54 matches
-
pH-ului și gazelor sangvine. Printre efectele adverse ale bicarbonatului se numără: creștera producției de CO2 în spațiul extracelular cu suprasolicitarea aparatului respirator pentru eliminarea acestuia și agravarea acidozei celulare (CO2 traversează liber membrana celulară), inducerea hipernatremiei, hiperosmolarității și a hipervolemiei, cu suprasolicitarea aparatului cardio-vascular, riscul alcalozei metabolice cu agravarea hipoxiei tisulare, scădera brutală a fracției ionizate a calciului și convulsii generalizate, hipopotasemie (mai ales când coexistă un deficit preexistent de potasiu). Alți agenți alcalinizanți: săruri organice (lactat, acetat, citrat) nu
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
fi corectată prin administrare de potasiu 10 mEq/oră (se poate crește până la 40 mEq/oră dacă există instabilitate cardiovasculară sau este necesară o intervenție chirurgicală de urgență, dar numai sub monitorizare intensivă). La pacienții cu alcaloză metabolică dar cu hipervolemie se poate recurge la administrarea de acetazolamidă sau hemodializă asociată cu perfuzarea de mici cantități de ser fiziologic. În cazul excesului de mineralocorticoizi, dacă nu se poate îndepărta cauza, se va recurge la restricția de sare, asociată cu administrare de
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
sub acțiunea gravitației și apariția edemelor declive. Scăderea volemiei stimulează sistemul renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) și retenția consecutivă hidro-salină, ceea ce agravează hipoalbuminemia și edemele. Această teorie a fost contrazisă de evidențierea la numeroși pacienți cu SN a unei stări de normosau chiar hipervolemie și a unui gradient de presiune oncotică capilar-interstițiu normal. Ca urmare, a apărut o nouă teorie, conform căreia proteinuria induce o retenție renală primară de apă și sare, chiar înainte de instalarea hipoalbuminemiei. Această anomalie s-ar datora unei lipse de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
lanț ușor de tip κ sau λ), care poate fi completă și funcțională, sau anormală, cu lanțuri ușoare în exces (50 %) sau exclusiv lanțuri ușoare (până la 20 % din cazuri). Prezența masivă a acestei paraproteine în sânge se asociază cu hiperproteinemie, hipervolemie și hipervâscozitate. Dar consecințele cele mai importante rezultă din depunerea sa în diverse țesuturi și organe - în special la nivelul rinichilor. 9.1.2.2. Manifestările clinice Semnele MM sunt polimorfe și constau în: Manifestări osoase: dureri (lombare, costale, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
capilarele peritubulare (presiunea oncotică intratubulară fiind cvasi-nulă, deoarece proteinele nu filtrează); • consecința este creșterea reabsorbției tubulare de sodiu. 3. Factori hormonali. Există o balanță hormonală între hormonii antinatriuretici, activați de hipovolemie și hormonii natriuretici a căror producție este favorizată de hipervolemie. Hormoni antinatriuretici: • Sistemul renină-angiotensină-aldosteron (SRAA). Renina este o enzimă formată și eliberată de celulele granulare ale glomusului (componentă a aparatului juxtaglomerular) (vezi fig. 1). Renina catalizează transformarea angiotensinogenului (proteină sintetizată de ficat) în angiotensină I, un decapeptid care, la rândul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cu hiponatremie acută sunt simptomatici, în timp ce pacienții cu hiponatremie cronică prezintă simptome minime sau sunt asimptomatici. Stările hiponatremice pot fi cel mai bine evaluate prin aprecierea volumului fluidului extracelular. Hiponatremia poate evolua cu: sodiu total scăzut (hipovolemie) sodiu total crescut (hipervolemie) sodiu normal (euvolemie) 1. Hiponatremia cu hipovolemie (sodiu total scăzut) Reprezintă 20 % din hiponatremiile diagnosticate în spital. Atât apa cât și sodiul sunt scăzute, dar proporțional, s-a pierdut mai mult sodiu decât apă. Aceste pierderi pot fi: a) Pierderi
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
