212 matches
-
romanele unui oraș, cartea pe care o cunoști. Paradoxal, acolo și atunci n-am prea citit literatură; o compensa arta care mă înconjura, întreaga minune însumată din palate, bulevarde, parcuri, fluviul, canalele, muzeele, suburbiile imperiale (Pavlovsk, }arskoe Selo, Peterhof), teritoriile hoinărelilor mele de îndrăgostit, când și când revăzute și în următoarele decenii, cu nostalgică îndurerare. Dar, m-ar putea întreba oricine, contextul politic stalinist și post-stalinian nu te-a afectat? Ba da, bineînțeles, m-a apăsat, uneori m-a înnebunit. Mi-
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
în pielea pleoapelor tale ți-aș deschide ochii după pofta inimii. Misterul ontologic stă în lăbuțele jucăușe a două pisici. Pentru că nu voia sa fie universal n-a urmat nici o universitate, asta pînă la 47 de ani cînd, obosit de hoinăreală, s-a așezat cuminte într-o bancă înverzită. Pentru că habar n-avea care e pasul următor, îl mai făcea o dată pe cel dinainte. Dacă mi-ai arde acum o palmă pe obraji, ar trebui să plîng toată ziua ca să sting
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6962_a_8287]
-
plopii, mi-au rămas în ochi, în nări, în urechi (s.n), în suflet pe veci." Prozatoarea Pia Pillat a ucis, după cum se pare, în ființa ei dăruită și un poet. Ea nu poate uita, în același timp, iernile copilăriei, hoinăreala cu schiurile prin munți, mirosul zăpezilor, "bucuria pură a începuturilor de zi". Din București îi vin în memorie "muscalii", îmbrăcați în lungile lor veșminte albastre de catifea, ce păreau "din alt veac". Meditația sună mai degrabă, ca și în alte
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
mai nepotrivite momente. Căldura razelor, care își continuau explorarea chipului Karinei, o destinse. O toropeală plăcută îi cuprinse mintea și trupul încordat. Ciripitul vesel al vrăbiuțelor ce se jucau sărind din ramură în ramură, o readuse în prezent, oprindu-i hoinăreala prin câmpuri cu verdeață și flori parfumate, amintindu-i că trebuia să iasă la cumpărături. Garderoba ei sobră în nuanțe care îi accentuau depresia, trebuia schimbată neapărat. Găsi cu greu o ținută adecvată pentru acea zi călduță de primăvară, pentru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fantastice ale lumii, era acest izvor invizibil în tot ceea ce făcea parte din peisajul înconjurător, era întreaga natură, era în totul și absolut orice... eram chiar și eu cu misterul existenței mele, blana mea albastră de lup, aripile mele argintii, hoinăreala mea și povestirea aceasta, era și este viața însăși... acesta e izvorul pe care-l descoperisem, resursa infinită a posibilităților... Am înțeles asta și mi-am dat seama că trebuia s-o spun cuiva, trebuiau să afle toți despre acest
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
În hoinărelile mele, am ajuns la Platoul Adevărului. Acesta era un loc unde se dezvăluiau adevăruri esențiale ale existenței oricui ajungea acolo. Eu am aflat ceva important despre mine: că aș fi fost Lupul Albastru. În acel loc, de pe vârful unui munte
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
eu n-aș reprezenta mare lucru pentru ea ar fi irelevant... nici n-ar avea cum să fie pentru ea prea mult existența mea atât de încurcată și adeseori îndepărtată de simplitatea lucrurilor, sau dacă ar avea semnificație pentru ea hoinăreala mea în căutarea solzilor de dinozaur, nu știu... Uneori, încearcă să pună un scut invizibil pentru a nu percepe eu gândurile sau dispoziția ei... și atunci, ochii ei au ceva ca o lumină rece și tăioasă, dar asta tot pentru că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
sepia, crepusculare, cu o luminiscență di-fuză, care încarcă atmosfera romanului polițist. Un ca-davru strălucește în lumină cu rictusul fixat etern în mintea copilului, imaginația se digitalizează, amintirile din copilărie, cele fictive ale lui Fingerling, desfășoară locuri spec-tra-le, luminate artificial, așa cum hoinărelile detectivistice deschid spații ale minții, interioare încărcate de graffitiuri, în-căperi degradate sau tenebroase etc. Detectivul cîntă la saxofon și, în timp ce își îmbrățișează pasional iubita, deasupra lor cad foi albe, ca textul să meargă mai departe. Nu este astfel și subconștientul
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
