53 matches
-
identitate". Definițiile rămân neschimbate în ediția din 2006, semnată doar de G. Volceanov. E destul de evident că, etimologic, ecsivă și icsivă sunt variante ale aceluiași cuvânt; argoul, cu circulație tipic orală, cuprinde multe cazuri de oscilații între sunete (ogeac și hogeag, ciumeg și ciumec, bidiviu și bididiu, zulă și julă). S-ar putea presupune, totuși, că variantele fonetice s-au diferențiat semantic, în timp, una căpătând sensul de "document", iar cealaltă - sensul de "scrisoare, mesaj". De fapt, lucrurile nu stau așa
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
și nimic nu dovedește că forma cimel ar fi precedat pe cinel, lucrurile putînd sta la fel de bine și invers. Iar oscilațiile între ci și gi, ce și ge (surda și sonora) sînt la fel de firești, atestate de alte variante orale (hoceag/hogeag). Mai există, de altfel, o interjecție familiar-argotică care a fost pusă în legătură cu limba țigănească: cărel "pleacă! fugi! să mergem!" Cară-te de aici și lasă să mai halesc și eu!... Cărel!... Cărel!... (Rebreanu, 49) Cărel, că ne apucă ploaia! (Barbu
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
a adus-o din condei, a băgat mâna în chimir și a cotrobăit după lulea și punga cu tutun. S-a apucat apoi s-o pregătească, după obicei, ca să scoată fum... Abia când s-a convins că merge ca un hogeag bine curățat, s-a apucat să ghigosească tutunul în lulea. Când fumul a început să iasă din belșug, s-a uitat la Dumitru, dar a pornit să vorbească așa ca pentru el: Ar cam trebui să pornim la drum, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întâmplare. Da’ de unde până unde te-ai făcut gâcitor în stele, Puicuță? - l-a întrebat Mitruță. Ei, și tu de colo. Făceam și eu o legătură între faptul că luna nouă stă ca o barcă pe apă cu fumul din hogeaguri, care iese drept în sus. Și ce înseamnă astea, Pavele? Asta înseamnă că vom avea oleacă de vreme bună... Și eu care te credeam că te-o apucat... Vezi tu, Mitruță? Așa-i lumea. Cum vede că unul ia în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bun venit ale lui Hamie și-i ceru o clipă de sfat. Acesta îl conduse într-o tainiță de lângă cuhnie. Era cald și bine acolo. Printr-un meșteșug inventat de fostul ienicer, peretele despărțitor de cuhnie era un fel de hogeag imens prin care fumul și vâlvătaia focului de la plita din bucătărie încălzea ascunzătoarea. Abia acum își dădu seama logofătul cât era de înghețat. — De unde știuseși, Hamie, că o să se întâmple asta? — Măria ta, n-am știut nimic. Atunci, ce știuseși
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și zăpada de aici. Și un cojoc sau un suman peste vesta ei subțire. Risipite pe întinderea albă, casele împodobite cu cușme de zăpadă par rupte dintr-un basm. Te-ai putea crede într-o încremenită lume ireală, dacă din hogeaguri nu s-ar înălța filoane de fum care desenează forme fantastice pe cerul fără pată. De pe omăt, mii de diamante prefac în sclipiri orbitoare lumina soarelui generos. Dora înaintează pas cu pas pe urmele lăsate de Dragoș. Pe drumul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ciuruiau pâne albă; moș Nastase Tentea duse pe Lepădatu la bordeiul lui săpat în pământ. Intră el întăi, coborând; intră după el și drumețul într-o încăpere mică, lipită cu lut și humuită. Într-un colț se ridica un horn; hogeagul lui trecea până la coama de pământ a bordeiului. Pe laturi erau laițe acoperite cu țoluri groase de buci. În fund, o spărtură rotundă, în care era înțepenit și lipit un geam de sticlă, așa de mic încât abia puteai vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pus deja stăpânire pe întreaga lui ființă. După asasinarea lui Duncan, noaptea cufundată până atunci în tăcere se umple dintr-odată de zgomote. Lenox va descrie furtuna care se dezlănțuise: Ce noapte rea! S-au prăbușit de vânt, Pe când dormeam, hogeagurile casei, Și vaiere-n văzduh s-au auzit Se zice, stranii gemete de moarte, Cumplite voci vestind pârjoluri crunte Și zile tulburi, proaspăt răsărite În veacul de restriști. Și toată noaptea S-a tânguit întunecata cobe. Spun unii că pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