risc important pentru creșterea TA . Se apreciază că 60% dintre adulții hipertensivi au un exces ponderal de peste 20% și că 20-30% dintre hipertensiuni sunt atribuite obezității (44). Mecanismele prin care obezitatea determină creșterea TA sunt multiple, cele mai importante fiind: hipervolemia, creșterea debitului cardiac fără o reducere corespunzătoare a rezistenței periferice, creșterea activității sistemului nervos simpatic, afectarea funcției renale și rezistența crescută la acțiunea insulinei (45). Scăderea în greutate este unul dintre cele mai eficiente tratamente non-farmacologice de reducere a TA
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
porțiunii ascendente a ansei lui Henle, 203GLANDELE SUPRARENALE o serie de perturbări metabolice care în final duc la modificările clinice din hiperaldosteronismul primar (fig. 42): depresia SR-A hipersecreție de aldosteron reabsorbție › de Na+ excreție › de K+ excreție › de H+ hipervolemie › RVP hipokaliemie II. Testele dinamice pot evidenția păstrarea patternului secretor normal, contribuind la diferențierea tipurilor de hiperaldosteronism primar: în adenom, secreția de aldosteron este autonomă, nesupresată de inhibitorii fiziologici. 1. încărcarea salină (test periculos la persoanele cu hipertensiune severă) dietă
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
celor cu control glicemic precar: 95,5% față de 80%, după 1 an, și 75,8% față de 21,8%, după 5 ani [Wu et al., 1997]. Este rațional, de asemenea, să se urmărească obținerea unui bun control al HTA și al hipervolemiei. Extrapolând rezultatele studiilor HOPE și LIFE din populația generală, pentru tratamentul HTA se recomandă folosirea inhibitorilor ECA și a antagoniștilor receptorului angiotensinei II. De asemenea, beta-blocantele sunt benefice în ameliorarea funcției cardiace și a supraviețuirii [Zuanetti et al., 1997]. Valoarea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
în absența dovezilor directe, experții nefrologi recurg la extrapolarea rezultatelor studiilor intervenționale de la pacienții diabetici non-renali. Pe această bază, se recomandă să se urmărească un control strict al glicemiei și al celorlalți factori de risc tradiționali (HTA, dislipidemia) și specifici (hipervolemia, anemia, medicația imunosupresoare diabetogenă), în scopul prevenirii complicațiilor cardiovasculare, la toate categoriile de pacienți renali diabetici. II.4. Dislipidemia Dislipidemia din sindromul nefrotic Hiperlipidemia este o trăsătură caracteristică, de mult timp cunoscută a sindromului nefrotic (SN), prezentă la 70-100% dintre
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
în mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale. Factorul atrial natriuretic, eliberat la nivelului endocardului atrial ca răspuns la creșterea cronică a presiunii atriale, este un vasodilatator și un diuretic endogen important, care poate media natriureza aldosteron independentă de compensare a hipervolemiei. 13.3.4. Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială ca situație patologică a suferit numeroase redefiniri de-a lungul timpului, în prezent fiind stabilite repere diagnostice detaliate, acceptate internațional, care sunt subiect de permanentă analiză critică în funcție de rezultatul cercetărilor din domeniu. Nu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
În funcție de necesități, rinichiul resoarbe 80-95% din fosfatul filtrat glomerular iar restul se elimină prin urină. Factorii considerați că induc creșterea excreției renale a fosfaților sunt: a) dobândiți hipertiroidismul (parathormonul este reglatorul major al reabsorbției renale a fosfaților); - aport alimentar crescut; - hipervolemia (duce la scăderea concentrației În lumenul tubular a fosfaților ce scade astfel reabsorbția); - alcaloza metabolică acută/cronică; - administrarea cronică de vitamina D3; - administrarea de glucoză i.v. (efectul hiperfosfaturic este contrabalansat de cel diuretic);administrarea cronică de: diuretice tiazidice (inhibă
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
de puls în 20,3% dintre cazuri (17). Factorii de risc ai disecției de aortă sunt HTA, afecțiunile de țesut conjunctiv (sindrom Marfan, sindrom Turner), aortită, leziuni iatrogene, ateroscleroză, anevrism de aortă toracică, valvă aortică bicuspidă, traumatisme, coarctație de aortă, hipervolemia de sarcină, stenoză aortică congenitală, boala polichistică, sindrom Sheehan, sindrom Cushing. 36.2.6. Strategii terapeutice în disecția acută de aortă 36.2.6.1. Mangamentul terapeutic imediat Obiectivul tratamentului medicamentos în urgență este menținerea frecvenței cardiace între 60 i
