuficiența cardiacă, sau la pacienții cu disfuncție ventriculară stângă post-infarct miocardic, nu au arătat diferențe semnificative între pacienții tratați
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
condiții clinice. Este rezonabilă supoziția ca, în prevenția insuficienței cardiace, efectele humorale, diferit influențate de medicamentele antihipertensive, pot juca un rol direct relevant. Chiar și în aceste circumstanțe, totuși, scaderea tensiunii arteriale rămâne probabil de importanța esențială, pentru ca la pacienții hipertensivi și coronarieni din studiul ACTION o reducere a tensiunii arteriale de 14,6/7,6 mmHg în grupul randomizat să primească nifedipină cu eliberare prelungită a fost asociată cu o reducere de 38% a incidenței insuficienței cardiace ce necesită spitalizare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
atenolol [371] în reducerea indicilor electrocardiografici de hipertrofie ventriculare stângă, la fel precum și IEC enalapril față de antagonistul de calciu nisol-dipina [372]. Mai puține informații sunt disponibile privind efectul comparativ al diferitelor medicamente antihipertensive asupra anomaliilor diastolice, frecvent apărute la pacientii hipertensivi, deseori, dar nu întotdeauna, concomitente cu hipertrofia ventriculară stângă [210]. Două studii care au arătat o reducere mai mare a masei ventriculare stângi cu blocanții receptorilor de angiotensină (losratan, irbesartan) decât cu atenolol, nu au fost capabile să arate efecte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
IEC versus diuretic tiazidic [390] și un efect sensibil mai mare a diverși antagoniști de calciu față de, respectiv, diuretic tiazidic, beta-blocant și IEC. Astfel, dovezile actuale sugerează că antagonist de calciu pot avea un efect mai mare față de alți agenți hipertensivi în ceea ce privește îngroșarea arterei carotide (posibil hipertrofie) dependentă de hipertensiune. Luându-se în considerare un obiectiv compozit de îngroșare carotidiană intimă - medie, incluzând bifurcația și/sau carotida internă (acesta fiind mai degrabă un indice de ateroscleroză), studiile controlate versus placebo au
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
diabetică [317], au arătat superioritatea antagonistului receptorului de angiotensină sau a IEC asupra antagonistului de calciu în întârzierea bolii renale în stadiu terminal și a creșterii semnificative a creatininei serice, dar o sub-analiză post-hoc a studiului ALLHAT pe acei pacienți hipertensivi care aveau reducerea funcției renale bazal (dar proteinuria nu era cunoscută) au arătat o incidența egală a acestor obiective la pacienții tratați cu diuretic, IEC sau antagonist de calciu [438]. Studii măsurând schimbările în rata de filtrare glomerulară au avut
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
tratării hipertensiunii de gradul 1 sunt admise cu mai multă prudenta, întrucât nu există studii specifice adresate acestui obiectiv. Totuși, rezultatele recente ale studiului FEVER asupra efectului protector al scăderii tensiunii arteriale sistolice la 140 mmHg, chiar și la pacienți hipertensivi cu risc moderat [301], conduce la recomandarea de a lua în considerare intervenția antihipertensivă când tensiunea arterială sistolică este 140 mmHg. La hipertensivii de orice grad de la 1 la 3, instrucțiuni privind schimbarea stilului de viața ar trebui date imediat ce
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
studiului FEVER asupra efectului protector al scăderii tensiunii arteriale sistolice la 140 mmHg, chiar și la pacienți hipertensivi cu risc moderat [301], conduce la recomandarea de a lua în considerare intervenția antihipertensivă când tensiunea arterială sistolică este 140 mmHg. La hipertensivii de orice grad de la 1 la 3, instrucțiuni privind schimbarea stilului de viața ar trebui date imediat ce hipertensiunea arterială este diagnosticată sau suspectată, în timp ce promptitudinea inițierii terapiei farmacologice depinde de nivelul riscului total cardiovascular. La pacienții hipertensivi cu risc crescut
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
140 mmHg. La hipertensivii de orice grad de la 1 la 3, instrucțiuni privind schimbarea stilului de viața ar trebui date imediat ce hipertensiunea arterială este diagnosticată sau suspectată, în timp ce promptitudinea inițierii terapiei farmacologice depinde de nivelul riscului total cardiovascular. La pacienții hipertensivi cu risc crescut, studiul VALUE a arătat că brațul de tratament la care controlul tensiunii arteriale a fost oarecum întârziat s-a asociat cu un trend către mai multe evenimente cardiovasculare [335]. Mai mult decât atât, la pacienții hipertensivi din
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
pacienții hipertensivi cu risc crescut, studiul VALUE a arătat că brațul de tratament la care controlul tensiunii arteriale a fost oarecum întârziat s-a asociat cu un trend către mai multe evenimente cardiovasculare [335]. Mai mult decât atât, la pacienții hipertensivi din studiul ASCOT (care au avut factori de risc adiționali. Deși riscul total cardiovascular era mai mic ca în studiul VALUE), efectul benefic al tratamentului asociat cu un control tensional mai bun a fost evident în câteva luni [472]. Astfel
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
