190 matches
-
topise și armăsarul se opintea din greu... Către chindie, moș Dumitru intra pe poarta gospodăriei sale. Zamfiră! Până ce desham eu armăsarul, pune ceva de mâncare, pentru că pe urmă am treabă la primărie. Măi, măi. Cade omul din copac și se hodinește, d-apoi de la un drum așa greu. Lasă primăria pe mâine - a grăit lelea Zamfira. Îi musai să mă duc astăzi și pace - a răspuns hotărât moș Dumitru. Ei, dacă-i musai, îi musai. Ce să mai zic? a oftat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
te-am găsit, jupâne Ștrul. Bine ai venit, bade Dumitre. Ai vreo treabă cu mine? s-a prefăcut neștiutor angrosistul. Apoi am și eu niște grăunțe de vânzare. Sunt cu vreo trei gospodari care s-au oprit mai încolo să hodinească dobitoacele. Eu am venit înainte, ca să prind rând. Dacă grăunțele îs bune, le cumpăr. Dacă nu... Cum spui dumneata, jupâne. Eu mă duc fuguța să-i aduc pe gospodari... Căruțele pline cu saci s-au înșirat la rând cu celelalte
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu se putea obișnui cu gândul. Simțea un gol în jurul lui... Până la moartea bătrânului, de fiecare dată când se întorcea acasă deschidea ușa și îl întreba: „Ce mai faci, tată? Nu te-ai culcat încă?”. „Lasă, băiete, că m-oi hodini pe lumea cealaltă. Acum mai scormonesc și eu prin cele cărți. Mai bine spune-mi ce noutăți mai sunt prin lume”. îi răspundea bătrânul cu ifos, privindu-l peste ochelarii căzuți pe vârful nasului. După ce îi înșira câte ceva din cele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pârleaz Costăchel. Nu-i prea devreme? Dacă tu dormi până la amiază, cum să nu fie prea devreme? Uite cu cine mi-am pus eu boii în jug. Cu leneșul satului - a îngroșat gluma Costăchel. Of! Nu poate ormul să se hodinească de răul tău. Da’ ce mai pot face acuma? Îi prea târziu să-mi găsesc al prieten... Ești mai rău ca o soacră. Scoți sufletul din om, nu alta - a intrat în joc Petrache. Pe cai! a ordonat abia stăpânindu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am ajuns în anul 7447, din care, dacă luăm 5508, găsim taman anul în care ne aflăm de la nașterea lui Hristos încoace. Adică taman 1939”. Uite așa o ținea de fiecare dată când avea chef de vorbă... Dumnezeu să-l hodinească. Și acum, ar trebui să ne facem nevăzuți, Petrache! a sfârșit vorba Costăchel. Mai stați. De ce vă grăbiți? a intervenit învățătoarea. Apoi eu i-am promis Măriucăi că mergem și pe la tata-socru și nu aș vrea s-o supăr. Doar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Scorneli de-ale lui Froim. Alta nu-i”. Cu îndoiala în suflet, moș Dumitru s-a adresat armăsarului: „Auzi tu, flăcăul tatii? Cică-i război. Hai să ajungem mai repede acasă, că cine știe!... Pe când soarele se oprise să se hodinească, de chindie, moș Dumitru bătea în ușa cancelariei lui Costăchel, de la primărie... Hai, moș Dumitre! Intră! Ce te-ai oprit în prag? Parcă aș fi un mare boier și nu îndrăznești. Apoi, dragul moșului, nu ești mare boier, dar ești
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
așa o bucată de vreme... Pe nesimțite, plânsul lor s-a transformat într-un murmur de cuvinte neînțelese. Când ceața lacrimilor din ochii lui Costăchel s-a risipit, a întrebat: Da’ unde-s băiatul și mama? Mama... Dumnezeu s-o hodinească. O trecut anul de când ne-o părăsit. Băiatul îi la școală. Îi în clasa a șaptea. Ai să vezi ce flăcău s-o făcut! La auzul acestui amănunt, Costăchel a tresărit „Cum? O ajuns în clasa a șaptea? Da’ cât
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
