113 matches
-
mereu Cluj (< Cluș). Slovacii îl numesc, după romîni, Klușov (varianta ungurească Klusó, Klyussó). Deși radicalele din aceste forme par diferite, ele pot fi derivate în ultimă instanță din aceeași bază, magh. Kolos (adaptare fonetică a numelui unui martir Claudius) sau hipocoristicul slav Klós (de la Mikloș). Traducerea Claudiopolis are în vedere numele Claudius, dar nu al martirului, ci al împăratului roman. Forma cea mai veche, Castrum Clus (cu u deci), se opune derivării din magh. Kolozs (care are o), ca și traducerile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
adaptare fonetică a celei romînești. O dificultate de netrecut o constituie anacronismul intervenției sașilor, care au sosit prea tîr ziu pentru a intermedia formele menționate (atestate devreme). În aceste condiții, cea mai plauzibilă soluție este proveniența lui Cluj din Cluș, hipocoristicul slav al lui Nikolaus (în srb. Mikloș, Miklouș, Mikluș, după care Miklòs, dar și Niclauș). Paralele pot fi găsite la sași, care au format de la hipocoristicul Klaus al lui Nikolaus toponime ca Klosdorf, Kluisdorf, Kliusdorf > Cloaștărf. În slovenă este atestat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
devreme). În aceste condiții, cea mai plauzibilă soluție este proveniența lui Cluj din Cluș, hipocoristicul slav al lui Nikolaus (în srb. Mikloș, Miklouș, Mikluș, după care Miklòs, dar și Niclauș). Paralele pot fi găsite la sași, care au format de la hipocoristicul Klaus al lui Nikolaus toponime ca Klosdorf, Kluisdorf, Kliusdorf > Cloaștărf. În slovenă este atestat hipocoristicul Klouș, din care se pot explica magh. Kolosvár, germ. Klossing sau Glossing, rom. Glasar (toponim în comuna Vas). Maghiarul Klusó ori Klyussó și slovacul Klușov
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slav al lui Nikolaus (în srb. Mikloș, Miklouș, Mikluș, după care Miklòs, dar și Niclauș). Paralele pot fi găsite la sași, care au format de la hipocoristicul Klaus al lui Nikolaus toponime ca Klosdorf, Kluisdorf, Kliusdorf > Cloaștărf. În slovenă este atestat hipocoristicul Klouș, din care se pot explica magh. Kolosvár, germ. Klossing sau Glossing, rom. Glasar (toponim în comuna Vas). Maghiarul Klusó ori Klyussó și slovacul Klușov pot fi explicate prin forma Kluș, hipocoristic al lui Mikluș (cf. srb. Mikluș). Aceeași formă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Klosdorf, Kluisdorf, Kliusdorf > Cloaștărf. În slovenă este atestat hipocoristicul Klouș, din care se pot explica magh. Kolosvár, germ. Klossing sau Glossing, rom. Glasar (toponim în comuna Vas). Maghiarul Klusó ori Klyussó și slovacul Klușov pot fi explicate prin forma Kluș, hipocoristic al lui Mikluș (cf. srb. Mikluș). Aceeași formă hipocoristică de origine sud-slavă explică și rom. Cluj (mai ales că baza mai este prezentă și în Cloșani din Mehedinți). Ungurii n-au tradus Cluj în Miklovára, după uzanța limbii lor, întrucît
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Klouș, din care se pot explica magh. Kolosvár, germ. Klossing sau Glossing, rom. Glasar (toponim în comuna Vas). Maghiarul Klusó ori Klyussó și slovacul Klușov pot fi explicate prin forma Kluș, hipocoristic al lui Mikluș (cf. srb. Mikluș). Aceeași formă hipocoristică de origine sud-slavă explică și rom. Cluj (mai ales că baza mai este prezentă și în Cloșani din Mehedinți). Ungurii n-au tradus Cluj în Miklovára, după uzanța limbii lor, întrucît nu și-au dat seama, din cauza vocalei u, că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și rom. Cluj (mai ales că baza mai este prezentă și în Cloșani din Mehedinți). Ungurii n-au tradus Cluj în Miklovára, după uzanța limbii lor, întrucît nu și-au dat seama, din cauza vocalei u, că este vorba de un hipocoristic al lui Miklos (cu o, așadar). La fel, germanii nu l-au tradus ca Klosburg, ci, prin etimologie populară după Kluse și Klause, drept Klusenburg și Klausenburg. Ambele soluții plauzibile prezentate indică faptul că numele romînesc le precedă pe cel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Klusenburg și Klausenburg. Ambele soluții plauzibile prezentate indică faptul că numele romînesc le precedă pe cel maghiar și pe cel german, care l-au preluat și l-au adaptat fiecare propriului model fonetic. De altfel, I. Pătruț, a identificat un hipocoristic romînesc existent și în prezent, Cluj (comparabil cu srb. Klușici, rus. Klușin, pol. Kluch etc.), format după modelul împrumutat de la slavi, cu sufixul -j (prezent și în Borja, Dîlja, Dîrja, Dolj, Horja, Perja) de la radicalul Clu(extras din secvența medială
