239 matches
-
nu mai caută. Au găsit! De aceea sunt atât de ciudați și... normali în același timp. Noi, însă, căutăm pentru a căuta din nou, iar și iar, doar vom găsi. Ce? Magda Geană, clasa a VII-a B Timp de hlamidă albă Divin, fremătând diafan, valuri spumegând de fulgi gingași coboară tresărind la fiecare adiere de vânt. Fundal ametist bătând în azuriu admirabil de iarnă mitică. Poezia flamandă izvorâtă din capodoperele scrijelate pe geam de către gerulmiracol stăpânește pustietățile albe. Copacii goi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
comprimatele trimise de Andrei, îi dau Dorei un somn odihnitor, un somn fără coșmaruri și fără vise. De data asta, somnul în "camera de muzică" nu este perturbat nici măcar de vise. Este trezită de lumina soarelui, care doar atunci când întâlnește hlamida de zăpadă poate fi atât de strălucitoare. Se simte odihnită și în plină formă. Privește cu încântare pe fereastră. Fire de lumină se ridică de pe întinderea spoită cu alb din spatele casei și se întâlnesc, într-o fulgurantă sclipire orbitoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de multă vreme să o întâlnești. Poți veni ?" Dora percepe un parfum intens, un parfum de liliac și mai apucă să gândească: "Liliac ? Suntem în plină iarnă !" O lumină difuză scaldă dintr-o dată încăperea care se îmbracă într-o imperceptibilă hlamidă de purpură. Măsuța rotundă se înclină de parcă ar face o plecăciune profundă în fața imaginii mâinilor Teodorei, după care Dora are senzația că alături de ea s-a mai așezat cineva. Într-adevăr, contururile luminoase a trei perechi de mâini strânse între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a rândul, a durat procesiunea, femeile smulgând cel din urmă firișor de păr de pe trupul bietului cioban proroc. A treia zi, dorind împăratul să mai vadă pe proroc, spre surprinderea tuturor, ciobanul dispăruse, iar în locul său s-a găsit numai hlamida cu care fusese îmbrăcat. Sfântul s-a ridicat la cer! se rosti Primul Ministru, care avusese grijă să dea sfaturi tainice pe unde să iasă ciobanul. A ieșit împăratul înaintea poporului și i-a povestit întâmplarea, apoi fiecare ins a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
s-a ridicat la cer! se rosti Primul Ministru, care avusese grijă să dea sfaturi tainice pe unde să iasă ciobanul. A ieșit împăratul înaintea poporului și i-a povestit întâmplarea, apoi fiecare ins a luat câte o bucățică din hlamida ciobanului sfânt, spre a o păstra ca pe niște moaște sfinte. Au trecut câteva luni. Împăratul întrebă pe Premier: "Ți-am spus să-mi rezolvi o problemă, dar până astăzi n-am primit nicio comunicare". N-a fost nevoie, căci
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
roșii, ș-apoi la brîu două lungi pistoale ghintuite.(...) Alături de dînsul înainta pe un cal mai ticnit, dar încărcat cu grele podoabe, Andronic Cantacuzenil. în cap purta naltul calpac de hîrșie fumurie cu fund de serasir; pe dînsul avea o hlamidă de sevai roșu, cusută cu palme de fir de poale și încinsă d-a curmezișul, pe sub supțiori, cu un lat brîu sau omofor, semănat cu motostaturi în șatrange; iar d-asupra o largă mantie de buhur alb cu ceaprazuri de
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
vânat de preț regal, Simțindu-l și-n afară, știindu-l și-n cetate, Firav și trainic totuși, ferit dar triumfal. Era din pași și umbră, din a nu fi și-a fire, Statornic în credința pe care o purta, Hlamidă din granitul ce-l colinda, subțire, în presimțirea formei și-ntru jertfirea sa. Răstignit Răstignit, am verbul pe hârtie, Crima mea de taină și mereu; Bănuiesc pe nimeni că îl știe, Cum să fac să nu-l mai știu nici eu
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
în scăpările personale ale autorului, cînd Iftode uită să fie pedagog și scrie patetic, rupt de convențiile didactice și lecuit de superstițiile doctorului în Filosofie. Atunci e viu, atrăgător și plăcut la lectură, dînd semne că în viitor, dezbrăcat de hlamida convențiilor universitare, va putea scrie dinlăuntrul convingerilor sale, nu sub inerția regulilor de învățămînt.
