663 matches
-
în Săptămâna Mare, la Tescani. Am râs apoi cu lacrimi la “ În jurul unui divorț”, “Bacilul lui Koch”, “Expunere de motive” și ne-am cutremurat de râs la parodiile lui Topârceanu după Homer (“Chinurile lui Ulise”) și după Arghezi (“Blesteme”). Am hohotit ca niște nebuni la portretizările pe care Pleșu le face recitatorilor lui Eminescu, ne-am tăvălit pe jos de râs (atât cât permite habitaclul mașinii) la critică rubricii meteo și a prezentatorilor acesteia și era să pierdem controlul autovehiculului la
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
să pierdem controlul autovehiculului la savuroasa povestire a pățaniilor autorului în Japonia. Când am ajuns la destinație, interiorul mașinii mele fusese martorul unei emisii sonore demne de Fermă Animalelor: am hăhăit, am behăit, am guițat, ne-am înecat și am hohotit și mai tare. La sfârșit, respirăm sacadat, ca după un sprint, ne dureau fălcile, iar ridurile de expresie din jurul gurii și al ochilor își pierduseră elasticitatea și păreau că nu-și vor mai reveni niciodată la normal. Topârceanu e unul
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
de iepure, ținînd buzele ușor crăcănate... în timpul ăsta cameraman-ul montase deja înmormîntarea celebrului regizor care era în limbă după... extrem de bolnav, fooooaaaarte grav, iar el, regizorul, făcîndu-se bine pe șest, se uita la propria lui moarte filmată haios și hohotea... și zicea: lasă-lasă că ajungeți și voi în iad, n-aveți grijă, băi, pămpălăilor!!! Băi, da' tu nu ai HBO? ("La contactul uman îi mai trag și un zîmbet"... repetam, obsedat, o expresie auzită aiurea.) Pe urmă chiar a început
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
atunci am înțeles cel mai bine, după ieșirea din cimitirul Vară, că viața-i maimuță amorfă, cu gura până la urechi, care rostește vorbe de șagă, se scarpină, țiuie și răcnește, se măscăricește, e spurcată la gură și năucește, fonfăie, tachinează, hohotește, bolborosește, scuipă, ronțăie te miri ce, blagoslovește, of, Doamne, câte verbe aș mai putea folosi dac-ar fi să las poemocul acesta neterminat. Dar poftesc să-l închei, așa încât asta și fac. Anno Domini 2005, semnez descifrabil: Ruxandra Cesereanu, după ce
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
le scriu la vară. S-alerge cît îi place ursirea de prăpăd! încrîncenarea firii eu știu că-i trecătoare și contemplînd ninsoarea aievea parcă văd prin sită cum se cerne făina viitoare. C-așa-i omătul pururi, ori cade-ncetinel, ori hohotește amplu în leagăn de vîntoase. E și făina dulce, și lamă de oțel în care se retează dorințe dușmănoase. Parodia, în fine, după Maiakovski obligă fanfara tumultuosului poet să celebreze un eveniment derizoriu - cumpărarea unui bec electric: De dorul luminii
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
năucă,pe clape de pian dezacordat;aceeași clapă, același sunetînvie linii subțiri și impreciseîn camera albă cu patul nefăcut.... XXII. TU CREZI... EU TAC, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016. Ecoul pașilor se stinge hohotind surd în tăcerea timpului meu tu crezi c-am învățat să mă accept într-un acum imprecis eu tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
jegoase și tricouri umezite de transpirație se re trag și curând se aud iar lovituri ritmice de dalta. Unealtă veche de când lumea musca pofticioasa din bucată de an dezit. Scuipa în jur măcinișul de mineral fără valoare. Acum, femeia râde, hohotește victo rioasă că o adolescentă cu coșuri pe nas, dar care a fost invitată la bălul de absolvire de cel mai celebru fotbalist al liceului. Ar trebui să abordeze o morgă gravă, smerita. Chiar dinaintea ei s-a ivit, stă
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
al inapetenței, al sleirii, al limitei. Acesta nu exclude însă forța trasării contururilor, aidoma gestului unui sinucigaș ce-și împlîntă cu tărie cuțitul în inimă (Eminescu a descris un asemenea caz): "Scriu cu febră în trup/ sau poate cu diavolul hohotindu-mi/ prin vene: "Scrisul agonic nu repetă,/ conștiincios, punerea în pagină precum/ așezarea în mormînt...". // Mă las răscolit de febră/ sar dintr-un cuvînt în altul/ ca și cucul în cuiburi străine/ mă văd copil sărind pe sloiurile rîului/ din
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