făcut! La auzul acestui amănunt, Costăchel a tresărit „Cum? O ajuns în clasa a șaptea? Da’ cât am stat eu în iadul cela? Și mama, săraca. O murit și n-o mai apucat să mă mai vadă. Dumnezeu s-o hodinească!” Ce fac nașii? Sunt sănătoși? Apoi... nașii... Ei s-au prăpădit în timpul refugiului. „Doamne! Bun și milostiv ești, dar nu ai îngăduință cu cei cu suflet bun... ” s-a trezit gândind Costăchel. Apoi cu voce tare: Ce bine mi-ar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vă spun una. Poate trece noaptea mai repede”. „Spune, măi Tânjală!” Și-a dres caprariul glasul și... „Satul meu se cheamă Buhai. Așa îi zice și pace. Într-o zi, pe o căldură mare, la fântâna din marginea satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde ai fost, mătușă, pe o căldură ca asta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Filip o terminat de povestit, pe obrajii bătrânilor curgeau lacrimi grele. Am rămas tăcuți multă vreme... „Am avut și noi un fecior și l-o luat rușii în război... Nu s-o mai întors” - o oftat bătrâna. „Dumnezeu să-l hodinească!” - am zis noi. „Cum îți ajunge acasă, mergând așa, pe jos? - o întrebat bătrânul. „Cum am venit până aici. Cum altfel?” - am răspuns noi într-un glas. „Măi omule! Ia să stăm strâmb și să judecăm drept! Cum or merge
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și cărăușii mergeau fără griji pe lângă boi, vorbindule părintește... Din când în când, se întrolocau câte doi-trei ca să mai schimbe o vorbă acolo... după care fiecare se ducea la carul lui. Când soarele părea că s-a oprit să se hodinească oleacă înaintea coborâșului, convoiul tocmai intra pe pietrele târgului. Dumitre, ia o piatră în gură, că de mâine o înțărcat bălaia. Adio cărăușie! La târg ai să mai vii din când în când - doar după gaz și sare. Râde hârb
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de brad înconjurate de scăunele nu mai înalte de două șchioape. Într-o seară, câțiva credincioși ai locului sau aciuat în jurul mesuțelor. La început - cum se întâmplă de obicei - nu prea aveau chef de vorbă. În fața fiecăruia - de parcă erau vorbiți - hodinea câte un deț de rachiu. Fiecare bea în tăcere. În silă parcă. După o înghițitură, îl auzeai pe câte unul scoțând un „uah” de ușurare. Apoi...Apoi vorba s-a legat încet încet. La început părea un murmur picurat cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zis că văd „chiar și mai departe...” Vorbind mereu pentru a alunga tristețea despărțirii de cărăușie, au ajuns la poarta lui moș Dumitru. Hooo! Ho! Băieții tatei! Azi îi ultima zi când vă întoarceți din cărăușie... De acum o să vă hodiniți pentru toate drumurile grele pe care le-ați făcut - a oprit boii moș Dumitru. Pâcu privea cu tremur de gene la boii lui... Se gândea că marțea ce vine o să meargă la iarmaroc ca să-i vândă și... și în schimb
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de ce i-ar pierde de acum înainte? Mai știi când vine ceasul cel rău? Asta-i drept. Atunci unde să-i împărțim? Cred că la Crâșma din drum. Acolo îi locul cel mai nimerit. Îi liniște și pace... Noaptea ne hodinim și în zori pornim cuminți spre casele cui ne are. Ce zici, Mitruță? Știu și eu? Adică? Adică toată săptămâna să nu luăm nici un ban? Și dacă ne trebuie pentru cine știe ce? Păi omul gospodar pune un ban deoparte, ca să fie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
popa - l-a temperat Pâcu. Spunând acestea, Pâcu a aruncat o privire scurtă către moș Dumitru. Acesta i-a răspuns printr un zâmbet de aprobare. Eu mă duc să mai îndemn boulenii la drum, că acușica ajungem și s-or hodini - și-a căutat de lucru Hliboceanu, pentru a scăpa de ironiile lui Pâcu. Îl vezi, Dumitre? Îi foarte mândru din fire, dar cu scaun la cap. Așa-i, Pâcule. Și îi bine că nu ne-am înșelat lăsându-l în locul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Când fumul a început să iasă din belșug, s-a uitat la Dumitru, dar a pornit să vorbească așa ca pentru el: Ar cam trebui să pornim la drum, că acușica-i noapte și mai e nevoie să ne și hodinim. Mâine nu ne întreabă nimeni de suntem buni de treabă sau suntem vlăguiți... Să nu crezi că nu ai dreptate, Pâcule. Așa că, la drum, băieți! - s-a alăturat și moș Dumitru părerii lui Pâcu. Când toate cele au fost puse
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că ne-o ajutat Cel de sus și am trecut cel mai greu loc... De acum înainte s-o ținem întins, flăcăi! - a grăit Hliboceanu, cu multă bucurie în glas. După un mers răzbit, au ajuns la Lutărie. Hooo! Să hodinim oleacă boii, ca să putem urca dealul. Pe urmă drumu-i ca în palmă - s-a auzit glasul lui Hliboceanu. În liniștea din jur, potopită de ninsoare, se auzea doar răsuflarea grea a dobitoacelor și câte un cuvânt mângâietor și de alint
