190 matches
-
frigarea în foc și spunea: „Ea învârtește frigarea,/ Frigarea învârtește focul,/ Focul încălzește vatra,/ Vatra învârtește fumul,/ Cerul învârtește apa/ Și apa învârtește pe Caraoțchi, împăratul dracilor./ Noi ni culcăm, ni hodinim,/ Tu să nu te culci, să nu te hodinești/ După Ursitul Doinei să pornești./ De l-ai găsi stând la masă/ Cu fată frumoasă/ Să pară că-i o cățea țâțoasă/ Să-i dai sub masă./ De l-ai găsi stând pe pat/ Cu nevastă frumoasă/ Să i se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pară că-i ursoaică flocoasă/ Și să-i dai sub pat/ Cu coarnele să-l trântești,/ Cu coda să-l plesnești/ Cu ghiciul de foc să- l pocnești/ La Doina să-l pornești./ Să nu poată mănca,/ Să nu poată hodini,/ Să nu poată aciua,/ Să nu se poată astâmpăra/ Cum nu s-o putut mă-sa astâmpăra/ Când o făcut-o pe ea/ Cu genunchile plecati,/ Cu lacrimi vărsati/ Cu sudori di moarti,/ Cu vinili crudi,/ Cu poalili udi,/Pânâ
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lui Țugurlan se hotărî să-și facă ea vreme.” (M. Preda, Moromeții, 140) • expresii impersonale: „El tace - pentru că-i e frică de cuvinte.” (L. Blaga, 93) • interjecții: „Na-vă de cheltuială, ghiavoli ce sunteți! Nici noaptea să nu mă pot hodini de incotele voastre?” (I. Creangă, 27) „Noaptea îngeri goi / Zgribulind se culcă în fân Vai mie, vai ție, / Păianjeni mulți au umplut apa vie.” (L. Blaga, 108) • adjective: „Care sunt mai poetice, după d-ta, adică mai capabile de a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Are-un minteanaș pe trup Din cincizeci de piei de lup Ca cincizeci mai trebuie La genunchi tot n-ajunge. Iară acel mai micuțiu Bat ochii sprâncenele Și părul călcâiele, Cu musteața ca la rac De și-o-noadă după cap. Da hodiniți, boieri mari, hodiniți Da de-afară nu gândiți Că-s plugarii necajiți Și plugarii cer mâncare Boii ne cer parale. Boii de la roate I-am furat azi-noapte Boii din prigol I-am scos din ocol. Ia mai roata măi, hăăi
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pe trup Din cincizeci de piei de lup Ca cincizeci mai trebuie La genunchi tot n-ajunge. Iară acel mai micuțiu Bat ochii sprâncenele Și părul călcâiele, Cu musteața ca la rac De și-o-noadă după cap. Da hodiniți, boieri mari, hodiniți Da de-afară nu gândiți Că-s plugarii necajiți Și plugarii cer mâncare Boii ne cer parale. Boii de la roate I-am furat azi-noapte Boii din prigol I-am scos din ocol. Ia mai roata măi, hăăi, hăăi! Plugușorul satiric
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de vedere cultural, sunt reflectate cel mai fidel de Călușari. Acest dans ritualic, moștenit de la complexul daco neolitic, este specific doar locurilor noastre și se joacă în toate provinciile istorice. Din salcia plângătoare, la trunchiul căreia se așezau pentru a hodini, strămoșii noștri au rupt o ramură. Cu un cuțit, au curățat-o și crestat-o până au meșteșugit un fluier. Doinind, au început să-și cânte jalea și dorul care le stăpâneau sufletele. Se întâmplă ca, uneori, temele și motivele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
izvoare de munte la care ne opream pentru a ne potoli setea. Ceva mai la vale, în satele noastre, șipotele creșteau râuri în care gospodinele spălau și clăteau ii și ițari. Întârziam din drum, întinzându-ne în luminiș ca să ne hodinim. Lăsam soarele amiezii să se joace pe fețele noastre, mângâindu-ne cu razele lui. Brusc, simțeam tensiunea aerului tăiat de șuieratul săgeții slobozite din coarda unui arc pentru a răpune vânatul. Urma imediat geamătul înfundat al căprioarei sau al mistrețului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
etc. * "R egrete eterne!", " Nu te vom uita în veci!" vorbe. Uitarea e scrisă-n legile omenești. Citesc monografia "Cimitirul Eternitatea" (Iași, 2008) și trec din uimire în uimire câte personalități ale istoriei românilor, mai ales ale istoriei culturale, se hodinesc sub brazdele Tătărașilor și cât de puține știm despre ființa acestui loc sfânt, pe care Ionel Teodoreanu îl considera "mausoleu al poeziei și idealismului mormintele atâtor eroi ai culturii!" La o repede ochire, am numărat 49 de academicieni repausați aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
