669 matches
-
Acasa > Stihuri > Momente > SICTIR Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 622 din 13 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sictir Mă-ntorc în timp să gust zahărul din creanga unui amurg, dar pescărușii hohotesc în zbor pretutindeni, și-mi smulg dintre degete și ultima clipă rămasă în insectarul viziunii mele aprinse. Corabia suie tremurând pe fiece creastă, și se leagănă tăcută pe razele care o bântuie din val. Doar pânza ei pocnește zbătându-se
SICTIR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Sictir_stelian_platon_1347557371.html [Corola-blog/BlogPost/343636_a_344965]
-
mă așteaptă. Nebuna putea să mă scopească, numai așa ca să se distreze. - Stai liniștit. S-ar putea să-ți tai podoaba fără de voie și să mori ca un nechibzuit. Nu știi să te comporți civilizat?, mă ironiză ea, în vreme ce grupul hohoti îndelung. Lama bisturiului sticlea sălbatic în penumbra încăperii. Fiori de groază mă străbătură din creștet și până-n tălpi. Părea că o nebunie generală îi cuprinsese pe toți. Iar victima urma să fiu eu. - Opriți!, am strigat mai mult decât mi-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
pierd în mulțime, ignorându-i barbar Las în lumea lor mică urme-adânci de titan, În conștiința-nghețată, de-un albastru amar. Pe-acest drum înainte pașii-mi calcă forțat Peste flori de hârtie colorate bizar, Clovni hidoși îmi țin calea, hohotind dezaxat Într-un circ cât o țară, de-un albastru amar. Și când nici o-ntrebare nu-și găsește răspuns, Eu mai caut căldură într-un colț de sertar De am țurțuri în suflet, nu vreun ger m-a pătruns Doar
ALBASTRU AMAR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/daniel_dobrica_1485985628.html [Corola-blog/BlogPost/382908_a_384237]
-
-i smulseseră hainele și o încolțiseră terorizând-o cu râsetele lor hidoase zugrăvite pe fețele respingătoare de fiare fără nimic uman în priviri. Se trezește țipând înspăimântata și vede lângă ea față mătușii Irene în brațele căreia s-a aruncat hohotind terorizata, crezând în primul moment că o salvase din ghiarele bestiilor din vis. -Deșire! Scumpă mea fetiță ai avut un coșmar! Maica preacurata și milostiva!Tremuri încă, liniștește-te! Sunt eu cu tine aici Deșire. -Ooh mătușa,mătușa era oribil
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1474572388.html [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]
-
cuvintele, învățămintele, lupii, mamele, pruncii și, bineînțeles, Dumnezeu. Poeta manifestă un respect profund față de cuvinte, respect enunțat ab initio încă din titlul fiecărei poezii: Limba noastră, Cuvinte, Morfeme, Doina. Domnia sa are grijă să ne amintească faptul că „pe ia românească/ Hohotesc maci sub arnici”, faptul că „Asprele învățăminte/ Ne sunt cea mai moale haină”, sau că „ Nicio frunză nu suspină/ Când conjugă nemurirea”. Nu în ultimul rând este demnă de remarcat grija pentru formă: fiecare poezie denotă sobrietate, fără să afecteze
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1488191479.html [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
-nchin, MARIE, Născătoare Sfântă, Mormântul meu de viață plin, Învață-mă s-adorm și eu Cu fața înspre Veșnicie, Atunci când o să-mi fie greu Sub raza Stelei prea-târzie... MAMA LUI... 15 August, mereu... Cu sufletul de Poezie plin Ca floarea hohotind între petale Lângă icoana Plânsului mă-nchin Acum, în Ziua Adormirii Tale! O, Maică Făcătoare de minuni, Fecioară Născătoare de Hristos, Din pulberea tăcerii să m-aduni, Fă Ruga să îmi fie cu folos! Limba mea, până mai sunt cuvinte
POEME PENTRU MARIA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Poeme_pentru_maria.html [Corola-blog/BlogPost/360662_a_361991]
-