venit, habar n-am de unde, un cărăbuș. Făcea un zgomot îngrozitor și am greșit de patru ori un calcul. A doua oară, acum 11 ani, m-a deranjat destul un genunchi înțepenit. Eu nu fac mișcare. N-am timp de hoinăreală, sunt un om serios. A treia oară... dumneata! Am pierdut o grămadă de vreme cu vorbăria. Trebuie s-o iau de la capăt. Deci trei milioane patru sute cincizeci și patru... MICUL PRINȚ: Trei milioane de ce? AFACERISTUL: Nemaipomenit! Nu-i chip să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
obosit și de stresat, după orele petrecute toată după-amiaza la depozitul de cherestea, și socoti că un mic răgaz și o mică votcă i s-ar fi potrivit de minune, i-ar fi ordonat ideile. Mulțumit că, pînă la urmă, hoinăreala lui fără scop ajunsese la un final convenabil, căci găsise totuși ceva, dădu să intre, Însă avu o primă surpriză: barul era cu intrare plătită și bine păzită de un vlăjgan roland cu jumătate de metru mai Înalt decît el
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
personal într-o stație anostă, mă face de cele mai multe ori să renunț. Alteori aș avea chef să dau o raită prin magazine, să văd ce mai este nou și, dintr-odată, vreun flecușteț oarecare îmi distrage atenția și dorul de hoinăreală dispare. Apoi descrise cu mult umor relațiile ei cu Dimitrie și pricina micilor lor altercații, părea un subiect inepuizabil, noi și noi amănunte izvorau unul din celălalt, ea era plină de acea bucurie euforică atât de molipsitoare, parcă în paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Vântul îi sălta puțin șuvițele blonde de pe frunte. Facem o plimbare până la pădure?, a întrebat-o Fana și, la acceptarea ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea de făcut. Avea chef de hoinăreală și prezența Elei îi era necesară. Curând, depășind mica stare nervoasă a început să alerge împreună cu Ela pe miriște. Țipau și râdeau când una o depășea pe cealaltă. S-au trântit într-o căpiță să-și tragă sufletul. Fânul mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părut rău că-l urmasem pînă-n miezul pădurii. Sandalele-papuc, făcute de tante Liselle "la comandă", la București, s-au pătat. Năbucul s-a îngălbenit; praful de cretă cu care am încercat să acopăr petele le-a stricat și mai rău. Hoinăreala nu-mi mai plăcea. Rămîneam în spatele perdelei umflate ca o pînză de yolă așteptînd Buick-ul unchiului Iordan, să mă scoată odată din văgăună. Lacul tulbure, străbătut de curenți reci nu mă îmbia la înot. Ploua cumplit în augustul acela. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ea-i altfel". Rîdeam de "catafalcul" Tantzi. Îl hărțuia rău pe Lucian, pofticioasa. "Nu cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și pe Zoli că venim pentru prima oară și a tras nădejde că nu va fi și cea din urmă. După care nu am mai Înțeles nimic din ungureasca lui. Eu pricepeam deja și vorbeam bine maghiara jocurilor și a hoinărelilor noastre, făceam față discuțiilor cu oamenii mari, dar din bisericeasca popii nu Înțelegeam o boabă. Bănuiam că e vorba de un tărîm minunat al păt lăgelelor roșii: „Paradicsom, a paradicsomba fogunk jutni“ rostea din cînd În cînd preotul. MÎncasem cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se mutaseră de cîțiva ani, dar unde nu aveam prieteni, așa că lîncezeam multe zile singur, ascultînd la nesfîrșit radioul. Aș fi putut da din nou pe la ei ca să mai tragem o scaldă În ochiurile de apă ale Măriei ori o hoinăreală prin păduri și pe la pivnițe. Blestemam și consemnarea aceea, nedreaptă, după mine. Mi-o hotărîse tocmai omul din partea căruia mă așteptam mai puțin la una ca asta și la care țineam mult. Ne citise din Cehov și ne insuflase un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ratate de a fugi din țară prin Iugoslavia lui Tito. La întoarcerea de la munte, Ticu și Mafalda îl mai lăsară o vreme să își facă de cap, astfel că putu să-și împartă mai departe timpul între strand, cinema și hoinăreli cu bicicleta, o "Mifa" cehoslovacă, oferită în dar de Sever, mentorul său, la scurt timp după ce reușise să scape de serviciul de la cimitir. Dar, pe la sfârșitul lui iulie, Ticu schimbă foaia, amintindu-și brusc de faptul că fiul său încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de Funès primește recunoașterea internațională a talentului său actoricesc, odată cu succesul înregistrat de "Le gendarme de St. Tropez/Jandarmul din Saint Tropez" și de trilogia Fantomas. În 1967, Louis de Funès a jucat împreună cu Bourvil în La Grande Vadrouille/ Marea Hoinăreală, un film cu un succes răsunător la public. Timp de mai bine de 30 de ani, până la lansarea filmului Titanic în 1997, Marea hoinăreală a fost filmul cu cel mai mare succes de casă din Franța. În mai 1975, Louis
