148 matches
-
fata i se împotrivea, îi scăpa din mână, se închidea în ea, devenea alunecoasă imposibil de controlat. Din acea perioadă Carmina reținea doar sentimentul presant al meselor de seară, stacojiul din obrajii tatălui, vorbele mamei: Da,mai taci odată, moară hodorogită, ho! Ei trei în jurul mesei, aburul ieșind din mămăligă, bolul alimentar care înainta cu greu de-a lungul esofagului. N-ar mai ști să rememoreze cum erau zilele, cum erau nopțile, fusese, desigur, un sfârșit de primăvară frumos, un început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drum, tot pe Întuneric, cu gândul la ale lor. Când coborî Flavius-Tiberius, În compartiment rămăsese doar militarul. Dormea sau păzea trenul. Nimeni nu putea ști cu precizie. Misiunile secrete sunt greu de deslușit. 10. În gară, aștepta cuminte un Ikarusz hodorogit. La doi pași de el, sub un felinar hepatic, cu o pătură ponosită petrecută peste șale, o femeie vindea semințe În pliculețe sigilate. Marfă garantată. Pe cap, ca o pisică pe cuptor, avea o broboadă de lână neagră, Înnodată zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a trimis? mai reuși să adauge înainte să aibă marea revelație și firișoarele de transpirație să înceapă să-i inunde pielea datorită unei presimțiri sumbre. Pe vremea aceea nu aveai barbă, Părințele, și nici vocea nu îți era așa de hodorogită, ce să i faci, unii îmbătrînesc într-un an cît alții în zece, dar ca să ți-o spun pe aia dreaptă să știi că și pe mine m-au cam lăsat balamalele, noroc doar cu drăcușorul de care-ți ziceam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ascunde casa sub frunză să nu moară odată cu el, eu mă dezbrăcam de casă ca de o haină, ca de o nelocuire veștedă.) L-a părăsit Dumnezeu. În lipsa lui, cineva și-a băgat piciorul între spițele Carului Mare; se rostogolește hodorogită caleașca printre stele și nicio tușă de absolut. Anatema peste cei care tulbură geometria cerului! Avea un mers grăbit și dezordonat, o privire ștearsă, trecută dincolo de punct, de fotografie, de curgere; rătăcea departe și nicăieri; nicăieriul se ruga dimineața: Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății; chipul fericirii în obște ridiculiza decorul, fericirea de unul singur schimonosea icoanele; câteva tinichele hodorogite împărțeau libertăți. Petru, în fața altarului, cu lumânarea aprinsă, primea viză pentru o zi. 57. Acesta, sigur, va ajunge un duhovnic bun. Pe cât este de tânăr pa atât de înțelept este. Nu l-am văzut niciodată să-și piardă răbdarea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-au Înghesuit În niște vagoane de marfă, Împingîndu-i spre răsărit. I-au tot tîrÎt așa din gară În gară, pînă cînd, deodată, pe o tablă, Într-o haltă, Gheorghe a putut citi cuvîntul „Europa“. La un minut de mers hodorogit, pe dinaintea ferestrei vagonului s-a scurs o altă tablă cu inscripția „Asia“. „Am gîndit atunci, mărturisea el, am gîndit că ne-or duce jos de pe pămînt.“ N-au făcut rușii Întocmai, dar nici mult mai altminteri. Coborîndu-i din tren, i-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
memorie, tata cam așa zicea și cei dimpreună cu ei cum spuneam eu, la școală, din două în două propoziții: etcetera, și așa mai departe, și alții. Dar să nu credeți că tata-i invoca pe sfinți ca o moară hodorogită, unul după altul, rapid, așa cum turuiau, pe de rost, colegele mele dragi, lecțiile, de nu mai puteau scăpa, ca de râie, de notele de zece. Tata se plimba ce se plimba prin casă și, deodată, mai amintea, răstit uneori, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vreodată vreo veste din lumea celor vii și în aerul căreia plutea o jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în fiecare zi, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată a Poștei Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tonul cel mai natural, frângând cu nepăsare convențiile logicii: "cu melancolie / prin Rusia / mestecenii își legănau votca / de-a lungul stepelor // n-am fost niciodată / pe-acolo // dar țin minte prea bine / cum eram teribil de singur / într-un tren hodorogit / și votca era copilul mestecenilor / copilul pierdut / ce trebuia legănat toată noaptea / printre stepe / până la capătul Rusiei / oricum până ce mai rămânea în compartiment / doar scheletul de sticlă / dinafara trupului / privindu-te cu niște ochi nevinovat de mari / și aici / și
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
de-am ajuns să joc pentru un idiot ca ăsta?»" Populiștii, demagogii, escrocii, manipulatorii, mincinoșii, „iluminații" și nerușinații lumii ar avea de învățat din astfel de lecții - sau măcar din astfel de priviri. Dar nu vor învăța nimic, iar roata hodorogită a lumii se va rostogoli în continuare prin aceleași hârtoape și mlaștini, în asurzitoare zgomote de vuvuzele.
