229 matches
-
iese de minune, tocmai în cea de libertate își pierde și ritmul și densitatea. “ Cehov mi-a părut cel mai aproape de atmosfera filmului și sentimentul personajelor” - s-a explicat Moretti care-l aruncă pe ezitantul Papă, într-un mediu de histrioni ce pregătesc un spectacol cu "Pecarusul". Dar pedalând prea mult pe autorul Pescărușului își subliniază prea mult ideea (care chiara că, nu era cea mai fericită), revine prea insistent și anevoios,.citează prea mult din textul clasicului și pierde controlul
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]
-
spunem lucrurilor pe nume: povestirea ține de proză, recursul la ea seamănă cu o fugă din poem. În ŤAstoriať, eul liric se prezintă drept clown avansând pe un fir, aidoma unui echilibrist pe sârmă, la mare înălțime - numai că firul histrionului traversează solul arenei; grimasele lui de falsă teroare pot amuza spectatorii. Nimic nu îmbogățește strofele următoare, totul rămâne narat sau rostit pretențios: Ťîmi lenevesc pe laturi universulť, Ťdă-mi timpul hotărârii nemutateť, etc. Într-o altă narațiune versificată, Ptolemeu Filadelphul, asistă
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
nu ne spună nimic structura textelor sale, măsurate parcă exact atât cât să nu respecte prozodia? Defazate, îmi vine să spun, cu premeditare, în ultima clipă a versului. Oare să ne lase indiferenți afinitatea declarată a acestei autoare cu doi histrioni sublimi ca Bacovia și Emil Botta, ambii disimulând și personalizând, prin limbaj, șocurile vizuale ale calvarului interior? Jocul cu postúrile și cu deplasarările de accent întrec, într-un volum absolut exemplar cum e Sora mea de dincolo (1980) banala umanitate
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
În tot acest timp, în nebunia sa Vlad are un însoțitor, un fel de om de serviciu, interpretat de Mircea Diaconu, care ni se va revela, joacă rolul lui Dumnezeu sau al îngerului păzitor, oferindu-i spre consolare fluturi pacientului histrion. "Fiecare cu fluturii lui." Destul de nebulos, într-un tren personal unde-și face apariția și dispariția, acest Însoțitor îi oferă trei zile, nu știm precis de ce trei, așa cum nu știm care sunt păcatele pe care i le pune pe tapet
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
de minune în acord cu harul său nativ, creează în Vladimir un personaj total desprins de cotidian, imponderabil, de o ingenuitate dezarmantă, înzestrat cu o duioșie de clovn plutitor, mistic, învăluit într-o aură de mister blagian. Constantin Chiriac, un histrion desăvârșit, își reformulează jocul în funcție de noul partener, elimină orice aderențe la real ale personajului, acesta devine mult mai mobil, mai aerian, pierzându-și și bruma de consistență din distribuția anterioară. Inefabilului din jocul lui Râlea, asemănător cu cel al poeziei
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
simțul realității. Ar fi prea mult să spun că-mi pierd echilibrul, demnitatea persoanei, dar... tot ce am clădit cu greu în ani în șir se ...duce dracului în câteva secunde! E un fel de magie pe care acest bătrân histrion o exercită asupra mea sau e o insuficiență a mea, a caracterului meu..." Poate fi și una și alta, ne gândim, poate fi magie după cum poate fi și acea atracție pe care o simțim uneori pentru cineva complet opus nouă
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
straniu și ușor exotic. Ea este una dintre puținele lucrări cu acest subiect, apărute la noi în ultimii cincizeci de ani, în care Brâncuși nu este nici țăran, nici mag, nici inițiat în sens larg, nici mason, nici alchimist, nici histrion, nici sfînt și nici Dumnezeu însuși, ci, pur și simplu, un artist, un creator de forme și un spirit obsedat de găsirea maximei concizii în expresia plastică. Și tocmai pe fondul acestui dezechilibru dintre cantitatea de fabulație și privirea lucidă
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
a zgudui o scenă culturală cu prea multe majuscule, Eugen Simion caută să refacă, din schijele rămase, drumul invers către spiritul creator; configurația din spatele acestor arlechinade și desfigurări. Noua formulă propusă le va apărea multora cu totul surprinzătoare. Scepticul, sofistul, histrionul Ionescu ar fi de fapt, în interpretarea critică, un spirit profund religios, asediat de marile întrebări, de rosturile și finalitatea existenței. Superficialitatea, neseriozitatea, cinismul vesel sunt niște măști sub care se poate întrezări o conștiință obsedată de blestematele probleme insolubile
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
