230 matches
-
analitică, portretele din volum făcînd deliciul unor pagini în care autorul arată un ochi malițios, sub privirea căruia orice personaj e mușcat de dinții ascuțiți ai diatribei. De pildă, cu două exemple din cîteva zeci, Geo Bogza e „vicios, slăbănog, histrion anarhist și incult filosofic” (p. 81), iar Camil Petrescu și Petru Dumitriu sunt „megalomani, semidocți, beletriști amestecați în filosofie, fără studii grele, pe trepte, fără titluri academice.” (p. 54) Verdictele sunt spelci înfipte în carne vie, Pandrea avînd ceva iremediabil
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
filmul lui Rob Marshall nu este în niciun caz un remake al acestuia. Chiar dacă litera este uneori prezentă cu nume de personaje, cu inserturi „felliniene" alb-negru, cu o temă similară, în mod cert lipsește spiritul acestuia. Demonul fellinian este un histrion, însă unul trist, care ca și cei bulgakovieni din Maestrul și Margareta adoptă masca grotescului, a caraghioslâcului, a unei cruzimi juvenile. O singură scenă a rezonat cu sensibilitatea regizorului italian, aceea în care regizorul Guido Contini (Daniel Day-Lewis) se întâlnește
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
dar nici câte indică cifra din titlu, femei care configurează spațiul protector al existenței lui dedicată filmului și sieși. În fața filmului pe care trebuie să-l facă, Italia, se simte complet neajutorat, încearcă să găsească diverse mijloace de evadare, însă histrionul cu toate măștile lui poate scăpa de presă, dar nu și de sine. Fantasmele feminine ca și femeile reale alcătuiesc acum spectacolul personal al lui Contini, cabaretul său imaginar, teatrul său de vise și deziluzii. E ultimul film al lui
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
se dedea un tînăr cu porniri poetice, care semna cu numele de Eminescu și în a cărui minte plicticoșenia uceniciei școlărești putea fi părăsită în favoarea deliciilor gustate în mijlocul mimilor. În cazul lui Conta, o parte din hotărîrea de a fi histrion ambulant i-a venit din întîlnirea cu actrița Maria Bălușescu, o demoazelă cu nuri de circumstanță, a cărei prezență, la 17 ani cîți avea pe atunci viitorul filosof, întruchipa icoana împlinirii sub unghi erotic. Numai că, odată stinsă precipitația amoroasă
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
prin forța lucrurilor într-un spațiu restrîns, fac din scris o terapie declarată. Se descătușează prin Rîsu-Plînsu oricărei filosofii, trecînd cuvintele prin toate măsurile sitei sociale. Se "golănesc" savant în expresii de argou intelectual, însușindu-și de bunăvoie condiția de "histrioni ai gîndirii". În Geamlîc, Paul Georgescu se autocăinează prin vocea unui metanarator hîtru: "Bietul narator omniscient! Cunoaște niște oameni, niscai fapte, vorbe, încearcă sa le lege prin ipoteze, și cînd e convins că a reușit, paf, poftim, se întîmplă una
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
poate clama victoria fiindcă, până la răzbunarea supremă, tăcerea este virtutea lui de preț, însă în forul lăuntric își strigă bucuria. Ca într-un intermezzo din Simfonia destinului, între două lupte se reculege pe marginea gropii ținând în mâna dreaptă craniul histrionului ce făcea deliciul unei curți regale a cărei strălucire este acum umbrită de patibularul Claudius. Bogat și iubit de aproape toate femeile din București, automobilist și aviator prețuit de protipendada orașului, Fred Vasilescu descoperă, după deliciile erotice oferite de Emilia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ziarul unui peregrin („Patria”, 1937). Copleșit de „beția de frumos” din muzeele Dresdei, dar nu numai, emotivul izbucnește în plâns, atunci când nu îi vine să cânte. O manieră poetizantă până la diluție edulcorează „arlechinada închipuirilor”. Ar fi putut să intereseze aici „histrionul ascuns în sufletul peregrinului”, dacă autorul ar fi fost în stare să dea cât de cât relief ideii că lumea e o scenă. SCRIERI: Din romanul unei vieți, pref. N. Condiescu, Craiova, [1900]; Raze de lună, Craiova, 1905. Traduceri: Robert
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
269-273; Radu Stanca, Ștefan Braborescu, București, 1965; Ist. teatr. Rom., III, 399-401, passim; Corespondență. Ramuri, 90-99; Firan, Macedonski-Arghezi, 88-89; Florin Gheorghe, Mihai Popescu, Ion Rotaru, Prezențe militare în știința și cultura română, București, 1982, 61-63; Firan, Profiluri, 123-125; Florin Faifer, Histrionul, CL, 1998, 12. F.F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