punctiform” spațiu central (unde sunt produse lumina, căldura, hrana) este organizat un al doilea spațiu cultural, cel mai intim : casa pro- priu-zisă (nu o casă, ci acasă). Solidaritatea simbolică dintre vatră și casă a generat o solidaritate semantică : termeni ca hogeag, cămin, fum ș.a. desemnează atât vatra (cuptorul), cât și casa (camera). „Găoacea” locuinței este „spartă” de câteva elemente de construcție (ușă, fereastră, horn) (12) care permit comunicarea cu exteriorul, dar care - pentru mentalitatea tradițională - constituie „breșe” pe unde pot pătrunde
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se bucură cel mai mult la tunsul oilor. * Produsele modificate genetic nu dăunează celor ce le comercializează. Alcoolul dăunează grav sănătății celor ce-și confundă stomacul cu o distilerie. * Și fumatul dăunează grav sănătății celor ce-și consideră gâtul drept hogeag. * Dacă te-ai urcat în pom, să nu te crezi fruct. * Și scărilor sociale li se rup fusceii. * Ghinionul este scuza neputinței noastre. * Suntem opera propriei mentalități. * Dacă vrei să cunoști omul, pune-l într-o situație avantajoasă. * Dacă îți
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ca curva Babilonului, cu ochi dați cu creioane albastre, cu părul ridicat iac-așa, cu sprâncene parcă-s de căneală și alte sulemeneli, cu papuci cu călcâiul ca un fus... Dacă voia Dumnezeu ca omu’ să fumeze, îi făcea un hogeag în creștet... Și, iaca, nu i-a făcut hogeag, că n-are voie să fumeze, nu l-a făcut pentru fumat. L-a făcut ca limba lui să laude, nu să se umple de putoare... L-ați văzut pe Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu părul ridicat iac-așa, cu sprâncene parcă-s de căneală și alte sulemeneli, cu papuci cu călcâiul ca un fus... Dacă voia Dumnezeu ca omu’ să fumeze, îi făcea un hogeag în creștet... Și, iaca, nu i-a făcut hogeag, că n-are voie să fumeze, nu l-a făcut pentru fumat. L-a făcut ca limba lui să laude, nu să se umple de putoare... L-ați văzut pe Iisus bărbierit ca meremetisiții de azi? Aveau mironosițele fusta scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
perdelele de la fereastră care te determină să înțelegi dacă acolo locuiește cineva, sau nu. Când constați că în acea casă locuiește cineva, cauți cu privirea să găsești ușa. După aceea te informezi asupră elementelor secundare care compun locuința respectivă, acoperiș, hogeag, prispă, trunchiul pentru spart lemne, dacă este ogradă, cât este de mare, o eventuală fântână, poiată pentru păsări, coteț pentru porci, car sau căruță, șură pentru animale și alte acareturi care mai sunt necesare într-o gospodărie ... L-am cunoscut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe jumătate cu un lăicer, un pat peste care se vedea așternută o saltea cu paie peste care era întins de asemenea un lăicer și unde se mai aflau o pernă și un ogheal. Urma o sobă în a cărui hogeag era încastrată ocnița cu scăcița, solnița o cutie de chibrituri și o lumânare. În spatele sobei se vedea un cuptor îngust, pe șparhat era un ceaun în care se afla un culișăr, un polonic, o lingură din lemn și lângă el
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
poate că Mara mai avea, încă, o șansă. După ce a câștigat bătălia notei de plată, Luke a insistat să mă conducă acasă, cu toate că asta însemna să se abată cu cel puțin zece străzi de la drumul lui. Când am ajuns la hogeagul meu, m-a sărut cu blândețe pe obraz. În vreme ce urcam treptele celor șapte etaje până la garsoniera mea, m-am trezit zâmbind (în mod normal, expresia mea e, mai curând, o grimasă îmbujorată). Odată intrată în casă, m-am schimbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care putea să și-o facă. Când ne-am oprit la un semafor pe roșu, în mod reflex, Randall a apăsat butonul de blocare a portierelor - sigilându-ne astfel în interior. După un minut, Cox și-a parcat Porsche-ul în fața hogeagului meu dărăpănat. Un grup de adolescenți a început imediat să dea târcoale mașinii, de parc-ar fi căzut din afara spațiului terestru. — Nu pot să te las să te dai jos, cu toți golanii ăștia învârtindu-se pe-aici, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