rău cu câte-o rasă monahală închisă la culoare pe ei. Ei sunt situabili, mentalitar, între Athos și Sybaris, între deșănțarea uneori simpatică și smerenia întotdeauna zâmbitoare a goliarzilor. Evident, unul din ei se implică mai sincer, altul e mai histrion, unul rupe contractele sociale, celălalt le lipește cu leucoplast, dar nu le oficializează, unul crede în istoriile hagiografice, altul în istoriile literare. Centura de castitate și Nicolina blues: piese inegale dintr-o , în totului tot, perfect egală cu sine. Între
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
muncitoare, de a milita sub steagul partidului acestei clase, unic reprezentant al intereselor poporului". Nina Cassian se crede îndatorată a face rechizitoriul trecutului "odios", în care "artiștii, în afara celor care slujeau oficial țelurile clasei dominante, erau considerați ca niște simpli histrioni, nebuni inofensivi, amuzanți sau sîcîitori, de la caz la caz" și, evident, a omagia partidul într-o impecabilă terminologie stalinistă: "După 23 August, partidul ne-a investit (sic!) deschis cu titluri și răspunderi mărețe; astfel, în conștiința noastră au intrat caracterizări
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
pagini se transformă într-o interminabilă aliterație. Cu excepția unor ligamente ale textului (inevitabilele conjuncții, prepoziții, adverbe și pronume), toate celelalte cuvinte încep cu litera h. De altfel, textul însuși se intitulează ironic Ora H: "Haidamacii Hadesului hâd, herțogii hârdăului hulpav, histrionii hrubelor hicleni, nu-l hârțuiau cu hapca sau harponul, nici nu-l hăituiau cu vreun harapnic, necum să-l hărtănească, hain cu herestrăul; ci-l hrăneau, hoțește, cu himera (sau halvița) hedonismului hârtiei, - hăul căreia hârșâitor, se holba halucinant, hipnotizându
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
rari exaltați care își închipuie că, dacă scriu sincer, vor fi crezuți, de parcă onestitatea ajunge prin ea însăși să convingă pe cineva. Complet fals. Ca să convingi nu trebuie să fii sincer, ci persuasiv, numai că persuasiunea înseamnă duplicitate versată de histrion public, iar Pasolini, oricît de rafinat i-ar fi ochiul de cineast, nu are fler de cabotin, lipsindu-i de aceea diplomația curtenitoare a măștii persuasive. Din această cauză, nu numai că nu-și poate îndupleca adversarii de polemică, dar
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
laborator unde se prepară jocul, unde se pune la cale ludicul, unde ni se vorbește despre eternul început. Cu alte cuvinte, despre actor. Mărturisesc că cel care a determinat de data aceasta popasul meu în a înțelege, și altfel, arta histrionului este regizorul Mihai Măniuțiu. Și cartea sa apărută anul acesta la editura Humanitas, Despre mască și iluzie. Mai precis, titlul unui capitol, "Despre eternul început". A fost punctul zero în drumul pe care am pășit alături de regizor ca să parcurg tratatul
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
la capăt. Dar capătul e consecvent refuzat și acest refuz îl dăruiește unei fidelități mai înalte - adică libertății de a consuma întruna alte și alte existențe experimentale și de a face din succesiunea lor o singură și continuă experiență formativă. Histrionul seduce numai cu condiția de a fi sedus - de a ceda vrăjii eternului început." A începe de fiecare dată altceva, a avea la îndemînă întotdeauna această disponibilitate înseamnă a te recompune mereu. A îndepărta ceea ce te alcătuiește în mod obișnuit
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
pe care le ni întrupează în fața ochilor, sporind iluzia că nu există sfîrșit pentru ceva. El dovedește că visul este tangibil. Ritmurile, tensiunile, metamorfozele, esențele și aparențele, resursele intime care alimentează amploarea jocului nasc semnul spectacolului. Și substanța acestei cărți. Histrionul e o identitate în continuă devenire, în neîntrerupt proces de alteritate și, de aceea, probabil, îi vine ușor să apară mereu ca pionier al fantasmelor Altuia. El nu distribuie vise străine și nici nu le trăiește în locul publicului - el dovedește
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
acesta sau celălalt e practicabil. Viziunile și himerele abia schițate ale celorlalți devin, prin intermediul său, din aeriene și impalpabile, extrem de concrete, tangibile și își divulgă unul cîte unul secretele. Orice vis, în teatru, e un vis treaz. Configurarea lui în histrion inițiază o posibilă realitate. Cum pentru utopist exilul înseamnă adevărata întoarcere acasă - pentru actor, care îi seamănă, aventurarea în personaj, în alteritate e rătăcire trează în labirinturile adormite, uitate ale sinelui său... Să nu ne surprindă că actorul a ales
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
actorul a ales arena publică spre a-și exersa atletic, cu o virtuozitate cvasi-sportivă, periculosul joc al pierderilor și regăsirilor propriului eu. În fiecare clipă el este identic cu sine și totodată un altul, care îl oglindește fidel pe spectator. Histrionul a descoperit în sînul comunității un mod salutar de a se dedica lui însuși în cea mai intens-generoasă formă." De la mască-măști la întrupare-personaj-instrument, de la iluzie la realitate, de la magie la actul ludic, de la interpretarea corpului în toate detaliile sale - buze