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
de găsit în carte. Cu alte cuvinte, refaci un colier dintr-o grămadă de mărgele aruncate alandala. Între cei doi, rolurile sînt distribuite cu decență de conjunctură. Girard e conservatorul resemnat care deplînge prăbușirea spiritului apusean, în vreme ce Vattimo, înfășurat în hlamida progresului, e rebelul care se smucește din dorința de a culca la pămînt și ultimele interdicții, mai puțin pe cele ale corectitudiii politice pe care o întruchipează cu aplomb. René Girard e măsurat, lucid și împăcat, de aceea verdictele sale
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
oprit/ ca o ploaie”; „Cad frunze pe asfalt/ și se sparg/ în zgomot/ ca ouăle”; „Este gravidă de fructe”; „rîndunici/ cară în cuiburi rîul”. Grăitor e și un poem închinat cîinelui Paris, într-o transpoziție regală, pus să-și lepede „hlamida neagră”. Găsim aici acea deschidere lejeră a creației către lume, comparabilă cu mîncarea preparată de unii bucătari din localurile moderne chiar în fața consumatorilor. Notele poeziei în cauză: o dezinvoltură strînsă în chingi stilistic-temperamentale, un elan mai mereu jugulat de melancolie
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
nopțile sterpe Ceea ce ne leagă e-un cîntec de moarte. Trec printre ziduri și strig: Abel Abel frate Abel ceea ce ne leagă pe noi e-un cîntec de moarte! Dar cuvintele nu-s niciodată de-ajuns ALTCEVA SFÎȘIE CORIDOARELE Cu hlamida cea neagră ca flacăra cărții luminînd trec pe drumuri străine și strig: Abel Abel frate Abel ceea ce ne leagă e-un cîntec de moarte! Un vierme înghite unul după altul punctele de suspensie ale lumii seara UN ZEU OBOSIT ÎMI
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
haruspiciu... Mi-e o sila galactica de acești demoni crepusculari ai ultracontemporaneitătii noastre făloase de băcanii inteligenței cuantificate de păduchii lor virtuali pe testele implantate de rănile lor ce nu sîngerează de coitul lor chimic în eprubeta de lăcomia cu hlamida peripatetica... Mi-e rău mi-e frig mi-e pămîntiu și mi-e seară înainte de după ce se spusese că va fi în chiar timpul acestei vieți ceva ce ni se dădea în folosință proprie semănînd cu explozia ploii și-a
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
începură a murmura rugăciuni O petardă aruncată de pe un bloc turn amuți mulțimea prezentă în Piața Publică. Eram la Sankt Petersburg? La Petrograd? La Leningrad? Panică. Tulburare. Frică De nu se știe unde își făcu apariția blândul Homer (ca o hlamidă albă desprinsă din cer). Îl însoțea un câine orb. Pe umăr, marele grec purta un fel de corb Se opri în fața Templului-Carte. Îl luă în mâini și îl înălță spre lumină Prin văzduh zburau roiuri de litere cifre, silabe, sintagme
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
-l respir până la măduva adâncului negândit. Cămașă neființei nu-i de mine! Trăiesc cum sunt și sunt cum aș vrea să nu fiu! Ruptă din mine e înălțimea Capricornului, inorog cu privirea asmuțita spre Poartă Zeului! Ia, Doamne, de pe mine hlamida disperărilor surde și-nvingemă, Bunule, de mine, de mine, de mine... EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-un cer de piatră, furat dintr-o carieră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cu o identică vigoare dantescă, ca în Sonetul CCCLXVI: „Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în mine!/ Cu ceam rămas? Cuvintele-albine/ Roit-au toate! Mierea-i aguridă?// Rănit definitiv, văd ghilotine!/ Golgota e aproape... Sub hlamidă,/ Iubirea tace, inima-i lividă!/ Groparul, de-ntristare, nu mai vine!// Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
pierdut pe cel al bucuriei de a ne citi. Decât o antantă nutrită din confuzie, mai bine o adversitate pe față. Rămân, cu toate acestea, uimit de viteza incredibilă a sporirii numărului celor ce-și îmbracă frustrările și resentimentele în hlamida unei ideologii populiste. Când e vorba de adepți proveniți direct din lumea militantismului comunist, e absolut de înțeles: nu cred în ereditate, dar cred în influența formatoare a mediului. N-ai cum să te lepezi de sechelele gândirii comuniste, ale
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