suferința este acces la adevăr, că neantul legitimează, ca o temelie, lumea. Trecutul deocheat și înțelepciunea din urmtc "Trecutul deocheat [i înțelepciunea din urm\" Să fie Cioran un înțelept? Cum să fie înțelept un nihilist, nostalgic și cinic, un hipersensibil, histrion și locvace?! Oricum, cuvântul înțelepciune nu este unul dintre cele des folosite de Cioran în corespondența sa. Totuși, e de bănuit că marile metamorfoze Ă ca și exercițiile de mortificare Ă se petrec sub tutela sa. Un exercițiu de mortificare
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
aripi, cocoși, pitici sălbatici, trâmbițe de pene, / cocoși regi albi, armate răvășite, / vă iau de picioare și vă rotesc/ deasupra capului/ și se face o aureolă de țipete/ deasupra capului meu”), fiind de fapt „ascunsul prinț al unui adevăr”. Este histrion cu pielea prăfuită și dinți de nichel, se joacă de-a himera leilor bătrâni, aleargă toată viața „între rege și gropar”, „printre zeii de lemn”, obosiți și burduhănoși, este Laios profet, Oedip, dar mai ales Hamlet. E pehlivan, „rege al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
al artei, sau magazinul de antichități în plină Antichitate. Sfârșitul politeismului antic nu este lipsit de o înrudire fizionomică, deși pe o scară cu totul diferită, cu sfârșitul mileniului nostru creștin. Gigantismul orașelor; inflația divertismentului, pasiunea jocurilor și spectacolelor, cultul histrionilor și al gladiatorilor; fuziunea universurilor masculin și feminin, promovarea intersexului; dezvoltarea unei erudiții compilatoare în buclă, promovarea intertextului; personalizarea animalului domestic; adorarea până la prostie a copiilor; frenezia noului, a mișcării; erotismul omniprezent; efuziunile cosmologice. Aceste lucruri apar când "forța și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
istoric, și mai ales, a naturii divine a lui Iisus Hristos. Iată un scurt, dar relevant pasaj, pe care l-am extras dintre rândurile respectivei analize: "Poate fi întruchipată divino-umanitatea lui Hristos prin mijloacele filmului? Poate fi "jucat" Hristos? Dispune histrionul care se încumetă la o asemenea ispravă artistică de puterea iconică necesară întruchipării Persoanei dumnezeiești, fără să aducă prejudicii naturii divino-umane a lui Hristos? Poate un actor să întrupeze "artistic" o icoană? Oare cel care poartă numele lui Iisus în
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Ion D. Sîrbu], RL, 1994, 42, 1996, 44, 1997, 18; Ion Pop, Asistând la tragicomedia istoriei, ST, 1994, 10-11; Negoițescu, Scriitori contemporani, 386-394; Simuț, Incursiuni, 111-117; Horia Stanca, Așa a fost să fie..., Cluj-Napoca, 1994, 250-254; Dan C. Mihăilescu, Singurătatea histrionului, „22”, 1995, 8, 9; Octavian Soviany, Măștile care dezvăluie, APF, 1995, 1-2; Roxana Sorescu, Romanul parabolic, LCF, 1995, 32; Alex. Ștefănescu, Un râs nervos, RL, 1995, 32; [Ion D. Sîrbu], CC, 1995, 10-12, TR, 1996, 19 (numere speciale); Marian Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
rămâne fără rezultat. În timpul războiului din 1877-1878, pe vară, își alcătuiește o trupă cu care dă spectacole la Podul Mogoșoaiei. Actorul boem, de remarcabil talent, interpret de roluri în comedii și vodeviluri, se săvârșește din viață aproape uitat. C., acest histrion prin vocație, nu a fost decât un dramaturg improvizat. „Canțonetele” sale, scrise în maniera celor ale lui V. Alecsandri, sunt rareori înviorate de nostimada unor situații de un comic autentic, precum și de un pitoresc mai ales verbal. Dacă imaginația e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
îi spun Animalul. Nesimțit, grobian, dar infatuat, Animalul poate fi mai cu seamă patron: al unui club de fotbal, al unui restaurant, al unui bar, șef de sindicat, dar și politician, guru improvizat al nației, fals „Mesia”, limbarnic și agramat, histrion cu discurs de gangster narcisiac, autoadulatoriu etc. Animalul adoră să se dea în stambă, cum se spune în argou, să fie one man show: fiindcă Animalul nu există și nu funcționează decât sub reflectoarele mass-media ori pe stadioane. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
doamne. Cabotinul s-a dat drept prietenul fiului ei, cu care băuse la cârciumă în urmă cu o zi. Femeia însă își pierduse băiatul de câteva zile. În loc să-și tragă palme și să nu mai iasă pe stradă un an, histrionul a bâiguit niște scuze. Unele farse însă, dacă sunt pregătite pentru a pune pe picior greșit un fanfaron, pot intra în legendă. Cei care l-au cunoscut bine pe poetul Tăutu povestesc farsele acestuia fără să se mai întrebe dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
