55 matches
-
rezonabil să se facă prin examen Doppler transcranian. Imagistica de perfuzie cerebrală CT sau RMN poate fi utilă pentru identificarea regiunilor cu predispoziție la ischemie cerebrală. 3. Terapia hiperdinamică era cunoscută în trecut sub denumirea de terapia „triplu H” (de la hipervolemie, hipertensiune și hemodiluție. Ghidul actual recomandă menținerea euvolemiei și a volumului sanghin circulant normal pentru prevenirea vasospasmului. Nu este recomandată hipervolemia profilactică înainte de apariția vasospasmului angiografic. Inducția hipertensiunii este recomandată pentru pacienții cu ischemie cerebrală tardivă cu excepția cazurilor în care
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
cu predispoziție la ischemie cerebrală. 3. Terapia hiperdinamică era cunoscută în trecut sub denumirea de terapia „triplu H” (de la hipervolemie, hipertensiune și hemodiluție. Ghidul actual recomandă menținerea euvolemiei și a volumului sanghin circulant normal pentru prevenirea vasospasmului. Nu este recomandată hipervolemia profilactică înainte de apariția vasospasmului angiografic. Inducția hipertensiunii este recomandată pentru pacienții cu ischemie cerebrală tardivă cu excepția cazurilor în care TA este deja crescută la limita acceptabilă sau starea cordului contraindică această măsură. 4. Administrarea intravasculară selectivă de vasodilatatoare (papaverină) și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
se va administra oxigen pentru a păstra o pO2 mai mare de 70 mmHg; - capul patului ridicat la 30°; - monitorizarea presiunii intracraniene. Dacă presiunea intracraniană este crescută, managementul impune utilizarea de Manitol (precauții: diureza după administrare de manitol acționează împotriva hipervolemiei), drenajul ventricular. Scăderea presiunii intracraniene trebuie făcută cu prudență în cazul anevrismelor neclipate. Hidratarea pacienților, lichide intravenoase: se recomandă terapie precoce agresivă cu lichide pentru a preveni pierderile ionice. Medicația uzuală la pacienții cu HSA anevrismală În vederea reducerii durerii se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]
-
de tip continuu, prin urmare, în cercetare trebuie utilizată o analiză statistică de tip continuu, diferențele încadrabile în limitele OMS de normalitate putând fi, de fapt, cu totul inadecvate pentru subiecții uremici; prezența concomitentă a numeroșilor altor factori de risc: hipervolemie, anemie, toxine uremice etc.; tipul particular al HVS în uremie, cu predominanța dilatării VS față de creșterea dimensiunilor pereților; comportamentul diferit al pacienților hemodializați, cu dializă peritoneală sau transplantați. Studii riguroase mai recente, prospective și incluzând un număr mare de subiecți
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
imediat anterior ședintei de hemodializă trebuie să fie sub 148 mm Hg. În prezent, diagnosticul și terapia hipertensiunii arteriale la pacienții renali sunt nesatisfăcătoare, explicând în mare parte prevalența ridicată a HVS la acești pacienți. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi: hipervolemia cronică Dacă asocierea dintre hipertrofia ventriculară stângă și hipertensiunea arterială (HTA) la pacienții renali a fost studiată pe larg, relația dintre hipervolemia cronică a pacientului uremic (un determinant major al HTA la această categorie de pacienți) este mai puțin bine
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
sunt nesatisfăcătoare, explicând în mare parte prevalența ridicată a HVS la acești pacienți. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi: hipervolemia cronică Dacă asocierea dintre hipertrofia ventriculară stângă și hipertensiunea arterială (HTA) la pacienții renali a fost studiată pe larg, relația dintre hipervolemia cronică a pacientului uremic (un determinant major al HTA la această categorie de pacienți) este mai puțin bine caracterizată. într-un studiu clasic [London et al., 1987], HVS determinată ecocardiografic s-a asociat semnificativ cu sporuri în greutate interdialitice mari
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