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
în mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale. Factorul atrial natriuretic, eliberat la nivelului endocardului atrial ca răspuns la creșterea cronică a presiunii atriale, este un vasodilatator și un diuretic endogen important, care poate media natriureza aldosteron independentă de compensare a hipervolemiei. 13.3.4. Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială ca situație patologică a suferit numeroase redefiniri de-a lungul timpului, în prezent fiind stabilite repere diagnostice detaliate, acceptate internațional, care sunt subiect de permanentă analiză critică în funcție de rezultatul cercetărilor din domeniu. Nu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
de ritm sau de conducere, leziuni valvulare acute, disecție de aortă, miocardite, creșteri ale TA sistemice sau pulmonare (criză hipertensivă, embolie pulmonară), toxice sau medicamente inotrop negative. Factorilor cardiaci li se pot asocia sau nu și factori extracardiaci: disfuncție renală, hipervolemie, anemie, febră, hipertiroidie, abuz de alcool sau non‑complianță la regimul igieno‑dietetic sau la medicație. 27.3.2. Investigații paraclinice În pofida faptului că ICA este un diagnostic bazat în principal pe identificarea elementelor clinice de congestie pulmonară și/sau
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]
-
ansă, adăugarea unui alt diuretic oral (metolazonă sau spironolactonă) sau i.v. (clorotiazidă). Ultrafiltrarea constituie o metodă alternativă la terapia diuretică cu rol în înlăturarea excesului de lichide. Studiul cel mai mare realizat pe 200 de pacienți cu ICA și hipervolemie a arătat că ultrafiltrarea duce la reducerea greutății corporale, fără a ameliora dispneea. Ultrafiltrarea rămâne a fi luată în considerare coform ghidului Societății Europene de Cardiologie 2012 ca o opțiune terapeutică în cazul persistenței semnelor clinice de congestie după tratamentul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]
-
autori, până la 60%) din morțile cardiace la pacienții dializați e cauzat de moartea subită, fie prin aritmii maligne, fie prin cauze necunoscute. Probabil că unele dintre aceste decese au ca origine anomalii electrolitice majore, în special hiperkaliemia în conjucție cu hipervolemia, având în vedere că hemodializa, prin caracterul ei intermitent, reprezintă un tratament nefiziologic [Herzog, 2003]. Această ipoteză este susținută de studiul lui Bleyer și col. [1999], care constată o înmulțire a cazurilor de mortalitate CDV în zilele de luni sau
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91915_a_92410]
-
în mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale. Factorul atrial natriuretic, eliberat la nivelului endocardului atrial ca răspuns la creșterea cronică a presiunii atriale, este un vasodilatator și un diuretic endogen important, care poate media natriureza aldosteron independentă de compensare a hipervolemiei. 13.3.4. Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială ca situație patologică a suferit numeroase redefiniri de-a lungul timpului, în prezent fiind stabilite repere diagnostice detaliate, acceptate internațional, care sunt subiect de permanentă analiză critică în funcție de rezultatul cercetărilor din domeniu. Nu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2315]
-
rezonabil să se facă prin examen Doppler transcranian. Imagistica de perfuzie cerebrală CT sau RMN poate fi utilă pentru identificarea regiunilor cu predispoziție la ischemie cerebrală. 3. Terapia hiperdinamică era cunoscută în trecut sub denumirea de terapia „triplu H” (de la hipervolemie, hipertensiune și hemodiluție. Ghidul actual recomandă menținerea euvolemiei și a volumului sanghin circulant normal pentru prevenirea vasospasmului. Nu este recomandată hipervolemia profilactică înainte de apariția vasospasmului angiografic. Inducția hipertensiunii este recomandată pentru pacienții cu ischemie cerebrală tardivă cu excepția cazurilor în care
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