emigrarea evreilor calici, de-a lungul secolului al XIX-lea, din Galiția În Moldova, Mihail Sadoveanu pare să fi intuit Întrepă trunderea faptului istoric cu cel mitologic : „Prin șanțurile drumurilor [din Moldova] care vin de la Galiția au prins a se hodini și a lăsa papuci și zdrențe urmașii Jidovului rătăcitor” <endnote id="(411, p. 264)"/>. Faptul că autorul legendei versificate nu insistă atât de mult asupra poveștii propriu-zise (incidentul dintre Isus și Ahasverus, numit În titlu Așabec), ci mai curând asupra
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
echilibrată a lui Szilágyi XE "Szilágyi" Ferenc XE "Ferenc" , intitulată A Hóra-világ Erdélyben). Versurile lui Kőváry sunt, desigur, o replică ironic-justițiară la deviza atribuită lui Horea XE "Horea" , rămasă În folclor și colportată mereu de autorii maghiari: „Horea bea și hodinește/ Țara plânge și plătește”. [Kőváry László XE "László" ], Györke históriája... (vezi nota 676), p. 62. Stephanus Katona, Historia Critica Regum Hungariae, vol. XXI, Tipografia Universității, Buda XE "Buda" , 1810, pp. 406-409, 431-435. Budai Ésaiás, Magyarország históriája [Istoria Ungariei], vol. III
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ei au umblat Văile cu fagii Și munții cu brazii, Până m-au găsit, Bradul cel pocit. Pe min’ m-au ales Pe izvoare reci, Și ierburi întregi, Pe cracă uscată, De moarte lăsată. Ei când au venit, Jos au hodinit, Au îngenuncheat, De-amândoi genunchi Și s-au închinat: Iară s-au sculat, Cu securi au dat, Jos m-au doborât, M-au pus la pământ. Și ei că m-au luat, Tot din munți în munți, Prin brădui mărunți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să bea oțet cu fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit... Ștefan, cu ochii mijiți de nesomn și oboseală: Să mă hodinesc? Să dorm? Ahh! Ce fericire să dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi, o să mă tot odihnesc. Și cel mai zbuciumat râu ce coboară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
peste măsură, scoate racla s-o oprească! Când arde Suceava, scoate racla să stingă focul! Mai greu când e vorba de vreo izbândă asupra vrăjmașilor; atunci îl hâțâne mai tare, de bucuria ce vine și din Cotnar... Nu se poate hodini omul nici în odihna de veci. Numai mucenic să nu fi... Boierii râd cu poftă. Ștefan le ține isonul: -Unde-i prăpăditu' cela de Negrilă?! Când îl cauți, nu-l găsești! Ni s-a uscat gâtlejul de arșiță! Să ne aducă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
era un pericol, își temea "scaunul". A năimit un ucigaș cu simbrie, un talian pripășit prin Moldova, să-mi facă de petrecanie printr-o măiastră lovitură de pumnal pe la spate: "Napolitana". De nu eram mai iute de mână... Sărmanu' talian hodinește în pământ transilvan... Țipătul miresei la nunta însângerată de la Răuseni și ochii lui taica m-au urmărit ani și ani, continuă el după ce dă roată paraclisului, cu gândurile duse. Mă sculam nopțile lac de sudoare; vezi bine, duhul chinuit al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Da' ce-s eu, vânzător?! protestează Isaia profund jignit. Hai las-o, spune Alexa neîncrezător. Și... și cum de nu te-a făcut Vodă arșice? Cum de-ai ieșit basma curată? M-am dat afund. Marele Crasnaș Dumnezeu să-l hodinească, a luat toată vina asupra sa; el tot era pierdut. Și... și a înverzit... a înverzit salcia în mațele lui? întreabă Cupcici îngrozit, obsedat de salcie. Înverzit... Cu frunze... Cu rădăcină cu tot, îngână Isaia îndurerat. Mi-era groază să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