virtuților înțelepciunii ancestrale, care își va croi, cu siguranță, drumul prin meandrele inextricabile ale binelui și răului. Cu o primă condiție: să nu le mai scriem și propovăduim cu majuscule, cu emfaza grandilocventă și histrionică a unuia sau mai multor histrioni de profesie, ci cu literele cuvintelor obișnuite ale experienței și vieții de fiecare zi, prin care răzbate, chiar dacă firav și lent, înțelepciunea populară, odată cu decantarea în viața de zi cu zi a elementelor care dau expresie unor moralități multiple și
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
au și sugarii), ci își susțin "sistemul" poetic pe o cultură apreciabilă. Cred că deranjează prea mult seriozitatea cu care unii își asumă poezia. Nu de mult timp au fost la P. Neamț Mircea Ciobanu și Vasile Vlad. Excelenți causeuri, histrioni chiar, dar POEȚI. Ciobanu m-a preferat pe mine între ceilalți. Poate pentru că trebuia să prefere pe cineva la P. Neamț. Îl "incomodase" totuși "impertinența" cu care-mi apăr ideile, seriozitatea cu care le pun, implicarea deplină! Știi, am inventat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
clujeană n. red.), cu bucurie! La P. Neamț am fondat un Club de poezie care a demarat frumos! Se ține joia, la două săptămîni, la Muzeul de artă. Ultima dată au venit Mircea Ciobanu și Vasile Vlad. Faină seară! Vlad histrion, causeur de rasă, o plăcere! Mai ales că noi toți stimăm sincer poezia dumisale. Ciobanu, mai rezervat, dar cu noi. M-a preferat pe mine. Poate pentru că trebuia să prefere pe cineva. S-ar putea să se uite prin manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Unirii Iași”, încununată de un eșec lamentabil și ridicol , mai precis nu s-a mișcat nimic , dar ABSOLUT NIMIC! Data de 14 decembrie, în municipiul Iași, a trecut ca orice zi, banală: cu barabule, takamury, bere Zimbru, vată termofilă ... N.n. Histrionii au imaginat prin anii ’90 - ’91 scenariul căuzașului de marmură trecut prin clinica unor fantasme . Dominați de patologia celebrității, obsesia glandulară le-a dat elanul să difuzeze mistificări leniniste,(tromboane”) și vorba ceea , unde merge mia merge și suta . Printr-
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Goethe : „Histrionismul înalt e în același timp mai modest și mai pretențios. El nu vrea să obțină pur și simplu succesul, ci să-și modifice ambianța. Așadar țelul său nu este să devină agreabil cât mai multora, ci necesar tuturora. Histrionul mediocru se manifestă în beneficiul său ; el lucrează pentru propria sa plăcere, fiind convins că ceea ce îi place lui place și celorlalți. Histrionul sublim lucrează pentru plăcerea celorlalți și nu-și extrage plăcerea proprie decât din voluptatea de a fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-și modifice ambianța. Așadar țelul său nu este să devină agreabil cât mai multora, ci necesar tuturora. Histrionul mediocru se manifestă în beneficiul său ; el lucrează pentru propria sa plăcere, fiind convins că ceea ce îi place lui place și celorlalți. Histrionul sublim lucrează pentru plăcerea celorlalți și nu-și extrage plăcerea proprie decât din voluptatea de a fi cauză plăcerii altora. Histrionismul înalt e, de aceea, o formă - nobil disimulată - a jertfei de sine” (p. 229 ș.a.). Cuvântul ce revine cel
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai des în scrisul lui Pleșu este metabolism. Metabolism, gr. metabolhV, de la verbul meta-bav/llw, înseamnă schimbare, întoarcere, răsucire, răsturnare, modificare. Adică acțiunea atribuită de autor histrionismului „înalt”. Ca și G. Călinescu, ca și Nae Ionescu, Andrei Pleșu este un histrion superior. De aici efectul de șoc al textelor și tuturor intervențiilor lui, ridicarea la puterea n a oricărui subiect pe care-l atinge. E un conferențiar de zile mari, luările lui de cuvânt nu sunt numai o rară desfătare intelectuală
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
orice pretext pentru a fi cît mai des în apropierea „superiorilor”: să-i „consulți” și cînd n-ai nevoie de părerea lor, să joci tenis și popice, să mergi la vînătoare, să spui bancuri. Nu-s plezirist, nici sportiv, nici histrion, bancuri nu prea știu, iar cele pe care le-am învățat, cînd le spun, nu-mi „ies”, le ratez. Îmi cunosc în amănunt lipsurile, inaderențele, idiosincraziile, dar nu simt imboldul să mă străduiesc pentru o altă atitudine decît cea care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
apariția C.V. Toma. Fizic, acesta e un tip remarcabil: înalt, față deschisă, păr bogat, arată mai bine decît actorii teatrului local. Cred că e și mai dotat pentru această artă decît mulți dintre ei. Ce să mai lungesc vorba: un histrion! îmi amintesc că la promovarea în funcția de secretar cu propaganda la județ, prin săltarea de la Onești, cîțiva comentaseră că „îi prea mare pălăria pentru capul lui”, convinși că „n-are să reziste”. S au înșelat. A rezistat, „n-a căzut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]