35 matches
-
sfârșitul mezozoicului până astăzi, ceea ce constituie o primă particularitate în măsura în care este singura parte din teritoriul Puglia care păstrează caracterele structurale, geomorfologice și de mediu apropiate de cele originare. A doua particularitate de mediu se datorează rarității sistemelor carstice, epigee și hipogee, ceea ce conduce la o influență minimă sau inexistentă asupra actualei rețele hidrice subterane. A treia caracteristică se datorează hidrografiei autohtone, ceea ce face ca stratul carstic să fie alimentat exclusiv de apa de ploaie pe care o primește. Temperatura medie (12ș
jrc6132as2003 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91304_a_92091]
-
complexă. Acesta are rol de templu de cult(dar și de mormânt în subteran). Templele sunt construite pentru faraoni și familiile lor, ele putând fi săpate fie parțial în stâncă și se numesc semihipogee, sau integral în stâncă, numindu-se hipogee. " Arhitectura egipteană, mai cuprinde pe lângă tipurile de construcții descrise mai sus și altele cum ar fi: palate, case particulare, forturi de apărare etc. La construirea acestora s-au folosit cărămizi uscate la soare ce rezistă puțin în timp. Aceste tipuri
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
imperiu important, arta persană cunoaște o dezvoltare deosebită în orașe ca Susa, Ekbatana și Persepolis Arhitectura este reprezentată de palatele așezate pe terasele artificiale de dimensiuni mari și decorate din abundență. Persanii au construit și morminte săpate în stâncă numite hipogee. Cultura persană fiind deosebit de bogată, ne dă date privind primul alfabet, cunoștințe despre matematică, astronomie primele legi juridice ș.a. În domeniul arhitecturii, persanii sunt creatorii arcurilor și bolților ce reprezintă o alternativă la sistemul stâlp-grindă mult mai simplu. Tot aceștia
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
s-ar explica prezența unei populații cu caractere antropologice neobișnuite în vestul Africii și în Mediterana (cum ar fi "guanșii" din Canare ori "toreenii" în Corsica), prezența a 2500 monumente megalitice în Bahamas, acelor de tip nouraghes din Sardinia, a hipogeului din dale de piatră albă de la Hal Salfieni (Malta) care seamănă izbitor cu construcțiile maiașe și incașe. Henry Breuil, specialist în artă parietală, a demonstrat prin numeroase exponate la muzeul Omului din Paris că în sudul Africii, cu mii de
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
o pereche de ziduri trapezoidale susținute de piloni și sala hipostilă în care se află altarul. Cele mai celebre sunt templele de la Luxor, Karnak, Philae și Edfu. Alt tip de templu este cel cioplit în stâncă, care are forma unui hipogeu (de exemplu, templele de la Abu Simbel și Deir el-Bahri). Pictura este cea care oferă detalii despre viața cotidiană egipteană. Picturile nu înfățișau doar viața pământească, ci și zeii egipteni și așteptata viață de apoi. Figurile, în pictură și în sculptură
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
mărturii ale unei vechi tradiții arhitecturale. Exemple: Poarta zeiței Iștar, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Templul lui Marduk (Turnul Babilonului) Ca și la mesopotamieni, palatele persane erau de mari dimensiuni și bogat ornamentate. Perșii au mai construit morminte săpate în stâncă (hipogee). Exemple: Palatul lui Darius I de la Susa (din care s-a păstrat doar relieful cu "Friza arcașilor"), Palatul lui Xerxes de la Persepolis, precum și alte palate la Pasargade, Susa și Ecbatana. În orașele societăților antice, construcțiile se făceau din piatră, ca să
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
maximă. Reprezentările artistice ies în evidență prin splendoare și somptuozitate. Sub domnia lui Mentuhotep II are loc reînnoirea stilului arhitecturii funerare, când proporțiile devin mai modeste. În peisajul montan al Tebei, mastabalele dispar treptat, aceste monumente funerare fiind înlocuite cu "hipogee" (construcții subterane săpate în pereții stâncilor) sau "semihipogee". Se continuă tradiția construirii templelor, atât funerare, cât și de cult. În fața templelor se ridicau obeliscuri, care aveau rolul de a consemna evenimentele istorice. O dezvoltare deosebită o înregistrează stilizarea coloanelor, care
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
artă pătrund influențele asiatice, caracterizate prin moliciune și suplețe, înlăturând rigiditatea severă. Frumusețea înlocuiește adevărul, vigoarea și forța cedează locul farmecului și seducției plastice. În perioada dinastiilor XVIII - XX, faraonii sunt mari constructori de edificii religioase. Se continuă tradiția mormintelor hipogee și semihipogee și aceasta datorită necesității asigurării mormintelor împotriva jefuitorilor și profanatorilor care se înmulțiseră în aceasta perioadă de tulburări sociale și politice. Ammon, zeul tutelar al Thebei, devine divinitatea cea mai venerată a Egiptului și intră în centrul atenției
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
Groenlandei și Noii Zeelande (Australia are câteva specii de siluriforme derivate secundar din grupuri marine) . Majoritatea speciilor sunt de apă dulce. Aproximativ 123 de specii sunt marine ("Chanidae", "Gonorynchidae", jumătate din "Plotosidae" și cele mai multe "Ariidae"). Sunt cunoscute și specii subterane (hipogee). Supraordinul "Ostariophysi" este împărțit în două serii, "Anotophysi" și "Otophysi". În literatura de specialitate mai veche termenul "Ostariophysi" corespunde cu seria "Otophysi". Supraordinul "Ostariophysi" cuprinde 5 ordine, 68 familii , 1075 genuri și aproximativ 7931 de specii. Cele patru mari familii
Ostariofizi () [Corola-website/Science/330519_a_331848]
-
dei Papi"), care conținea odată mormintele mai multor papi din secolele II-IV d.Hr. Se crede că această catacombă a fost creată de către viitorul Papă Calixt I, ce era pe atunci diacon al Romei, sub pontificatul Papei Zefirin, prin lărgirea hipogeului creștin timpuriu deja existent. Calixt a fost înmormântat în Catacomba lui Calepodius de pe Via Aurelia. Cripta a căzut în desuetudine și decădere după ce moaștele pe care le conținea au fost mutate din catacombe în diferite biserici din Roma; ultima perioadă
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]