salcia în mațele lui? întreabă Cupcici îngrozit, obsedat de salcie. Înverzit... Cu frunze... Cu rădăcină cu tot, îngână Isaia îndurerat. Mi-era groază să intru și să ies pe poarta cetății. S-a uscat, acolo, în par. Dumnezeu să-l hodinească... Atunci au plătit cu capul și boier Lazea Pitic și Șandru de Dorohoi și alți boieri, mai mari, mai mici, judecați pentru "hiclenie de țară". Și domnia ta minune! ai scăpat basma curată. O fi pus o vorbă bună soru-sa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nici o urmă, nu te știe nici gându', nici pământu'... Îi aud clopotul de îngropăciune sunând... Va fi sărbătoare și în ograda noastră! hohotește el crispat de ură. Ai?! Am! Otravă venețiană, o rămășiță -, din ea au gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare dragul să te hodinești în ea... S-a sfârșit. Și ce-o să-i mai spălăm lespedea cu lacrimi! râde el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
crispat de ură. Ai?! Am! Otravă venețiană, o rămășiță -, din ea au gustat trei Mușatini ce hodinesc cu mâinile pe piept în gropnițele ctitoriilor lor... Și ce mai gropniță și-a săpat Vodă la Putna, mai mare dragul să te hodinești în ea... S-a sfârșit. Și ce-o să-i mai spălăm lespedea cu lacrimi! râde el satanic. Să nu uităm zama de ceapă, hohotește Alexa. Pupa-l-aș rece, numa să lipsească dintre cei vii, se spovedește Negrilă. -Și-acu, boieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi Piatra Mică (Clatia), despre care se vorbește în zapisul din 9 feb. 1671 (7179) al lui Methodie, arhiepiscop al Tarigradului? Din umbra brazilor, am auzit vocea Spiritului domnesc. - Ai ajuns repede, dragule. Așază-te colea la umbră, să te hodinești după atâta cale. În această vreme, eu am să-ți povestesc despre mănăstirea zidită de vameșul Păun. Despre acesta scrie în zapisul din 15 mai 1666 (7174) al țigăncii Rada: „Adică eu, Rada fata Nastasiei țigăncii...mărturisescu cu acestu adevărat
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ierte, de acum s-a liniștit; nu mai străbate peste văi și dealuri să-și vadă fetele și feciorii și nici la Rafaila ei dragă nu se va mai duce. Toată viața ei a alergat, de acum însă o să se hodinească. Ia stai, da oare câți ani a avut? Parcă spunea odată că avea cinci ani mai puțini decât bunicul; știu că el s-a născut în o mieoptsutecincizecișicinci Deci bunica a avut patruzeci, plus treizeci și patru, fac șapte zeci și patru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ca o nouă Romă? Ei, da’ ce ți-i și cu colinele acestea! Să nu mă întrebi cât mam luptat să le dau cât de cât de capăt. Din atâtea versiuni câte sunt, nici nu mai știi pe care se hodinește Iașul de adevăratelea și care din ele îi sunt doar megieșe. N am să fac greșeala să-ți spun doar o singură versiune, ci am să-ți înșir vreo trei, începând cu cea pe care o cred verosimilă. Îți cer
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Io Duca Voievod cu mila lui Dumnezeu al Țării Moldovei 7178 luna iunie 10”. Clopotele au fost turnate la Danzig, în 1669. Cel mare avea un sunet amplu, fiind supranumit „Buciumul lui Duca”, dar care acum - cu buza crăpată se hodinește pe un postament din piatră în stânga intrării pe sub turnul clopotniță. Pe rotunjimea clopotului se poate citi: „Da pacem Domine in diebus nostris. Anno Domini 1669 Ioanu Duca Voievod”. Datorită poziției pitorești, dar și întăriturii de cetate, mănăstirea a servit de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și ajunși. După ce ne înclinăm fruntea în fața unui falnic gorun, căutăm fosta crâșmă „La Doi Peri”, care și-a trăit traiul într-o casă pitită între vii, în dreapta drumului, și care a aparținut lui Gheorghe Calistru. În pivnițele crâșmei se hodineau butoaiele cu vinuri de soi, iar în curte se găsea un scrânciob căutat în zilele de sărbătoare. Acestea le-am aflat de la Maria Bârsan, fiica vitregă a crâșmarului, pe care am întâlnit-o cu totul întâmplător pe valea Vămășoaiei. Da
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
liniștea amurgului, ne spune cu glas greu, amărât, despre viața lui necăjită cu muerea, de care s-a despărțit după ce a avut un copil. Amărât, s-a gândit că n-are ce să facă altceva: să se ducă să se hodinească la mănăstire: Dar ș-aici e greu, pentru că ades te cearcă demonul ispitelor!..." În liniștea înserării se aud rar din când în când, glasuri în ogradă. Codrii de pe dealurile dinprejur stau neclintiți supt un cer înnalt, albastru șters. Din cerdacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]