aștepta în serile mai reci în miezul nopții pragul să-mi treci. Drumețule, privesc lumea prin zăbrele și fantoșele mânuite de sfori și curele lumina se pierde prin tenebre în șaluri pofte rebele râvnesc în iatacuri . Drumețule, îți flutură faldurile hlamidei, vântul te duce departe despică cerul și pământul rostesc în gând o rugă și cer iertare îngenunchez pe nemuritoare altare. DRUMEȚULE... IV. Drumețule ,sunt prizonieră în gând, același gând, veșnic flămând, cu durere-n piept m-apasă adâncă urmă în
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
-mi rece, încet, încet le frâng. Și iar mi-i dor, mi-i dor de noi, De cântul mierlei din zăvoi, Mi-i dor de tandre jurăminte, De liniștea din caldele-ți cuvinte. Când noaptea din gândurile mele, Își pune hlamida ei de stele, O cale argintie către ele am deschis, Însă, fără iubire steaua mea s-a stins. Și-n noaptea rece iarăși plâng, Nu pot iubite în brațe să te strâng, Când pentru toate mai e un răsărit, Eu
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
-mi rece, încet, încet le frâng.Și iar mi-i dor, mi-i dor de noi,De cântul mierlei din zăvoi,Mi-i dor de tandre jurăminte, De liniștea din caldele-ți cuvinte.Când noaptea din gândurile mele,Își pune hlamida ei de stele,O cale argintie către ele am deschis,Însă, fără iubire steaua mea s-a stins.Și-n noaptea rece iarăși plâng,Nu pot iubite în brațe să te strâng,Când pentru toate mai e un răsărit,Eu
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Elena a descoperit Sf. Cruce, piroanele și crucile celor doi tâlhari; - Capela biciuirii și a Cununei de spini - Sub sfânta masă a capelei s-a păstrat o parte a coloanei pe care, potrivit tradiției, I s-a pus lui Hristos hlamida roșie, iar pe cap - cununa de spini (Matei 27, 27 - 29); - Capela lui Adam - Se află la poalele colinei Golgota. După relatările tradiției, Hristos a fost răstignit deasupra mormântului în care se află craniul celui dintâi om - Adam, spălând astfel
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
de nins. „Care e numele tău?” m-a-ntrebat pe tărâmu-i, surprins că firul mi-e roșu pe fus. „Sunt unul pe care numai cântecul alb l-a învins, prin codrul tău de cărări nepătruns... Vezi, soarele încă mai poartă, pe-ascuns, hlamida-mprumutului meu roșie ca vinul ce-l bea cu mestecenii tăi în apus, pe furiș, pe sub focul nespus, roșu ca drumul ce-și bea toți mestecenii albi din apus.” INSCRIPȚIE PE-O CĂRĂMIDĂ Pe culoarul acesta de liceu era o
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
ți bate-n ferestre? Cât a trebuit să vă trag cămilele și vorbele purtătoare de pleavă de hamul tocit și căpestre? Pe cerul inimii voastre nu știți că numai spinii cresc și pălămida care mi-au sfâșiat deopotrivă stihirile și hlamida? Aveam nevoie de-nveșmântare nouă de stea ca a Fecioarei, cum o vedeți în icoană. Rusalimului i-am bătut din ușă în ușă, din dugheană-n dugheană. Întrebatu-am și pe copiii măslinilor, cu tălpile goale și ochii verzui ( ca pe la
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
că în puterea nopții, omul s-ar fi trezit din ceea ce lumea medicală numește „moarte aparentă”. Se mai zice că omul ar fi reușit să părăsească încăperea și ar fi ieșit în stradă, unde, continuă uimitoarea legendă, „stafia” învelită în hlamida bizară din pânză albă ar fi speriat de moarte, la ceas târziu, câțiva cheflii în trecere. Zvonul a făcut în acei ani ocolul orașului... Într-un roman al celebrelor „colecții de 15 lei”, gustate în anii dintre cele două războaie
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
s-au găsit ca să înnobileze finalul acestei frânturi de drum. Privesc în răstimpuri, cum între mine și gheață mai este un simplu punct. O defrișare masivă de copaci mi-a adus răsăritul mai aproape. Răsăritul soarelui alb îmbracă gândul în hlamida unui timp netrăit, simplu simțit în toți porii sufletului. Inima dă ocol rotocol în jurul emoțiilor.” ” Cuib de păsări spin, cuib de jocuri nejucate” este o carte plină de Lumină, scrisă în Lumina și cu Lumina și Iubirea lui Dumnezeu oferită
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
-mi rece, încet, încet le frâng. Și iar mi-i dor, mi-i dor de noi, De cântul mierlei din zăvoi, Mi-i dor de tandre jurăminte, De liniștea din caldele-ți cuvinte. Când noaptea din gândurile mele, Își pune hlamida ei de stele, O cale argintie către ele am deschis, Însă, fără iubire steaua mea s-a stins. Și-n noaptea rece iarăși plâng, Nu pot iubite în brațe să te strâng, Când pentru toate mai e un răsărit, Eu
AU ÎNFLORIT CASTANII de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385125_a_386454]