Louis de Funès: 100 de ani de la nașterea celui supranumit "Chaplin francés" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78848_a_80173]
-
trilogia Fantomas. În 1967, Louis de Funès a jucat împreună cu Bourvil în La Grande Vadrouille/ Marea Hoinăreală, un film cu un succes răsunător la public. Timp de mai bine de 30 de ani, până la lansarea filmului Titanic în 1997, Marea hoinăreală a fost filmul cu cel mai mare succes de casă din Franța. În mai 1975, Louis de Funès suferă un infarct după un tur de forță de 200 de zile consecutiv pe scenă, după care actorul decide să renunțe definitiv
Louis de Funès: 100 de ani de la nașterea celui supranumit "Chaplin francés" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78848_a_80173]
-
al meu, și al lui, iar chipul bărbatului a dispărut. Am avut o tresărire, de parcă mi-aș fi privit propriul chip în geamul ferestrei. Mi s-a părut că reflectarea propriului meu chip a pornit-o în direcția opusă. În hoinărelile mele prin oraș mi se întâmpla uneori ca vreun detaliu nesemnificativ să genereze în mine un impuls fizic primitiv și greu de stăpânit. Înghesuită în tramvai și lipită de mușchii dezgoliți și netezi ai vreunui bărbat, simțeam adeseori o dorință
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
și a-l oferi proprietarei „ca pe-o floare". În unele locuri (nu puține) se insinuează un văzduh matein, purtător al unui mister ce preia și totodată transcende „localismul" balcanic prin factura visător-detracată a materiei sale translucide. E adnotată „mîntuitoarea hoinăreală pe străzile reci, sub lună, în aerul ca-n Cîntarea Cîntărilor, înmiresmat cu smirnă și fel de fel de prafuri aromate" a unui grup de noctambuli pe numele lor Haidia, Chibici, Șaraga și Zarandi, dar și figura unui Sforicică din
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
Femeia fără cap pe drumul spre Vence Își ridică încă ochii spre orologiul fără ace Al capelei dezafectate Peisajul se umple de nori care își caută numele Iar continentul nu încetează să se strâmtoreze Scena cu cercuri născute în timpul unei hoinăreli A lua în considerație toate aceste cartiere Care se desfrunzesc cu repeziciune Stradă cu stradă Și reușesc chiar să se facă iubite Doar pentru a se scămoși În clipa următoare Nu înseamnă de fel să rămâi imobil Să te învârtești
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
din sufragerie, mă rog, ceva care să nu mă oblige la explicații." (p. 152); , Eram în liceu încă și mă simțeam nefericită. Mă plimbam pe străzi de una singură, așteptând-o pe Mădălina să iasă de la meditații sau doar de dragul hoinărelii, îndesând călcâiele în pantofi și lăsându-mă în voia lor, prin prăfăraia și mizeria Bucureștilor. Mă scuzați, domnișoare firicele de praf, că vă deranjez iar. Dacă nu vă supărați, am să trec tot pe-aici și la întoarcere. La revedere
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
e bine sau rău... Era ferice! Chiar exulta! * -În ziua schimbării sorții, preciză el distrat, lucrurile decurseseră ca de-obicei. După cana de cafea, îmi anunțasem consoarta că ies: -Am plecat! Nu știu când revin. -O iei de luni cu hoinăreala?! Vrei ca toată săptămâna să-ți meargă așa?! Iar cu motorul, fir-ar să fie de râs?! mă tachinase Mela între acru și dulce, așa, ca să-mi aleg eu tonul. Și, când fu să-și continue tirada, îi luai vorbă
MOŞTENIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384880_a_386209]
-
-i potolească din senin setea, luase, pe față, un Ci-co dintr-o stivă aflată dinaintea unui chioșc, o desfăcuse, bând-o acolo, la locul faptei - după cum menționa procesul verbal de constatare a delictului - și, punând sticla la loc, plecase în hoinăreala ei. Cineva observase crima și pe dată fusese prinsă, apoi dusă la Miliție. Pe atunci, Mira lucra într-un Cabinet psihologic al Ministerului de Interne. Îi revenise ei misiunea să o diagnosticheze psihopedagogic. În fine, în vreme ce discuta cu ea, Mira
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]