cu predispoziție la ischemie cerebrală. 3. Terapia hiperdinamică era cunoscută în trecut sub denumirea de terapia „triplu H” (de la hipervolemie, hipertensiune și hemodiluție. Ghidul actual recomandă menținerea euvolemiei și a volumului sanghin circulant normal pentru prevenirea vasospasmului. Nu este recomandată hipervolemia profilactică înainte de apariția vasospasmului angiografic. Inducția hipertensiunii este recomandată pentru pacienții cu ischemie cerebrală tardivă cu excepția cazurilor în care TA este deja crescută la limita acceptabilă sau starea cordului contraindică această măsură. 4. Administrarea intravasculară selectivă de vasodilatatoare (papaverină) și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
se va administra oxigen pentru a păstra o pO2 mai mare de 70 mmHg; - capul patului ridicat la 30°; - monitorizarea presiunii intracraniene. Dacă presiunea intracraniană este crescută, managementul impune utilizarea de Manitol (precauții: diureza după administrare de manitol acționează împotriva hipervolemiei), drenajul ventricular. Scăderea presiunii intracraniene trebuie făcută cu prudență în cazul anevrismelor neclipate. Hidratarea pacienților, lichide intravenoase: se recomandă terapie precoce agresivă cu lichide pentru a preveni pierderile ionice. Medicația uzuală la pacienții cu HSA anevrismală În vederea reducerii durerii se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
de risc întârzie evoluția spre insifuciență renală și, deci, spre dializă sau transplant renal. Sindromul Liddle este o boală genetică rară, autozomal dominantă ce determină o mutație la nivelul canalelor schimbătoare de sodiu de la nivelul tubului contort distal, astfel determinând hipervolemie și deci creșterea tensiunii arteriale. Toate aceste cazuri au activitate scăzută a reninei plasmatice și supresie a aldosteronului, care în condiții normale ar fi trebuit să moduleze activitatea canalului de sodiu. Tratamentul cu amilorid sau triamteren a fost eficace în
Revista Spitalului Elias by ANDREI ROŞU, ALEXANDRA NICORESCU, CARMEN-GABRIELA BARBU () [Corola-journal/Journalistic/92050_a_92545]
-
polichistic, tumori secretante de renină, stenoza arterei renale (hipertensiune renovasculară), transplant renal. Endocrină Disfuncția suprarenală (boala Cushing, hiperaldosteronism primar, feocromocitom), sarcina, disfuncția tiroidiană (tireotoxicoza, mixedem), acromegalia. Cardiovasculară Ateroscleroza aortei, insuficiența aortei, coarctația aortei, bradiaritmia sinusală, blocul atrioventricular de grad înalt, hipervolemia, poliglobulia, fistula arteriovenoasă, boala Paget. Neurologică Disautonomia, hipertensiunea intracraniană, tetraplegia. Medicamentoasă sau indusă de substanțe chimice Anticoncepționale orale, corticosteroizi, mineralocorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene, amfetamine, inhibitori ai monoaminooxidazei, droguri anorexigene, cocaină, etanol, eritropoietină, intoxicația cu plumb. CAPITOLUL 4 EVALUAREA HIPERTENSIUNII ARTERIALE Conform
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
în mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale. Factorul atrial natriuretic, eliberat la nivelului endocardului atrial ca răspuns la creșterea cronică a presiunii atriale, este un vasodilatator și un diuretic endogen important, care poate media natriureza aldosteron independentă de compensare a hipervolemiei. 13.3.4. Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială ca situație patologică a suferit numeroase redefiniri de-a lungul timpului, în prezent fiind stabilite repere diagnostice detaliate, acceptate internațional, care sunt subiect de permanentă analiză critică în funcție de rezultatul cercetărilor din domeniu. Nu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
în mecanismul de producere al hipertensiunii arteriale. Factorul atrial natriuretic, eliberat la nivelului endocardului atrial ca răspuns la creșterea cronică a presiunii atriale, este un vasodilatator și un diuretic endogen important, care poate media natriureza aldosteron independentă de compensare a hipervolemiei. 13.3.4. Hipertensiunea arterială Hipertensiunea arterială ca situație patologică a suferit numeroase redefiniri de-a lungul timpului, în prezent fiind stabilite repere diagnostice detaliate, acceptate internațional, care sunt subiect de permanentă analiză critică în funcție de rezultatul cercetărilor din domeniu. Nu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]