rezultatelor schimbării stilului de viața este mai scurt față de ghidurile anterioare [3]. Tratamentul medicamentos ar trebui prompt inițiat în hipertensiunea arterială de gradul 3, precum și în gradul 1 și 2 când riscul cardiovascular total este înalt sau foarte înalt. La hipertensivii de gradul 1 sau 2 cu risc cardiovascular total moderat, tratamentul medicamentos poate fi întârziat câteva săptămâni, iar la hipertensivii grad 1 fără alți factori de risc (risc adițional scăzut) câteva luni. Totuși, chiar și la acești pacienți lipsa controlului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
arterială de gradul 3, precum și în gradul 1 și 2 când riscul cardiovascular total este înalt sau foarte înalt. La hipertensivii de gradul 1 sau 2 cu risc cardiovascular total moderat, tratamentul medicamentos poate fi întârziat câteva săptămâni, iar la hipertensivii grad 1 fără alți factori de risc (risc adițional scăzut) câteva luni. Totuși, chiar și la acești pacienți lipsa controlului tensiunii arteriale după o perioadă potrivită de interventii nonfarmacologice ar trebui să conducă la instituirea tratamentului medicamentos în plus față de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
privind stilul de viața și monitorizarea atentă a tensiunii arteriale ar trebui să constituie procedurile intervenționale la pacienții cu tensiune arterială normală și risc adițional scăzut sau moderat. 5.2. Obiectivele tratamentului (Caseta 8) Principalul obiectiv al tratamentului la pacientul hipertensiv este de a atinge reducerea maximă a riscului total pe termen lung privind mortalitatea și morbiditatea cardiovasculară. Aceasta presupune tratamentul tuturor factorilor de risc reversibili identificați, inclusiv fumatul, dislipidemia, obezitatea abdominală și diabetul, managementul adecvat al condițiilor clinice asociate, precum și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
managementul adecvat al condițiilor clinice asociate, precum și tratamentul tensiunii arteriale ridicate per se. 5.2.1 Tensiunea arterială țintă în populația hipertensivă generală Ghidul ESH-ESC 2003 [3], când a recomandat scăderea tensiunii arteriale sub 140/90 mmHg la toți pacientii hipertensivi, a admis că este doar o recomandare prudentă, întrucât studiile privind beneficiul atingerii acestui obiectiv au fost limitate la pacienți cu diabet sau boală cardiovasculară anterioară, analiza post-hoc a studiului HOT [311] indicând incidența cea mai scăzută a evenimentelor la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
valorile tensiunii arteriale sistolice și diastolice scăzute la 115-110 și respectiv 75-70 mmHg, fără dovezi în acest interval de fenomen de curba J [711]. 3) Dovezile privind creșterea protecției prin atingerea unor valori tensionale țintă joase cu tratament la pacienții hipertensivi cu risc crescut sunt detaliate mai jos. 5.2.2 Țintele tensionale la pacienții diabetici sau cu risc înalt sau foarte înalt Pentru a maximiza protecția cardiovasculară la pacienții diabetici, este recomandabil ca tratamentul să fie mai intens și o
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
țintă să nu fie foarte diferită când este măsurată în cabinet sau în afara cabinetului. 5.2.4 Concluzii Pe baza dovezilor existente se poate recomanda ca tensiunea arterială să fie scăzută cel puțin sub 140/90 mmHg la toți pacienții hipertensivi, și că valoarea tensională cea mai joasă tolerată trebuie urmărită. Tratamentul antihipertensiv ar trebui să fie mai agresiv la pacientii diabetici, la care ținta tensiunii arteriale Ar trebui menționat că, în ciuda utilizării pe scară largă a unui tratament polimedicamentos, în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
tratament. 2) Unele studii arată că diferența între incidențele evenimentelor între grupurile tratate și placebo create progresiv în câțiva ani de durată a studiului, ridicand posibilitatea unui efect protectiv mai mare pe termen lung prin scăderea valorilor tensionale; 3) La hipertensivii tineri cu risc scăzut ce par a avea un beneficiu relativ mic calculat pe o durată a tratamentului de 5 ani, acesta se poate traduce într-un număr substanțial de ani de viața adăugați, comparativ cu hipertensivii vârstnici cu risc
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
tensionale; 3) La hipertensivii tineri cu risc scăzut ce par a avea un beneficiu relativ mic calculat pe o durată a tratamentului de 5 ani, acesta se poate traduce într-un număr substanțial de ani de viața adăugați, comparativ cu hipertensivii vârstnici cu risc crescut. Aceasta implică faptul că la subiecții mai tineri informația clinică poate furniza o estimare mai bună a beneficiilor decât datele obținute din studii. La pacienții tineri, scopul tratamentului nu este de a preveni evenimente fatale sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]
-
vor converti un pacient cu risc scăzut într-un pacient cu risc crescut. Câteva studii de terapie antihipertensivă, în special HDFP și HOT, au arătat că în ciuda unei scăderi tensionale intensive, incidența evenimentelor cardiovasculare rămâne mult mai mare la pacienții hipertensivi cu risc înalt sau cu complicate, decât la pacienții cu risc inițial scăzut sau moderat. Aceasta sugerează că unele dintre evenimentele cardiovasculare sunt dificil de a fi combătute, și restrângerea terapiei antihipertensive strict la pacienții cu risc înalt sau foarte
EUR-Lex () [Corola-website/Law/215587_a_216916]