când acesta rostea cu disperare „Va mamicaaa!” Îl ajuta din Înaltul cerului, iar „băiatul lu Vasâli a lu’ Ghiorghi a dascălu”, când se Închina se Întorcea cu fața către soare, chiar dacă acesta era la Apus, prefăcându-se că uită direcția hogeagului casei mă’șii Domnica, aceea indicată de bunica Ileana, care se supăra și nu putea Înțelege cum de Valerică Învață și reține poezii lungi și uită În care parte este Răsăritul. Realizând că În casă este rece, astrul zilei simți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ne-am trezit într-o dimineață că afară era ca-n poveste. Ninsese toată noaptea, zăpada acoperea tot, în jur totul era alb. Bucuria celor mici nu avea măsură. Săniuțele ieșiră ca din pământ și țipetele copiilor animau drumurile. Din hogeaguri ieșea fumul și această atmosferă avea farmecul ei aparte. Copilul nostru ieșea și el cu săniuța sa. Îngheța bine și apoi venea fuguța acasă înapoi. Ne obișnuisem că ieșea, știam că e în drum cu alți copii, de altfel, la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
învălătucindu-se pe cer, în straturi tot mai groase, aducând zăpezi. Pădurea era înecată într-o întunecime înfricoșătoare. Totul părea ca mort. Doar la casa pădurarului, în ochiul de geam lat de-o palmă, pâlpâia o lumină palidă. Fumul din hogeag, învăluit de vânt, părea să-l bage înapoi în vatră. Înăuntru, în casă era frământare mare... Se lupta pentru viață. - Ha‟di Axinia, hai fata mami... împingi, împingi, fata mămăicăi înc‟olecuță!.., Glasul ostenit al bătrânei moașe, repeta întruna de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar și adânc, parcă, numărând clipele. Dangătele lor nu mai erau bătaie de clopote, erau tremur în carne. Iarnă aspră și geroasă cum demult n-a mai fost. Fumul din hogeag, învăluit de vântoasă, părea să-l bage înapoi în vatră. Norii grei fugeau rostogolindu-se pe cer, în straturi tot mai goase, dinspre miazănoapte, aducând zăpezi. Gheorghe TESCU 60 Clopotele au amuțit dintr-o dată, aerul însă continuă să vibreze, făcând
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o înconjurau. Asculta cântecul greierilor, imitându-i: „Cri-cri...cri-cri“ Zile întregi, treceau fără să vadă fața omenească... și nu se plictisea singură, iar în pădure nu-i era frică de nimic. * ...În nopțile de iarnă grea... când fumul răbufnea pe hogeag înapoi în vatră, făcându-i pe toți din casă să tușească și să lăcrimeze... Când se strângea sus pe cuptor, lângă bunicul Toma, bătrân și beteag, ca să-și dezghețe picioarele și mâinile rebegite, asculta înfricoșată pe bătrân, între două pufăieli
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chemarea ancestrală pe care o simțea, porni agale spre casă... Când ajunse în marginea lizierei se opri. Se așeză pe labele dinapoi, ridică botul spre cer și începu să urle. Era un urlet de jale, tânguitor, de dor. Fumul de pe hogeag se înălța drept în sus. De ore întregi stătea la marginea lizierei nemișcat, și aștepta s-o vadă în ceardac pe Anuca. Anton era în pădure... l-a văzut în câteva rânduri de departe. Dar chemarea din pădure, începu să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de om, gonind neobosit toată noaptea. Se opri în câteva rânduri, trăgând pe nări aerul proaspăt al dimineții. Din marginea lizierii, așezat pe labele dinapoi, se uita la casa pădurarului, cum se desprindea din ceața dimineții... cum ieșea fumul din hogeag... Așa, neclintit, stătea ore în șir. Se lăsă noaptea și luna plină se ridica tot mai sus, deasupra codrului. Odată cu cădearea nopții, Suru rătăcea și jelea după Anuca și ceilalți... De undeva din depărtări se auzi un urlet... Un urlet
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nou cu o mai mare furie. Gerul Bobotezei și vremea grea păreau să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți. Era o seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau semne de întrebare... Avea o privire fixă și ciudată. În fiecare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un val de ceață, lumina zilei murea înnăbușită în ceață... Nu-ți mai puteai da seama dacă e noapte ori ziuă. - Vine furtuna!... murmură bătrânul Toma. În odaie, focul pâlpâie în soba cu ocniță... Vălmășagul vântoasei de afară răzbea prin hogeag, împingând fumul înapoi în vatră. O pală de vânt lovi crengile gorunului din fața ferestrei și o deschise în lături. - Parcă se sfârșește lumea... nu alta! ...zise mai mult gemut bătrânul. Deodată, prin fereastra deschisă de vânt, intră o rândunică ciripind
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]