52 matches
-
izbea În moalele capului. Răspunsurile chinezului Îi bubuiau și mai tare În timpane: — Spade nu aici, locul meu autorizat poliție, plătesc, plătesc! Unchiul Ace Kwan l-a trimis la Dewey Shin Grăsanu’, care l-a trimis la un șir de hogeacuri de pe Alameda, Spade a fost aici, da’ nu mai e, „Plătesc, plătesc!“, Încearcă la Unchiul Minh, la Unchiul Chin, la Unchiul Chan. Bătu tot Chinatown și Îi trebuiră multe ore să treacă pe la toți inamicii. Unchiul Danny Tao puse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
repetînd traseul În căutarea lui Spade: Chinatown, Sunset Strip, Biltmore. Al treilea circuit de cînd pierduse noțiunea timpului. Chinezoii Începeau să arate ca băieții din Cowboy Rhythm Band, iar tipii de la El Rancho parcă Începeau să aibă ochii oblici. Toate hogeacurile cunoscute - verificate de trei ori. De trei ori totul. Doar la agentul lui se dusese o singură dată. Bud ajunse cu mașina la Nat Penzler Associates. Ușa intermediară era deschisă. Domnul Natsky mînca un sandviș. Mușcă din el și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
îl întrebă: — O întâlnire de taină? — De maximă taină. — O cunosc? — Rita Hayworth. — Zău? — Zău, crede-mă. — E roșcată și jos? — Brunetă la rădăcină, Mick. Nu există business ca ăla din show business. *** Întâlnirea era fixată la ora 10, la hogeacul lui Howard de lângă Hollywood Bowl. Lipsa de reacție a lui Mickey și a lui Johnny, ca și povestea aia cam trasă de păr, îl agitaseră, iar ceasul lui interior era reglat după fusul orar al lui Audrey, ceea ce-l obliga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
supt de buretele dinăuntru, nu se prelinse prea mult. Apoi dete urciorul prefăcutului mușteriu, care o luă la picior cât putu mai repede, ca nu cumva să i se dea pe față șarlatania și să pățească cine știe ce! Se duse la hogeacul lor, luă un ceaun, sparse urciorul și stoarse buretele de tot untdelemnul furat, văzând, cu mare bucurie că avea de gătit pentru trei crapi, nu pentru unul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Să vedem acum în ce fel a făcut rost de pâine al treilea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
petrecerea din seara trecută, să-și așeze pânzele așa cum îi plăcea, nu cum le răspândise prin toată odaia, să le admire invitații. „Cred că te-ai prins că nu pentru Irimia ți-am dat atelierul“, îi spuse Aspasia de cum intră. „Hogeacul ăsta e aproape de sector, de mult pusesem ochii pe odaie, dar nu găseam combinația. Norocul mi te-a scos în cale.“ S-a trântit în pat și i-a făcut semn să se apropie, s-o cuprindă. „Am nevoie“, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
parcate și cer un preț mai mic decât cel practicat în zona aia de fetele lui Mickey Cohen. Delicte deocamdată neînsemnate, dar lui Mickey C. nu-i place treaba și nici chinezoilor nu le place, fiindcă fetele lui Mickey închiriază hogeacuri cu ora în Alameda și toate-s aflate în proprietatea chinezoilor. Mai devreme sau mai târziu o să se lase cu tămbălău, așa că vreau să-i liniștiți pe proprietarii de restaurante, iar fiecare ștoarfă din Chinatown pe care puneți mâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intră cu arma pregătită. Când am ajuns pe palier, l-am văzut că își bagă arma înapoi în toc. — Un țopârlan, a zis el și mi-a arătat dezordinea din cameră. Am intrat și am dat din cap a aprobare. Hogeacul emana un miros puternic de poșircă. Un pat încropit din două scaune de mașină ocupa cea mai mare parte a podelei. Era acoperit cu câlți de tapițerie și prezervative folosite. În colțurile camerei erau îngrămădite sticle goale de vin, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
însemne erau parcate lângă bordură. Am spus: — Lee, vino puțin. Lee scoase capul pe fereastră și-și miji ochii. — Cred că-i văd pe Millard și Sears. Azi trebuiau să umble după flașnetari, așa că poate... Am ieșit în fugă din hogeac, am coborât scările și am dat colțul spre Norton, cu Lee pe urmele mele. Am băgat viteză când am dat cu ochii de dubița legistului și mașina fotografului, care parcau în trombă. Harry Sears dădea o dușcă pe gât, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