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
e reprezentat de prăbușirea credinței, de "moartea lui Dumnezeu", centru al unei puteri superioare puterii statale, deoarece a fost înălțată pe spiritualitate. însă religia continuă a viețui măcar în subliminalul gînditorului. Sub fascinanta-i gesticulație nihilistă (a fost un genial histrion al negării), Nietzsche preconizează o nouă religie bizuită pe un impuls dionisiac, reflectînd "spiritul liber" (Freigeist), eliberat de teamă și de fanatism, deprins cu îndoiala și cu "știința veselă". Exponentul noii "religii" ar trebui să fie "supraomul" (Übermensch), făptură care
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
spre final, rolurile se inversează, iar italianul alienat se vădește a se fi prefăcut nebun dintr-o enormă silă față de cei din jurul său, e o mutare cu adevărat formidabilă. El a fost singurul capabil să asculte totul, singurul îndeajuns de histrion încât să nu revendice încrederi fără acoperire emoțională , singurul care se atașează și care - în peninsula textului - se oferă pe gratis. Adică, îmi permit să spun, un fel de Dumitru Crudu. Excepționale poeme intimiste, cu o rețetă biografică și cu
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
el a trecut, mai apoi, la contemplația culturală și Grădinile s-au antropomorfizat, au luat chipul personajelor lui Arcimboldo, într-o teribilă demonstrație a traseului destructurare-construcție. După care Arcimboldo s-a risipit din nou în Grădini. ION Grigorescu: mistic și histrion, prăbușit în sine, dar și cu o imensă disponibilitate pentru gest și acțiune, fascinat de lumea spiritului și legat fatal de efemeritatea materiei, el este un personaj în care lumea s-a polarizat maniheic. Cu un ochi privește mereu spre
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
vom recunoaște unul: "Nesimțit, grobian, dar infatuat, Animalul poate fi mai cu seamă patron: al unui club de fotbal, al unui restaurant, al unui bar, șef de sindicat, dar și politician, guru improvizat al nației, fals ŤMesiať, limbarnic și agramat, histrion cu discurs de gangster narcisiac, autoadulatoriu etc." (p. 135). Grația inteligenței Ruxandrei Cesereanu se manifestă - însă - cel mai pregnant, în capitolul Etică și memorie, pe o temă familiară autoarei: "gulagul în conștiința românească" (după expresia ei). Primul text de aici
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
nostimă a unor slujitori ai săi. Nu rîdem de numele ieșite de comun, Ferească Dumnezeu, ci doar le reinventariem... Ca să nu credeți că exagerez, vă reamintesc că lam văzut pe scenă, prin anii 65-70, la Teatrul Mic, pe un cunoscut histrion care semna... Neamțu Ottonel. Pesemne, era abstinent...Tot acolo juca, Într-o vreme, actorul Pagubă (care și-a schimbat numele, În Panduru). La Bacău era un director și comedian, Pepene (și-a cosmeticat și el onomastica, ulterior). Nici Besoiu nu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mă amuzau, acum mă enervează, comedienii care n-au răbdare să-și termine partenerul textul, și-i taie cu replica lor! De-aici, dialoguri de involuntar absurd : „Așa că, Împrumută-mi 100 de lei!” - trebuie să zică În finalul micromonologului, un histrion. Dar colegul s-a plictisit să-l asculte, Încă zece minute, și-i taie finalul. Totuși, răspunde mecanic „ Nu dau bani cu Împrumut, din principiu!”. Nu-i voi uita toată viața pe Codrescu În Jocul ielelor ( genial, Într-o scenă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
meu de-o viață, Candid Stoica Îmi spune că a scris o piesă despre Mircea Șeptilici - actor important al secolului XX, despre care nu se prea vorbește. Și mă roagă să scriu două vorbe despre cel care a fost seducătorul histrion. O fac cu plăcere... Era un boier. Era cult, manierat, totdeauna elegant, mirosind a colonie bună...Alături de Geo Barton și Kovacs Gyorgy, părea un ultim mohican al lumii bune, care se cam dusese, prin anii post belici... L-am admirat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Lena Boiangiu spunea că prefera Nasul lui Dabija, Faustului lui Purcărete, deoarece „reacționez suspicios la grandios”. Interesantă opinie! De meditat... Lucrez Într-un teatru care, de o lună, a devenit teatru de proiect. Adică, nu are nici un actor angajat! Și histrionii sunt plătiți repetiții, apoi per spectacol. Dacă joacă de 4 ori pe săptămînă, e bine - cîștigă mai mult decît Înainte. Dar dacă nu joacă de loc? Nici nu vreau să mă gîndesc!... Stau cu emoții, să văd odată premiera asta
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]