corelație semnificativă statistic (r = 0,54, p < 0,001) a fost totuși relativ slabă, indicând contribuția și a altor factori, non-hemodinamici, la geneza HVS. Mult timp s-a crezut că la pacienții tratați prin dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA) controlul hipervolemiei cronice este mai facil [Popovich et al., 1978; Canziani et al., 1995]. Astfel, plecând de la premisa că dializa peritoneală se asociază cu un grad mai redus de anemie, fistula arterio-venoasă este absentă și volumul intravascular este constant de-a lungul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cronic, nivelul factorului atrial natriuretic (un indicator al statusului volemic) a fost semnificativ mai ridicat la pacienții tratați prin DPCA în comparație cu cei hemodializați. Mai mult, diametrul atriului stâng, masa ventriculului stâng și necesarul de medicamente antihipertensive un element sugestiv pentru hipervolemie au fost de asemenea crescute la subiecții cu DPCA [Enia et al., 2001]. Analiza multivariată a evidențiat că gradul expansiunii volumului extracelular și suprasolicitarea de presiune sunt predictori independenți ai masei VS. Interesant în acest studiu a fost că nivelul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
combinată cu restricție salină. Unele studii observaționale sugerează de asemenea că hemodializa zilnică ar fi superioară celei intermitente, convenționale (3 ședințe/săptămână) în controlul statusului volemic și al celui tensional [Woods et al., 1999; Raj et al., 1999]. În concluzie, hipervolemia cronică reprezintă un determinant major al hipertensiunii arteriale și al hipertrofiei ventriculare stângi la pacienții dializați. Controlul statusului volemic la pacienții hemodializați este dificil și devine și mai problematic la dializații peritoneali. Controlul agresiv al volumului extravascular, prin eforturi susținute
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
parametri de volum și de funcție sistolică la peritoneali au fost similari celor constatați la pacienții hemodializați imediat după ședința de hemodializă (după depletizarea pacienților prin ultrafiltrare), întărind opinia după care DPCA este asociată cu un grad mai redus de hipervolemie [Alpert et al., 1990]. Aceste prezumții par să fie confirmate de către Foley et al. [1996], care constată la 70 de pacienți consecutivi tratați prin dializă peritoneală o reducere a volumului cavității ventriculare stângi cu 5 ml/m2 în primul an
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și severitatea HTA și a HVS au fost net mai mari la pacienții cu dializă peritoneală, în ciuda vechimii mai reduse în dializă (36 de luni, față de 72 de luni pentru hemodializați). Aceasta se datorează aparent unui control mai dificil al hipervolemiei în cazul DPCA la subiecții anurici: expansiunea volemică și suprasarcina de presiune au fost predictori independenți ai masei VS. Trebuie însă remarcat, în această comunicare, faptul că pacienții peritoneali erau semnificativ mai în vârstă decât cei hemodializați (59 față de 55
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ansamblu, diferențe între supraviețuitori și decedați. Doar ameliorarea diametrului telediastolic al VS prezenta o semnificație statistică la limită, iar cei cu IMVS mai mic au prezentat tendința spre un prognostic mai favorabil, fără ca aceasta să atingă o semnificație statistică. Corecția hipervolemiei prin transplantul renal ar trebui, teoretic, să amelioreze atât volumul telesistolic (VTS), cât și pe cel telediastolic. în studiul menționat, în mod surprinzător, doar VTS a fost ameliorat, această modificare fiind, ca și fracția de scurtare, o expresie a funcției
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
urmare, nu exprimă cu exactitate mărimea depozitelor intracelulare la pacienții dializați. Poate exista chiar o depleție marcată a depozitelor intracelulare cu concentrații serice normale ale potasiului. Depleția kaliemică poate fi deosebit de periculoasă la pacienții aflați în tratament cronic cu digoxin. Hipervolemia este un alt contributoriu la anomaliile electrofiziologice constatate la subiecții hemodializați. Alungirea fibrelor miocardice consecutiv hipervolemiei induce importante modificări electrofiziologice în ceea ce privește conducerea impulsului electric și perioada refractară. Morales et al. [1998] au raportat o incidență mai crescută a anomaliilor SA-ECG