verifice dosarele cu persoane dispărute, iar Millard rămase la fața locului, ca să conducă investigația. Tehnicienii de la laborator au fost trimiși să cerceteze terenul în căutarea armei crimei și a hainelor victimei. O altă echipă de criminaliști a fost dirijată la hogeacul lui Junior Nash, ca să caute amprente și urme de sânge. Apoi Millard numără polițiștii prezenți. Erau patru oameni care dirijau circulația și-i țineau la distanță pe civilii amatori de senzații macabre, doisprezece polițai în uniformă, cinci în civil, Lee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care am scris că am primit o informație de la un sifonar de încredere cum că Nash s-a cărat de sub jurisdicția noastră. — Ai înnebunit?! Șșștt. Ascultă! N-am făcut decât să netezesc calea. Nash încă-i dat în urmărire generală, hogeacul e sub supraveghere și fiecare polițist din zona de sud este gata să-i facă felul nenorocitului. În noaptea asta o să stau eu însumi la pândă în șandramaua aia. O să-mi iau binoclul și, cu ajutorul reflectoarelor, o să văd numerele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că acum ne-am ales cu întreaga armată americană pe lista de suspecți. Mi-am scotocit buzunarele după o monedă. — Dăm cu banu’ să vedem cine scrie raportul? — Scrie-l tu, bine? mă rugă Lee. Vreau să mă duc la hogeacul lui Junior Nash, să mai notez niște numere de înmatriculare. — Încearcă să și dormi un pic. — Așa o să fac. Nu, n-o să faci așa. Nu pot să vând castraveți grădinarului. Știi ce? Nu vrei să te duci acasă la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din San Diego. Alții îi citeau scrisorile de dragoste și alți doi polițiști vorbeau cu colegii de la Circulație, încercând să obțină informații despre numerele de înmatriculare pe care le luase Lee cu o noapte în urmă, când se cazase în hogeacul lui Junior Nash. Millard și Loew nu erau acolo, așa că am depus raportul de interogatoriu și o notă legată de mandatele pe care le emisesem într-o tăviță de corespondență pe care scria RAPOARTELE POLIȚIȘTILOR DIN TEREN. După aceea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stării civile din patruzeci și opt de state a dezvăluit faptul că pe numele ei nu fusese emis nici un certificat de căsătorie. De aici nu mai urma nici o informație utilă. Numerele de înmatriculare pe care le notase Lee de la fereastra hogeacului lui Junior Nash nu duseseră la nici un rezultat. Peste trei sute de apeluri legate de Dalia năpădeau zilnic birourile LADP și LASD prin centrala telefonică. Până la data aceea fuseseră înregistrate nouăzeci și trei de mărturisiri false, din care patru aiuriți atinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din cărămidă, numită Red Arrow Inn. Atunci mi-a spus: — Aici. E curat. Am parcat lângă niște rable de dinainte de război. Madeleine se duse la recepție și se întoarse cu cheia de la camera 11. Descuie ușa. Eu am aprins lumina. Hogeacul era vopsit sinistru, în nuanțe maronii, și păstra duhoarea foștilor locatari. De la numărul 12 se auzea o discuție legată de o tranzacție cu droguri. Madeleine începea să semene cu caricatura făcută de soră-sa. Am întins mâna după întrerupător, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
răsuceam, ne dădeam în bărci viguros, ca și cum am fi avut la dispoziție tot timpul din lume. Ne-am dat huța până ce muzica de dans și reclamele se terminară și nu mai rămase decât zgomotul de fundal al radioului. Apoi în hogeacul din cărămizi nu se mai auzi decât gâfâitul nostru. Apoi am terminat amândoi la unison, perfect sincronizați. După aceea am rămas îmbrățișați, năclăiți din cap până-n picioare de sudoare. Mi-am amintit că trebuia să mă prezint la serviciu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
curajoasa de Linda/Lorna. Harry, Russ și cu mine ne-am uitat unii la alții. Eram impresionat de situația tristă a fetei. În cele din urmă Russ ne întrebă: — Ei, ce părere aveți? Harry răspunse primul: — Minte în legătură cu mexicanul și hogeacul din TJ. Probabil o bătea și-o regula și îi e frică de represalii. În rest povestea se leagă bine. Russ zâmbi. Dar tu, istețule, ce părere ai? — Îl acoperă pe mexican. Cred că și-o puneau regulat, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din spate. Russ mă zări și-mi făcu semn să mă apropii. — Ce s-a-ntâmplat la TJ? m-am interesat eu. Harry, cu răsuflarea duhnind a apă de gură, îmi răspunse: — Am dat chix cu filmu’ porno. Am căutat hogeacul și nu l-am găsit. Am dat iama în niște distribuitori de materiale pornografice ți tot chix. Am căutat niște cunoștințe mai vechi de-ale lui Betty în Dago ți-am dat iar chix. Eu... Millard puse o mână pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