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pseudosufixului (rezultat din formantul turcic) a făcut ca analiza radicalului să nu mai pară importantă. În cazul lui Covurlui, ca și a alte cîteva, s-au propus anumite radicale, dar restul, majoritatea, sunt obscure etimologic, poate pentru că sunt, de fapt, hipocoristice extrase din bazele antroponimice din care au fost „prescurtate“. Emil Suciu neagă existența unui sufix -ui, -oi în limbile turcice (în care, de fapt, nu era sufix, ci cuvînt autosemantic, cu sens de sine stătător, ceea ce face ca, uneori, în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
consemnează formele: Zeuwrin, Zeuriniensis, Zeurin, Zeuren, Zereniensis, Zewryn, Zeurend, Zewrum, Zewrend. Cei mai mulți cercetători cred că la origine se află un antroponim slav, *Severŭ, *Severa + sufixul toponimic -in, respectiv -ovac, -ov-ci. Sufixul -in a funcționat și în limba romînă pe lîngă hipocoristice împrumutate din slavă (ca Bratin, Budin, Dobrin, Rodin, Vlașin). De altfel, antroponimul Severin a funcționat și funcționează în limba romînă (astăzi ca nume de familie, dar în trecut și ca prenume). Forma maghiară e ulterioară, dezvoltîndu-se din cea romînă (invers
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iar în bulgara și în sîrba contemporană există nume ca Iasco, Iáse, Iásev, Iasa. În Croația există și un toponim Iaska. Lingviștii bulgari consideră aceste hipercoristice (de la care s au format și toponimele) variante ale lui Ase (< Asen, Hasan) sau hipocoristice extrase din numele Iakov. Ultima variantă ar putea fi valabilă și pentru unele dintre toponimele romînești. Ibru Toponimele cu această formă desemnează două pîrîiașe, unul în județul Gorj și altul în județul Hunedoara, precum și două sate din aceleași județe. Există
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sălaj, unde a avut loc un pogrom naționalist în 1940), extras, probabil dintr-un nume ca Ipolit sau Ipate. O variantă grafică din documente Epotești poate sugera baza antroponimică Ep(u), înrudită cu numele de botez aromîne Epă sau Epu, hipocoristic al lui Epatie. Tot același tipar formativ stă și la baza numelor satelor din vecinătate, Călinești (< călinești < călinesc < Călin + esc) și Joldești (< joldești < joldesc < Joldea + -esc), de unde provin părinții poetului. Satul lui Ion Creangă, prietenul lui Eminescu, Humulești, este și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dragotă, Capotă, Neagotă etc.), și se regăsesc în nu me roase nume de sate (Albota, Balota, Dobrota, Probota, Bîrzotești, Căpotești, Negotești etc.). Secvența finală a (< ă) este specifică toponimelor. Sufixul -otă este de origine slavă, trecînd de la adjective calificative la hipocoristice, extrase din antroponime compuse, cărora le conferă o nuanță de alint (Dragotă < Drago, extras din Dragomir, + -otă etc.). Romînii au „înțeles“ mecanismul și l-au aplicat și ei unor nume romînești (Albu+ -otă > Albotă, Șerbu+ -otă > Șerbotă etc.). În acest
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
le conferă o nuanță de alint (Dragotă < Drago, extras din Dragomir, + -otă etc.). Romînii au „înțeles“ mecanismul și l-au aplicat și ei unor nume romînești (Albu+ -otă > Albotă, Șerbu+ -otă > Șerbotă etc.). În acest fel a fost format și hipocoristicul Vlaiotă (Vlajo, din Vladimir, + -otă), devenit, prin simplificarea grupului consonantic inițial, Laiotă. Vlajo stă și la baza rom. Vlaicu. Varianta romînizată fonetic Laio, Laiu (există în prezent numele de familie Lăiu) se regăsește în toponimele Laiul, Gîrla Laiului, Laia Mare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la bază apelativul moșnean, „răzeș“). Oiconimele Moșnița Nouă și Moșnița Veche din județul Timiș au cu siguranță la bază un ante rior Moșna. Ioan Pătruț crede că la baza toponimului se află un antroponim omonim, format cu sufixul na de la hipocoristicele *Mos, *Mosa, Moș, Moșă (ultimele prezente și în Moșanu, Moșic, Moșilă Moșoiu, Moșea, Moșen, Mosești, Moșana etc., iar celelalte neatestate direct, ci numai indirect, în Mosca, Moscani, Mosora etc.), comparate cu bg. srb. Moșo (prezente în Moșko, Moșev, Moșov). Pătruț
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nass, „umed“). Apropierea fonetică de Aiud și Șamșud au sugerat o structură comună, cel puțin la final, dar d din Aiud aparține chiar temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte abrupt, ca un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tŭma „întuneric“), greu de acceptat, date fiind atestările anterioare venirii slavilor. Așa cum au presupus N. Drăganu și, după el, alții, unele dintre nume (în afară de Timișești, la care sufixul ne obligă la această soluție) ar putea fi și antroponime (derivate din hipocoristicul Tim, extras din nume mai ample ca Timotei, Timoftei etc.). În documentele maghiare sunt înregistrate persoane cu numele Temes, Tima, Tyma și un sat Timafalva, adică „satul lui Tima“. Astfel s-ar explica răspîndirea toponimului în zone relativ distanțate (ceea ce