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
marcată a depozitelor intracelulare cu concentrații serice normale ale potasiului. Depleția kaliemică poate fi deosebit de periculoasă la pacienții aflați în tratament cronic cu digoxin. Hipervolemia este un alt contributoriu la anomaliile electrofiziologice constatate la subiecții hemodializați. Alungirea fibrelor miocardice consecutiv hipervolemiei induce importante modificări electrofiziologice în ceea ce privește conducerea impulsului electric și perioada refractară. Morales et al. [1998] au raportat o incidență mai crescută a anomaliilor SA-ECG la subiecții cu un volum telediastolic al ventriculului stâng (VS) crescut. Reducerea volumului intravascular și a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
calitatea dializei și nivelurile PTH nu au prezentat un efect independent asupra anomaliilor detectabile prin SAECG. Singurul factor care s-a corelat independent cu modificările PVT induse de hemodializă a fost diametrul venei cave inferioare, sugerând rolul de pivot al hipervolemiei în geneza anomaliilor electrice la subiecții hemodializați. Pacienții hemodializați cu PVT sunt mai vârstnici și prezintă disautonomie vegetativă mai exprimată. în ansamblu, la pacienții renali (dializați și transplantați), potențialele ventriculare tardive au fost mai frecvente la bărbați, la vârstnici și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ischemică coronariană cunoscută. Aritmiile maligne și moartea subită sunt evenimente cardiovasculare relativ frecvente la pacientul renal. Aceste cauze importante de deces la subiecții cu uremie cronică au ca substrat anomalii morfologice și funcționale importante și frecvente (hipertrofia ventriculară, fibroza miocardică, hipervolemia cronică, ischemia miocardică, tulburările hidrolectrolitice etc.). Studierea alungirii intervalului Q-T, a dispersiei Q-T, precum și a potențialelor ventriculare tardive poate oferi informații deosebit de utile asupra riscului de aritmii maligne și de moarte subită la pacientul renal, în special cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
risc important pentru creșterea TA . Se apreciază că 60% dintre adulții hipertensivi au un exces ponderal de peste 20% și că 20-30% dintre hipertensiuni sunt atribuite obezității (44). Mecanismele prin care obezitatea determină creșterea TA sunt multiple, cele mai importante fiind: hipervolemia, creșterea debitului cardiac fără o reducere corespunzătoare a rezistenței periferice, creșterea activității sistemului nervos simpatic, afectarea funcției renale și rezistența crescută la acțiunea insulinei (45). Scăderea în greutate este unul dintre cele mai eficiente tratamente non-farmacologice de reducere a TA
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
autori, până la 60%) din morțile cardiace la pacienții dializați e cauzat de moartea subită, fie prin aritmii maligne, fie prin cauze necunoscute. Probabil că unele dintre aceste decese au ca origine anomalii electrolitice majore, în special hiperkaliemia în conjucție cu hipervolemia, având în vedere că hemodializa, prin caracterul ei intermitent, reprezintă un tratament nefiziologic [Herzog, 2003]. Această ipoteză este susținută de studiul lui Bleyer și col. [1999], care constată o înmulțire a cazurilor de mortalitate CDV în zilele de luni sau
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91915_a_92410]
-
de ritm sau de conducere, leziuni valvulare acute, disecție de aortă, miocardite, creșteri ale TA sistemice sau pulmonare (criză hipertensivă, embolie pulmonară), toxice sau medicamente inotrop negative. Factorilor cardiaci li se pot asocia sau nu și factori extracardiaci: disfuncție renală, hipervolemie, anemie, febră, hipertiroidie, abuz de alcool sau non‑complianță la regimul igieno‑dietetic sau la medicație. 27.3.2. Investigații paraclinice În pofida faptului că ICA este un diagnostic bazat în principal pe identificarea elementelor clinice de congestie pulmonară și/sau
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]
-