Anul vuvuzelei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6194_a_7519]
-
buruiană, și-a spus că dacă n-o să evadeze în vreun fel de acolo, o să ajungă îngropat de viu. Când s-a sculat și a auzit uguitul porumbeilor și susurul fântânii, și-a spus că, dacă n-o să mai audă hodorogitul căruțelor pe pietrele din Fleet Street, n-o să mai poată scrie un vers. Dacă toate astea mai durează mult, și-a spus el în gând, auzind feciorul care ațâța focul în camera alăturată și așternea masa cu vesela de argint
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
se vor căpătui cu niscai tacâmuri sau adidași rahitici, propaganda ideologică tot mai nerușinată și mai găunoasă și care ajunsese să monopolizeze, otrăvindu-le, toată presa, radioul și chiar cele două ore de emisiuni aduse în casele câtorva oameni de hodorogitele televizoare cu lămpi, ridicarea minciunii la rang de politică de stat, festivismele deșănțate etc.), dar nu poate să nu noteze cu amărăciune că poporul român are prin excelență vocația masochismului și memoria îngrozitor de scurtă, de vreme ce nu se poate lipsi de
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
Și afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.“ Da, părea simplu: el, Feifel, care contemplase o viață întreagă femeile, cu corpul lui plin de sănătate, promitea acum să-l contemple pe Dumnezeu cu ce-i mai rămăsese: un corp hodorogit și chiar mai mult: fără corp, numai cu ce-i mai rămăsese din sufletul ars de atâtea iubiri. - ÎN FOND, CE E UN OM ? Feifel ciulise urechile. Cine vorbise? Era singur în tot apartamentul. - Oare vorbesc singur ca toți boșorogii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
făcea confidențe ciudate, pe care nu știam prea bine cum să le categorisesc. Unul dintre subiectele ei favorite era un străin, un individ care, uneori, se apropia de ea cînd era singură pe stradă și Îi vorbea cu o voce hodorogită. Misteriosul individ, care niciodată nu Își pomenea numele, Îi punea Întrebări despre don Gustavo și chiar despre mine. Odată o mîngîiase pe gît. Pe mine, aceste povestiri mă martirizau nemilos. Cu un alt prilej, Clara m-a asigurat că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și muiere. CÎNTEC DE RUȘINE El știa să-njure bine Și cântece de rușine. Anton Pann Stă un biet țigan turcit La un cap de pod, pe vine De toți dracii chinuit. Și la râu, drumeți, jivine Cu glas spart hodorogit Cântec zice, de rușine. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur, pe Ikdar Enghe, Muri azi o pezevenghe: Una groasă cu ochi mici, Crescătoare de pisici. Scundă, groasă, cu mustăți, Învechită-n răutăți. Pezevenghe cu scurteică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
comanda să nu mai facă praf trecutul atunci când clipa-n loc va sta... Numai că timpu-i orb și surd în mersul său furiș de fiară, zdrobind în fălci și înghițind tot ce-i menit ca să dispară - însuflețitul laolaltă cu stelele hodorogite, apocalipsă pentru om și pentru-a sale ifose smintite. Captiv în plasa timpului din fașă până moartea-l ia, omul esența o vizează cu mintea și cu inima, prin nesfârșite teorii despre cum este sau va fi, dar mai ales
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
încep să se simtă mai relaxate. Cred că Nigerica îmi spune că trebuie să încheie demonstrația, că deja „no es mai dinero” (nu mai sunt bani). Mai mult împingându-mă spre ușa, Jetonel îmi explică, folosind mâinile și glasul sau hodorogit, ca „muchos spanioles vienes aqui Nigerica grand vraja de toate”... Cred că am înțeles ce vrea să spună.” O carte uluitoare, bine scrisă, un român, în cele din urmă (sau în primul rînd) cum spuneam mai sus, care merită să
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
o parcurgă, înseamnă că își asumă deliberat riscul lecturii. Ceea ce în fond ar putea să echivaleze cu o compensație pentru riscul scrisului asumat de subsemnatul. Punct. * * * O încăpere de secretariat, banală ca oricare alta dintr-o intreprindere obscură. Un birou hodorogit încărcat cu hârțoage pe care tronează o mașină de scris de dinainte de război, marca Remington și un telefon cu manivelă. Într-o parte, lângă perete, un dulap și câteva scaune fără rost. În cealaltă parte, ușa prin care se intră