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele Temes, Tima, Tyma și un sat Timafalva, adică „satul lui Tima“. Astfel s-ar explica răspîndirea toponimului în zone relativ distanțate (ceea ce pentru un nume străvechi ar fi o excepție). Și în cazul rădăcinii străvechi, și în cel al hipocoristicului, vocala i din prima silabă dovedește că forma romînească precedă în timp dublurile din celelalte limbi (care au e sau a). Mai complicată este evoluția străvechilor Tibisis, Tibissus, Tibisia, Tifisas, Tibiscos, atestate în Banat, la Timiș. Finalele -is, -os, -us
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a renunțat la aceste ipoteze și a avansat ideea că baza ar putea fi mai degrabă un nume de persoană. Antroponimele Turda, Turde, de la care s-a format toponimul Turda sunt formații romînești cu sufixul (sau infixul) -d - de la tema hipocoristică Tur-, prezentă în numele de familie Turul, Tura și în toponimul Tureni. I. Pătruț crede că toponimele Tur, Turia sunt formate, de asemenea, de la antroponimul Tur, nu de la sl. turjé, „al bourului“, care ar fi pierdut semivocala finală datorită trecerii prin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Coana Efimița e o femeie obișnuită 31, e Mițul lui Leonida („Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata nevricoasă, unde am vorbit toată seara de politică...”) ce a Înlocuit-o pe răposata, prima soție, răsfățată și ea conjugal prin hipocoristicul Mițule: „Când aude de libertate, sare și dumneei răposata din pat... că era republicană! Zic: «Gătește-te degrab’, Mițule, și... hai și noi pe la revuluție.» Ne Îmbrăcăm, domnule, frumos...”. Efimița nu e nici rușinoasă și nici măcar simțitoare: e doar nevricoasă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
samizdat < sam[o]izdat[el'stvo] "editură sau editare proprie"; sovhoz < sov[jetskoe] hoz[jajstvo] "gospodărie sovietică"; sp. Paco (prenume) < lat. Pa[ter] Co[munitas] (supranume al lui San Francesco de Assísi, fondator al ordinului franciscanilor; după alții, este un hipocoristic de la Francisco, la fel ca și Pancho); în argoul spaniol din America de Sud, PACO înseamnă "pachet de droguri" și provine din pa[quete de] co[ca]. Romanul 1984 al lui George Orwell include o serie de compuse silabice fictive, dintre care
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în cazul siglării și în cel al condensării, trunchierea unor cuvinte simple sau compuse este însoțită de atașarea la finala segmentului rezultat a unei sau a unor litere / a unor sunete, cu rol de desinență sau de sufix, de marcă hipocoristică sau ludică, ori, într-o limbă ca franceza, de adaos grafic pentru ca pronunția noii formații să nu difere de aceea a secvenței detașate din original, înainte de fragmentarea acestuia. Evoluția respectivă permite uneori încadrarea cuvântului într-un tip flexionar specific genului
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
prin condensare din mozgó[színház] "teatru mobil"); pari "roșie" < par[adicsom] "idem"; petrus "pătrunjel" < petr[ezselyem] "idem"; rom. circă < circ[umscripție]. Ca și în maghiară, -i funcționează, în diferite forme grafice, și în engleză și germană, ca sufix diminutival și hipocoristic, îndeosebi în limbajul familiar și în argoul tinerilor: engl. comfy < comf[ortable]; indie < ind[ependent]; luny < lun[atic] "nebun"; germ. Fundi < Fund[amentalist]; Gorbi < Gorb[atschow]; Heini < Hein[rich]. Îndeosebi în limbajul familiar, colocvial și argotic francez și germanic se
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
ball]; fresher "boboc (la școală)" < fresh[man] "idem"; heeler "toc de pantof" < heel[tap] "idem"; nighty "cămașă de noapte" < night[-dress] "idem". Deși acest fenomen caracteristic limbajului tinerilor, dar cu extinderi în limbajul familiar general însoțește uneori, în scop diminutival, hipocoristic, peiorativ sau meliorativ, și tipul de scurtare numit trunchiere și are loc chiar și în cazul unor cuvinte simple întregi (de exemplu engl. aunty < aunt "mătușă"), în unele exemple de condensare poate fi vorba mai degrabă de substituirea de către sufix
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
îmbrăcînd expresii diferite de la o limbă la alta sau chiar în interiorul aceleiași limbi (Ioan <footnote Pentru simplificare, dăm numai formele masculine ale numelor. footnote> , Iovan, Ivan, Ian, Iohann‹es›, Iános, Jean, Jan, Juan, John, Giovanni etc., mai toate cu forme hipocoristice). Fără a actualiza sensul originar, dezvoltă pentru vorbitorii de limbă română mai multe valori, printre care: ființă umană <footnote Posibilele extinderi la numele de animale nu schimbă prea mult lucrurile, atribuirea numelui făcîndu-se prin comparații cu ființe umane. A se
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]