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a oprit decât atunci când a ajuns la cămașă. Cei doi îl priveau speriați. Are careva o custură la îndemână? Uite-o pe-a mea! - i-a întins-o Mitruță. În clipa următoare, o fâșie din poala cămășii lui Cotman se hodinea în mâinile lui Alecu Slobodă. Cotman s-a îmbrăcat iute, ca la armată. Apoi, cu mare îndemânare, a înfășurat capul lui Hliboceanu. După ce i-a pus căciula ciopârțită pe cap, Cotman a întrebat: Cine l-o fi lovit și de ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
chiar un țol și bine ați chibzuit. După ce toate treburile au fost făcute ca la carte, Mitruță a propus ca unul din ei să urce la capul lui Hliboceanu. Am să urc eu - a sărit Cotman Capul lui Hliboceanu se hodinea în brațele lui Cotman ca în poala mamei. Din când în când, se auzea câte un geamăt, semn că se trezea la viață. În cele din urmă, au ajuns la sănii, care abia se mai vedeau din troiene, iar boii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
văd, cred că ți-i mai bine... Acușica sosesc și ceilalți în drum spre târg... Asta-i bine. De când îi aștept? Acum rămâi în pace, că eu merg să mai trebăluiesc prin curte și să pregătesc culcușul unde să se hodinească dobitoacele la noapte. Ieșind în curte, și-a aruncat privirea în lungul șleaului... Șirul de sănii abia se zărea înaintând pe valea Coșcovei... Nu mai era cale lungă până să ajungă la crâșmă. Abia se apucase de treabă când s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu încape vorbă multă. Întâi treabă și pe urmă vorbă și șagă. Așa ești de când te știu”... După jumătate de ceas, Hliboceanu își mângâia mustața frumos tușinată de Costache... Hooo! Iaca am ajuns la jumătate de cale și ne-om hodini oleacă, flăcăilor - a strigat Mitruță. Cotman l-a și luat pe sus: Hai și om vedea ce face Hliboceanu! Hai, Ioane! Tocmai atunci a ieșit și Costache din crâșmă. Ce face Hliboceanu, Costache? Apoi l-am făcut flăcău și vă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Costache. Cu caii ce faceți? Până s-or limpezi lucrurile cu hoții, îi lăsăm la tine. Nu avea grijă că te-om despăgubi pentru toate. Acum de sărbători poți să-i înhami. Pe ai tăi mai lasă-i să se hodinească... Ninsoarea se liniștise și drumul nu li se părea prea greu. Fiecare își făcea socotelile pentru sărbători... Cotman a venit lângă Hliboceanu și a deschis vorba: Eu mă gândesc că ar fi bine să trecem pe la moș Dumitru și pe la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ne dă afară la vreme, îl lăsăm doar cu izmenele pe el ,ha ha ha! - a întărit Pâcu buna dispoziție... * Bade Haralambie! Bade Haralambie! - s-a auzit strigăt din poartă. Care-i acolo? N-are omul liniște nici să se hodinească după o săptămână de alergătură? Eu sunt! Triță... Goarza. Care-i pricina, omule? Ți-am adus o citație de la trebunal. Asta îmi lipsea. Încolo aveam de toate. Ia să văd ce scrie în citație, Triță? Ești chemat la procesul hoților
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu ochiul spre locul În care se găsea Iolanda. Da' să te cultivi, cum se zice, În anumite cercuri, e mai greu... Așa că, iată-mă! Pe deasupra și cu ceva ofrande pe altarul artei și al pictorilor morți, Dumnezeu să-i hodinească acolo, În picturile lor, chiar dacă nu seamănă a morminte, că n-au cruci și nici nu-s de marmură... Asta cam așa e, recunoscu Petru, dintr-o dată bine dispus. Vă interesează pictura? Bineînțeles că mă interesează, dom' profesor, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neamuri de-ale noastre: Marele Ștefan, Viteazul Mihai și alții pe care nu i-a reținut). Niță este un rău, nu-i neam, ti-o bătut tare?! Da de unde, nestematu’ meu! El a vrut să se culce, nu s-o hodinit de două zile, saracu’! N-o fost nica, vezi să nu zici nica la nimeni, mamii, tatii, mai ales! Nu-s eu cea care Îți dă de mâcare și care se joacă cu tine și te leagănă? Cu cine dormi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]