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
lor. Un geamgiu înainta șleampăt pe străzi repetând gutural strigătul lui monoton Geamuri! Geamuri de sticlă! Geamuri!... Doi meșteri trecură ciondănindu-se în conversații cu ferăstraiele în spinare în drum spre vreun gospodar de la periferia orașului. O trăsură veche și hodorogită trecu pieziș piața din fața cinematografului și opri mai încolo, la o vilă, descărcând scânduri și saci de ciment. Iată, trecu și un boier într-o caleașcă spațioasă trasă de cai falnici, aprig struniți, galopând răsunător din ce în ce mai tare la apropiere, apoi
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
Greieri, ”cri”,”cri”,”cri”,în beznă enigmatici se aud, Luna se ivește-n zare, frunzele ușor se ud. Cucuvele rătutite își lansează vaietul, Brotăcei orăcăind, invadează plaurul. În oraș e liniște, totul pare părăsit, Doar prin gară huruie, un mărfar hodorogit. Luminițe pâlpâie și se sting în depărtare, În crâng ies și mișună sute de viețuitoare. Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite, În tărâmul viselor, minți-le-s ademenite. Doar un paznic mai veghează, într-al nopții întuneric Contemplând cu
NOAPTE DE APRILIE de NELU PREDA în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353913_a_355242]
-
de robă, pentru a masca zâmbetul ăsta ca o ruină. Printre gene-mi aluneca voit... o privire de-a ta. Oamenii legii au sigilat gravitația din curtea mea... Doar fulgii din aghiasmă aveau dezlegare să cadă, dintr-un cer dărăpănat, hodorogit, parcă intrat în insolvență. Preocupat să găsesc țărmul cu verdeață, gulerul ăsta alb... zâmbește pentru mine. Referință Bibliografică: Gulerul meu alb de mătase / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1267, Anul IV, 20 iunie 2014. Drepturi de Autor
GULERUL MEU ALB DE MĂTASE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357511_a_358840]
-
să vină pompierii „ strigă cineva...Ei, pe unde să vină că toate drumurile îs blocate, nămeți cât gardurile...Un avion ar fi bun, îți spui tu...în timp ce dinții, ai tăi și ai surioarelor tale - de frig - clănțăneau ca un motor hodorogit...Un vecin vă ia pe câte doi în brațe să vă ducă în casa lor...Voi, mai ales tu, că ești bărbat strigi: „ Nu plec fără mama...vreau cu mama...” Plângând, și ea și voi, nu mai puteți să faceți
MAMI...MAMI...PÎRRRRR.... de MIHAI ENEA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357873_a_359202]
-
parte de țară, Unde, cândva, ai venit nebunește, copilărește, Cu un avion care tremura, după ce rămăseseși La București, supărată pe mine, că plec, Partea aceasta de țară, pe unde mă aflu, Pare-a fi rudă cu munții tăi îndepărtați. Încărunțita, hodorogita mașină de scris ninsori Mașina înaintează prin ninsoarea nebună, Abundentă ca transpirația celor în comă, Înainte de a-și da obștescul sfârșit. Viscol. Și, cum intrăm în fulgii dispuși aproape perfect, Pe verticală și pe orizontală, întretăindu-se, Parcă ne-am
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
definitiv Și să fie zdrobit de tigru, în ferocea lui salivație. Mă simt un manuscris care te conține Dar, uite, între timp, s-a potolit și ninsoarea, Parcă s-a evaporat, parcă s-a pulverizat, Parcă s-a desființat încărunțita, hodorogita Mașină de scris fulgi. Și eu mă simt, acum, Un fel de manuscris mototolit și aruncat de colo-colo, Până când va fi scos de pe rol și trimis la foc. Sunt manuscrisul care te conține, sunt manuscrisul În al cărui cuprins e
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
apă adusă de la cele trei șipote, mulți locuitori nu aveau încă apă curentă în propria ogradă și o aduceau cu gălețile din vecini, sau de la cișmelele instalate la colț de stradă. Câte o căruță beteagă (sau mai târziu, o mașină hodorogită) trecea săptămânal și ridica gunoiul menajer pe care oamenii îl scoteau în fața porților. Obicei oarecum nou și urban pentru că, înaintea acestei măsuri de preluare organizată a resturilor menajere, străzile mărginașe aveau fiecare propria lor „groapă de gunoi”, de regulă o
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]