ansă, adăugarea unui alt diuretic oral (metolazonă sau spironolactonă) sau i.v. (clorotiazidă). Ultrafiltrarea constituie o metodă alternativă la terapia diuretică cu rol în înlăturarea excesului de lichide. Studiul cel mai mare realizat pe 200 de pacienți cu ICA și hipervolemie a arătat că ultrafiltrarea duce la reducerea greutății corporale, fără a ameliora dispneea. Ultrafiltrarea rămâne a fi luată în considerare coform ghidului Societății Europene de Cardiologie 2012 ca o opțiune terapeutică în cazul persistenței semnelor clinice de congestie după tratamentul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]
-
de puls în 20,3% dintre cazuri (17). Factorii de risc ai disecției de aortă sunt HTA, afecțiunile de țesut conjunctiv (sindrom Marfan, sindrom Turner), aortită, leziuni iatrogene, ateroscleroză, anevrism de aortă toracică, valvă aortică bicuspidă, traumatisme, coarctație de aortă, hipervolemia de sarcină, stenoză aortică congenitală, boala polichistică, sindrom Sheehan, sindrom Cushing. 36.2.6. Strategii terapeutice în disecția acută de aortă 36.2.6.1. Mangamentul terapeutic imediat Obiectivul tratamentului medicamentos în urgență este menținerea frecvenței cardiace între 60 i
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Grigore Tinică, Raluca-Ozana Chistol, Diana Anghel Mihail Enache () [Corola-publishinghouse/Science/91953_a_92448]
-
de IC postoperatorie ridică dificultăți, întrucât poate avea manifestări atipice și etiologie diferită. Evaluarea ar trebui să includă examen clinic, ECG, determinarea biomarkerilor specifici, radiografie toracică, ecocardiografie. Statusul volemic al pacientului trebuie atent evaluat, deoarece perfuziile primite perioperator pot determina hipervolemie cu instalarea IC acute sau decompensarea unei IC cronice. Trebuie să se încerce optimizarea tratamentului farmacologic al IC înainte de intervenția chirurgicală. 47.4.2. Bolile valvulare Vârstnicii sunt afectați frecvent de diverse forme de valvulopatii, de aceea se recomandă evaluare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniela Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91964_a_92459]
-
celor cu control glicemic precar: 95,5% față de 80%, după 1 an, și 75,8% față de 21,8%, după 5 ani [Wu et al., 1997]. Este rațional, de asemenea, să se urmărească obținerea unui bun control al HTA și al hipervolemiei. Extrapolând rezultatele studiilor HOPE și LIFE din populația generală, pentru tratamentul HTA se recomandă folosirea inhibitorilor ECA și a antagoniștilor receptorului angiotensinei II. De asemenea, beta-blocantele sunt benefice în ameliorarea funcției cardiace și a supraviețuirii [Zuanetti et al., 1997]. Valoarea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
în absența dovezilor directe, experții nefrologi recurg la extrapolarea rezultatelor studiilor intervenționale de la pacienții diabetici non-renali. Pe această bază, se recomandă să se urmărească un control strict al glicemiei și al celorlalți factori de risc tradiționali (HTA, dislipidemia) și specifici (hipervolemia, anemia, medicația imunosupresoare diabetogenă), în scopul prevenirii complicațiilor cardiovasculare, la toate categoriile de pacienți renali diabetici. II.4. Dislipidemia Dislipidemia din sindromul nefrotic Hiperlipidemia este o trăsătură caracteristică, de mult timp cunoscută a sindromului nefrotic (SN), prezentă la 70-100% dintre
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
din literatura sunt neconcludente asupra senzitivității și specificității acestei metode. Monitorizarea TCD este o examinare dependența de operator și necesită stabilirea unor praguri și controlul calității în fiecare instituție. Valorile absolute ale interpretărilor TCD pot fi derutante în terapia hipertensiunii/hipervolemiei/hemodinamica ("triplul H"), dar raportul Lindegaard (raportul velocității din vasele cerebrale alese și velocitatea din arteră carotida internă ipsilaterala porțiunea extracraniana a fost demonstrat a fi util în urmărirea tendințelor de evoluție. Raporturile de 5 - 6 pentru arteră carotida internă
GHID*) din 2 septembrie 2009 de diagnostic şi tratament pentru bolile cerebro-vasculare - Anexa nr. 1*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/215307_a_216636]