o cunoaștere, ci o recunoaștere (o anamneza), ca simptom al izgonirii din Paradis, investit fiind cu o functie mărturisitoare (de martor): "Recunosc drumuri grădini/ case/ ciulinii cu buzele arse// lumină pe care de departe/ o simt/ stăpînind marea/ plajă sălbatică hohotind/ în amurg// lume înăbușita// singură pe mal/ aștept singură barcă din larg/ ploaia de vară/ că o mărturisire" (Pastel). Poeta cultiva o nostalgie mixtă, moral-estetă: Nu se aud decît greierii/ cu hărnicia lor obositoare/ un strat violet acoperă/ ce-a
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
mai mult ori mai puțin arbitrară: "Distanță dintre mine/ și vechile mobile/ se tot îngustează// prin pereți/ aud singurătatea cum/ picura// de pe foaia imaculata/ poemul îmi face semne/ să-l aduc la viață/ e acolo încins/ în tăcerile mele/ stăruitor/ hohotește" (Poemul nescris). Prin persuaziunea "blîndei disperări" a autoarei, lucrurile par convinse a-și dezvălui intimele resorturi, misterioasă fiziologie ontica a anorganicului: "pe mîini mi se scurge/ un fel de zăpadă/ crispata/ un alt fel de a surprinde/ încetineala din lucruri
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
destăinui suferință (ne)bănuita ce le macerează: "Însoțită de umbrele mele/ rătăcesc prin locuri/ roase pînă la sînge/ de amintiri" (Popas). Odată obținută această performanță, d-sa trăiește liric (prin delegație!) în locul lor: "Îngerul meu/ singur și el/ asculta noaptea hohotind prin unghere// sînt păsări de întuneric/ șoptesc/ socotind pe degete orele/ oprite în loc//în răstimpuri/ cartea citită de noi amîndoi/ tresare// e și ea o ființă/ îmi spune Îngerul/ și se face nevăzut printre file" (Înger îngerașul meu). Ori: "Picătură
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
registrul tragicului contemplația se preschimbă în melancolie, tăcerea într-un vizitator, cuvântul în cea mai sigură armură a singurătății, ritualul într-o umbră ce bate înainte pe un pavaj pietruit cu chipuri de sfincși: "Și acum în seara hărăzită trec/ Hohotind de gânduri, însetat de chin/ Nemișcat în forma zeului petrec/ Îmbătat de rouă în etern suspin"... George Virgil Stoenescu, Fratele meu, versuri, cu o prefață de Eugen Negrici și o postfață de Lidia Vianu, Editura "Univers enciclopedic", Buc., 2000
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
Miron Mitrea, Bogdan Hossu). Era vorba de o videocasetă, realizată pe furiș și predată apoi Partidului (nu comunist, ci mare românist), de un fi-te-cine prezent cândva în sala "Rapsodia", unde se puneau la punct detaliile unui videoclip al centralelor sindicale. Hohotind fericiți de "comicul" situației, cei doi "demascatori" au reluat de câteva ori la rând caseta, să învățăm tot românul ce tari sunt ei. Același tandem și-a propus apoi s-o "demaște" pe actrița Rona Hartner, într-o emisiune penibilă
Pirații micului ecran by dr. Harald Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/16856_a_18181]
-
pentru o stare de spirit pe care o trăisem la operă. Anulasem convenția amorului pe melodie, a ironiei pe tril, a furiei pe cabaletta, a complotului în cadențe de marș, a muribundului care cânta lung 'adio', a poporului jeluind sau hohotind 'la rampă' în cascade de armonii. Confruntarea dintre scenă și spectator, oricât am considera-o firească, este convenție asumată: și la teatru. Muzica o poate neutraliza. Și așa ajungem și la Mozart. La el semnificațiile trec dincolo de litera scrisă a
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
nu mai apare, sparse ușa zăvorîtă și descoperi ceva de neînțeles: "Stăpînul său, adevăratul său stăpîn, stătea fulgerat, cu privirea sticloasă și țintă la chipul clocotitor de viață din oglinda criminală. Omul din cristal se mișca, făcea gesturi clare, apoi hohoti perfid, se desprinse de sticlă și dispăru. Cînd servitorul se trezi din leșin, în odaie se răspîndiră miasmele morții iar oglinda de altădată devenise o sticlă oarecare prin care se vedea dincolo un zid vechi și urît". E vorba lui
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
fiecare dată, puștiu' le vine de hac ălora răi. Ca faza cu spionii ruși care s-au luat după el și-au călcat pe guma lui de mestecat, de-au rămas lipiți de asfalt, nu? Atît el, cît și Logan hohotiră ținîndu-se cu mîinile de burtă. - Sau cînd trage cu pistolu-n arabii ăia și-n loc de gloanțe ies mingi de ping-pong care li se opresc fix în gură, ții minte? - Ai prins ideea? întrebă Logan. E ceva foarte vizual. Foarte
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