plîng tulburătoarele lor vibrații Apoi sare oboiul, timpanele explodează Pe nicovala de argint a lunii se presară iubiri Zarea pădurii pare a lua foc tulburata Contrabasul se tînguie Păsările se ascund pe sub frunzele tremurătoare Violoncelul suspina în șoaptă timid Pianul hohotește vîntul cel nărăvaș Le-a umflat fustele crăițelor și ploaia Deodată inundă, haotică, în ritm de timpane, cîmpia Și roadele izvorînd de sub tîmpla Cornul englezesc iuțește vînătoarea Cîinii cu boturile umede în vînt și Arthemis Incordeazặ violă care se tînguie
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cristina_lila_cristina_lila_1333975222.html [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
delicată, stranie!..."Ce o fi în capul tău?"-gândi el. Privirea ei rătăcea parcă pe drumuri neumblate, în lumi necunoscute, unde doar ea putea pătrunde. O simțea îndepărtată, străină, inaccesibilă.Se întoarse și porni pe drum la vale, cu sufletul hohotind. Nu întoarse capul cât timp știa că încă o mai putea vedea, cât timp știa că încă mai era acolo, în mijlocul drumului, pierdută, melancolică, frumoasă, iubită... Referință Bibliografică: Ultima vară / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2219, Anul
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1485538862.html [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
Undeva...pe drumul crucii Domnul pașii și-a oprit... A privit cu ochii-n lacrimi Spre poporul Său iubit... Se-ntreba acum Divinul: "Unde-i oare dragostea? Unde-s ochii ce plângeau La învățătura Sa?" Vede-n jurul Lui mulțimea Hohotind...cu gândul rău: "Care este Împăratul Coborât din Dumnezeu?" Și, cu fruntea sângerândă Sub coroana cea de spini Iar pornește spre Golgota -Mielușel printre străini- Simte înima din piept Că se frânge de durere: "Doamne,Tată ai Tu milă Pentru
OMAGIU DIVIN...DE SĂRBĂTOARE de MARIA LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_luca_1461473543.html [Corola-blog/BlogPost/384842_a_386171]
-
cuvântului student. Uluit, Andrei se uită la cei doi amici ai săi și nu-i venea să creadă. - Ia auziți, fraților, la asta! Parcă eu sunt Ion Țiriac să am bani pentru toate fufele ieșite la pradă. Cei doi amici hohoteau cu plăcere de pățania colegului lor. - Nu tu ai vrut să vezi viața de noapte a orașului? Din ce crezi că trăiesc fetele astea? Este un mod de viață la limita legii, un fel de prostituție mascată. Sunt prezentate ca
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393757269.html [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
aveam suficiente alimente în casă, ne trebuiau pâine și hrană proaspătă pentru copil. În cele din urmă, am ieșit eu, cu burtă mare fiind sperăm să nu mi se întâmple nimic. Am întâlnit grupuri de soldați pe stradă, unii arătau hohotind spre burtă mea făcând gesturi obscene, cativa s-au apropiat îngrijorător de mult, am înțeles că voiau să le arăt hârtiile, poate vreun permis de liberă trecere, ceva, de care nu știam. Nu m-am pierdut cu firea și le-
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Lagarul.html [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
nu apucă să-și ducă la capăt ideea, căci F. i-o reteză: -Silă e ceea ce-mi produci. Ș-apoi, mânie. Azi rostuiesc în mine furie oarbă și venin. M-auzi? Asta nutresc în exclusivitate pentru așa părinte! Și hohoti drăcesc precum o mai făcuse. Tatăl se ridică ușor, schițând o mișcare de plecare improvizând indecizia: -Și-atunci să plec? -Întoarce-te de unde ai venit! Pe-aci ești de prisos. Hai du-te! -Sunt chiar fără speranță... Totul e sfârșit, băiete, pentru
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1474783863.html [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
-n carte Albinuța Fiindcă tatăl ei, fuguța, A plecat tăcut pe-o stea Stea de roua și de nea. Plângeți, surioarelor, Apelor, izvoarelor, Munților, câmpiilor, Plângi, tu, floarea viilor. Plânge lamura de grâu, N-are cine-o ține-n frâu. Hohotesc pădurile, Cască toate gurile, Scorburile, șurile; Plânge vântul morilor, Țipatul cocorilor. Plâng Lipcanii, Pererita, Si Soroca-și cerne sita, Basarabia - cernita, România - înrudită. Sita lor, cu lacrimi grele Plânge-n versurile-acele, Plânge-n versurile-aceste Că Poetul nu mai este, Plâng cu