hotelului El Nido, sperând să găsesc un soi de mesaj, un indiciu care să-mi spună „O să mă întorc și vom fi din nou toți trei împreună“. N-am găsit decât un altar închinat lui Elizabeth Short. Camera arăta ca hogeacul obișnuit al unui burlac din Hollywood. Era mobilată cu un pat rabatabil, o chiuvetă și un șifonier. Pereții erau însă ornați cu fotografiile lui Betty Short, poze din ziare și reviste, prim-planuri oribile de pe 39th, colț cu Norton, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Și el n-o să afle nimic? Russ își afișă zâmbetul lui de preot confesor și minți: Nu, totul va rămâne strict confidențial. Sally se dădu la o parte. Russ și cu mine am intrat în camera din față a unui hogeac clasic - mobilă veche, pereți goi, valize aliniate într-un colț, pentru cărăbăneală în caz de urgență. Sally zăvorî ușa. — Cine-i tipul de care ne-ați pomenit, domnișoară Stinson? am întrebat eu. Russ își aranjă nodul de la cravată, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un detectiv care avea un caz de anchetat. Am urmărit-o pe Madeleine jucând rolul Daliei încă patru nopți la rând. De fiecare dată recurgea la același modus operandi: bodega de pe 8th Street, un tip dur, cu chef de distracție, hogeacul de la intersecția dintre 9th și Irolo. Când cei doi se tăvăleau pe-acolo, eu mă întorceam și-i luam la întrebări pe barmani și pe soldații pe care-i respinsese. Cum s-a prezentat femeia în negru? În nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la plictiseală. O zonă amestecată, albi și negri, fabrici mici și case îngrijite. Cea mai palpitantă acțiune la care te puteai aștepta ți-o ofereau șoferii beți și traseistele care agățau șoferi, încercând să-și rotunjească veniturile în drum spre hogeacurile pline de drogați din cartierul negrilor. Îi arestam pe șoferii beți, dejucam întâlnirile lor amoroase aprinzând luminile roșii ale girofarului, dădeam amenzi cu carul și, în general, eram pe fază la orice chestie suspectă. Pe Hoover și Vermont răsăreau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu-mi făceam norma. Erau totuși femei, ceea ce făcea ca mintea să-mi zboare aiurea cu ușurință. Mă gândeam că ar fi niște înlocuitoare facile ale soției mele ce stătea singură acasă, și ale lui Madeleine, care se tăvălea prin hogeacurile de pe 8th Street. Am cochetat cu ideea de a agăța o individă care să semene cu Dalia / Madeleine, dar de fiecare dată mi-am înăbușit-o - ar fi fost prea în stilul lui Johnny Vogel cu Betty la Biltmore. Ieșeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dosare, le-am depozitat în debara și am desfățat patul. Fotografiile Daliei erau bătute în cuie pe pereți, așa că nu mi-a fost greu să pun lenjeria de pat deasupra lor și să le acopăr complet. De îndată ce mi-am aranjat hogeacul, m-am dus să caut niște articole de recuzită. La Western Costume am găsit o perucă ciufulită, neagră ca pana corbului, iar într-un magazin second-hand de pe Boulevard o agrafă galbenă. M-a apucat din nou un tremur nervos - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în casă. În a treia seară Madeleine a ieșit la agățat deghizată în Dalia. Am urmărit-o până la barul cu striptease de pe 8th Street, Zimba Room, unde a fost înconjurată de un grup de marinari și piloți, și apoi la hogeacul de la intersecția dintre 9th și Irolo, unde s-a dus cu un locotenent de marină. De data aceasta n-am mai simțit nici gelozie, nici impulsuri sexuale. Am tras cu urechea în fața ușii de la numărul 12 și am auzit postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
prescripții erau fleacuri. Le era lesne să-i dea, la fiecare masă, să halească cîte-un curcan. Puteau să-i citească la căpătâi exerciții de matematică. Dar, naiba mai văzuse vreodată, Sinistrat sedentar. Până la urmă, tot Sucu Marcel (într-unul dintre hogeacurile căruia se desfășura întîlnirea și singurul dintre cei prezenți ai cărui mușchi îl absolviseră pe liceu cu tot cu bacalaureat) le confirmă binefacerile învățăturii, înșiră câteva dintre ciudățeniile unei vieți așezate, oferindu-se să-l treacă, un timp, pe Sinistrat sub protecția
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]