venind vorba de amor, - cine cu cine - pe Mitică îl umflă râsul. Râde așa, de unul singur. Ionel așteaptă cât așteaptă, privindu-l cum râde; pe urmă, întreabă, iritat: ,,Ce râzi, monșer?!"... Mitică nu mai contenește. El dă din cap, hohotind în sens că lasă... nu poci a spune, monșer! Ionel insistă. Văzând că celălalt moare de râs, și că, la un moment dat, Mitică îndreaptă spre el degetul arătător... deși nu e ceva clar... Ionel se supără, se enervează, se
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
flatîndu-i pe tropăitori în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de ștofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
și fără milă, Ochii mei nu vezi cum plâng de dor?!” De fiecare dată bag de seamă Când scriu mi se întâmplă o minune, Vinul vechi se tulbură în cramă Tot murmurând un fel de rugăciune... Versul meu se-aude hohotind Și trece-n zbor mirată o albină- Vai cum aș vrea în amorțire fiind Să mă înțepe, Doamne, cu lumină!... Din volumul sub tipar „Nu știu dacă sunt...” Referință Bibliografică: Poemul din vie... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEMUL DIN VIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382701_a_384030]
-
n-a mai fost la fel de entuziasta experiență. Împăratul muștelor e o carte pe care aș face-o lectură obligatorie prin lege. N-ai citit Împăratul muștelor? La pușcărie! La Plopșorul meu cu băsmăluța roșie, o proza a lui Aitmatov, am hohotit că o bocitoare profesionistă. Mi-e frică s-o recitesc. Dacă n-o să mai plâng? Un favorit printre scriitorii români ai tuturor timpurilor? Să zicem, Mateiu Caragiale. De ce Simona Tache nu scrie cărți? Pentru că, după părerea ei, daca nu esti
Cartea de pe noptiera blogului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19726_a_21051]
-
Simona Tache Dacă ochii minții lui Marin Voiculescu n-ar plânge discret, cărțile lui de aforisme și cugetări ar hohoti atunci când le răsfoim. Ia mai luați, la-nceput de an, împreună cu tradiționalul “La mulți ani!”, o mostră de-ntelepciune, ca să vi se prelingă pe obraji niște lacrimi de râs: În iubire, ne place să fim puțin orbi. Îndoială, în filozofie
Ochii mintii dau discret apa la soricei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19795_a_21120]
-
deja și superfâstâcit): Domnule... Domnule, vă rog să nu plângeți! Îi întinde o batistă. Vasilescu Georgel (după ce ia batista și își suflă mucii): Vă rog, vă rog, ajutați-mă! Ajutați-mă să-mi găsesc curajul... Se aruncă la picioarele polițistului, hohotind. Pleașcă Marinică (disperat): Domnule, ridicați-vă, nu mai plângeți, eu am venit pentru... pentru concediul medical. Dar nu mai e nevoie, vă trec aicea că sunteți în regulă, nu vă faceți probleme, nu vă dau amendă. Îl ridică, desprinzându-l
Tragicul concediu medical al lui Vasilescu Georgel by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19971_a_21296]
-
vasul pe gresie. S-a făcut bucăți, iar conținutul s-a împrăștiat în toată bucătăria. Cioburi, amestecate cu legume și cu clisa lipicioasă de iaurt, mânjiseră tot, tot, tot... Am clacat psihic și m-am pus pe plâns. Ștergeam și hohoteam, adunam și suspinam. Lacrimile picurau printre dovlecei, spălau cioburile și sărau iaurtul. A fost o tragedie. De-abia după ce am terminat de curățat, a mijit primul zâmbet. De-abia azi, când îmi amintesc, vin și celelalte hohote, de râs.
Iaurtul care te ajută, dar nu-ţi bagă şi-n traistă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20870_a_22195]
-
mi s-a făcut poftă și am făcut din nou. Mi-a luat mai puțin, că deja căpătasem experiență, dar am nimerit un lot de ceapă care m-a ucis. Am plâns, în timp ce o tăiam, în hohote, ca o martiră. Hohoteam și tăiam, hohoteam și tăiam, iar lacrimile mi se înnodau ca mărgelele, sub bărbie. Io cred că au început ăștia să bage gaze lacrimogene în ceapă. Sau că am fost, fără să știu, victima Răzbunării Cepei. Aflați ce-i cu
Păzea, se răzbună ceapa! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20962_a_22287]
-
făcut poftă și am făcut din nou. Mi-a luat mai puțin, că deja căpătasem experiență, dar am nimerit un lot de ceapă care m-a ucis. Am plâns, în timp ce o tăiam, în hohote, ca o martiră. Hohoteam și tăiam, hohoteam și tăiam, iar lacrimile mi se înnodau ca mărgelele, sub bărbie. Io cred că au început ăștia să bage gaze lacrimogene în ceapă. Sau că am fost, fără să știu, victima Răzbunării Cepei. Aflați ce-i cu Răzbunarea asta și
Păzea, se răzbună ceapa! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20962_a_22287]