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/_o_stea_cazand_se_nalta_poeme_omagiale_pentru_grigore_vi_cezarina_adamescu_1326348884.html [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
fi învăluite în aur. Fiecare poemă este o picătură de aur topit, o picătură de diamante scânteietor, o picătură de lumină stelară, o picătură de mister nocturn, alai nuntesc ce ne-a deschis, ca oricărui cititor, porțile Universului în care hohotesc, dansează și sărbătoresc miliardele de vise ale celor care au fost, sunt și vor fi, prinzându-și mâinile într-o horă a nesfârșirii, astfel că starea pe care o încercăm este inexprimabilă” (p. 297) Lucrarea are trei parți cu titluri
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) by http://revistaderecenzii.ro/dr-adriana-mihaela-macsut-n-n-negulescu-oglinda-misterelor-recenzie-de-carte/ [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
vitalismului este nihilismul „pur” al distrugerii al cărui obiectiv este reducerea la inexistență a întregii creații și civilizații, după cum afirmau răspicat anarhistul Max Stirner, care a declarat război oricărui standard și oricărui principiu, proclamându-și propriul ego împotriva lumii și hohotind triumfal deasupra „mormântului umanității”, ori practicianul acestei teorii Serghei Neceaev, acest demon al pământului, care a dus o viață plină de cruzime și amoralitate sub pretextul eficienței acesteia pentru cauza Revoluției. Serghei Neceaev l-a inspirat pe Dostoievski pentru personajul
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_calea_c_gheorghe_constantin_nistoroiu_1336158733.html [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
din fire, încasară fără să crâcnească suficiente capete în gură de la animalele rebele, care nu apreciau deloc efuziunile lor sentimentale. Maria și Florea se prăpădeau acum de râs, asistând topiți de drag la răzbelul din curtea lor. Oblojiră cum putură, hohotind încetișor pe răniții rezultați în urma asediului, ce se plângeau care de o buză crăpată, care de un ochi vânăt, ba chiar trebuiră să scoată și un dințișor ce fusese smuls din lăcașul său de o copită micuță dar fermă. Jertfa
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1482240344.html [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
nr. 1139 din 12 februarie 2014. Iarnă atipică Peste zidurile îniernate ale orașului stă ghemuit întunericul, iar fruntea sfârtecată a cerului bântuie-n nori de cenușă. Ninge fără noimă peste catapetesmele lumii, iar copacii gem bolnav printre umbre în timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele sale albite de ură. Trec zgribulite ciori printre popoare de cristale-nghețate și-n orgia bolnavă plopii fac mătănii gângăvind rugi fără număr spre cerul buimac. Ninge ca dintru-nceputuri acoperind orașul fumegând melancolic. În odaia mea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
orașul fumegând melancolic. În odaia mea înnoptată ... Citește mai mult Iarnă atipicăPeste zidurile îniernate ale orașuluistă ghemuit întunericul,iar fruntea sfârtecată a ceruluibântuie-n nori de cenușă.Ninge fără noimăpeste catapetesmele lumii,iar copacii gem bolnav printre umbreîn timp ce vântul hohotind năvălește cu hoardele salealbite de ură.Trec zgribulite cioriprintre popoare de cristale-nghețateși-n orgia bolnavă plopii fac mătăniigângăvind rugi fără numărspre cerul buimac.Ninge ca dintru-nceputuriacoperind orașul fumegând melancolic.În odaia mea înnoptată... XXXIII. IARNĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
-l pot atinge, Acolo-n Grădina din Joia vânzării Sărutul tău, Iuda și astăzi mă frige... A CÂNTAT COCOȘUL... A cântat cocoșul și mai cântă încă, Lepădarea surdă ne-a rămas în lut, Unde ești tu, Petre, inimă de stâncă? Hohotește plânsul după cel vândul! Floarea de durere a-nceput să ningă Patruzeci de zile de tăceri și post, Nu auzi cum răii cu putere strigă- „Răstignit să fie Împăratul nost’!” Ochii Lui se uită înspre ei cu milă, Pironiți pe
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Din_scripturi_.html [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
Spinii îmi înțeapă peste tot Vederea, Mortul de pe cruce, încă nu e Viu, Dar aud cum vine, vine Învierea! A cântat cocoșul și mai cântă încă, Lepădarea surdă ne-a rămas în lut, Unde ești tu, Petre? liniștea-i adâncă- Hohotește floarea după cel pierdut... Scriptura... 18 Aprilie 2011. Fără de Scriptură casa nu e casă, Nicio Bibliotecă fără ea nu îi, Fericit drumețul ce în urmă lasă Măcar o potecă din viața lui... Pe acel ce crede nimeni nu-l obligă
DIN SCRIPTURI ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Din_scripturi_.html [Corola-blog/BlogPost/349659_a_350988]
-
-i răspunsul ce-i revine sistematic. Nu-l iubește Georgietta - fiica lui Marcone donul, ea mereu a fost absenta pentru el, mizer bufonul. E golit de sentimente și de gânduri de speranță, a pierdut-o finalmente pe iubita din balanță. Hohotea gondolierul - cel curtat de multă lume, el ce-i sarea și piperul cu un vag-măreț renume. Va muri încet, va trece dincolo de lumea asta, îngeri albi îl vor petrece alungându-i dor - năpasta. Așa gândea gondolierul - legănat de-a sa
TRAGEDIE DIN VENEŢIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1465487302.html [Corola-blog/BlogPost/379214_a_380543]
-
Pe sub care-am strâns albastrul dimineților curate? N-ai știut s-ascunzi tăcerea, nici în vise n-au fost scrise Șoapte adunate-n taină, dăruite pe furate... Melancolice colinde, aninate-n ramuri goale Plâng și-acum rătăcitoare printre inimi sângerânde; Hohotește iar destinul, la răscrucile fatale Când o pană frântă-n două mai suspină pe neunde... Și nebunii râd albastru, când în palmă prind epave Ale ultimilor ploi...Știi, când îți cântam un fulger? Știi când îmi tunai un zâmbet și
VINA CE-AM AJUNS... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 by http://confluente.ro/Vina_ce_am_ajuns_violetta_petre_1345130085.html [Corola-blog/BlogPost/355069_a_356398]
-
Mazilescu, fior aparte al emblematicelor reverii poetice: - mai taci și mai bea mai trăiește/ și când vei vorbi/ uită o vreme de tine/ așa cum și eu am uitat/ fiindcă/ "am inventat poezia și nu mai am inimă"// - dar tu treceai hohotind/ "într-o căruță de cuvinte trasă de cuvinte"/ și blestemând orizontul ai dispărut/ cu suflet barbar dar cu atâta ușurință/ încât s-a auzit bucuria lui Dumnezeu// - ehei frățioare ți-ar trebui/ "încă puțină lumină pe limbă"/ și până să
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1456081114.html [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
care acesta s-a lăsat „prelucrat” de ea, fără să știe ce face, inconștient. - Haideți, băi, lăsați bârfele! Sper că ați înțeles ce trebuie. În oraș nu povestiți nimic... - Vezi de treabă, că nici nu merită, l-a întrerupt Jana, hohotind de râs, foarte bine dispusă. - Mai bine, ia-ți dracu’ ceva pe tine! Vine omu’ și-i faci poftă iar, mai știi? - Gata, gata, merg să mă-mbrac. Nu mai e bun de nimic acela, fii sigur. I-am supt
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_4_marian_malciu_1327258076.html [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1579 din 28 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului au hohotit castanii peste stradă cu albul florii verdele spoiesc ciorchinii reuniți într-o arcadă cu umbra lor răcoarea o sporesc
AU HOHOTIT CASTANII PESTE STRADĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1430197043.html [Corola-blog/BlogPost/353914_a_355243]