97 matches
-
Toate Articolele Autorului sunt mereu lângă tine sat natal pe-aceleași uliți prieten cu câmpia, pădurea și dealurile, port în mine febra singurătății și eresul nevinovat al dorului. mă mai cunosc decât salcâmii bătrâni și vântul toamnei și poate frunzele hoinare sau nucul pe care l-a sădit tata în tinerețe. turnul bisericii din deal îmi e martor până mă voi pierde sub linia apusului lângă crucea străbunilor mei. amintirea a devenit poveste, e un alt soare și-o altă toamnă
SATUL MEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370993_a_372322]
-
Acasa > Poeme > Devotament > STRIVIT ÎNTRE PLEOAPELE TALE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014 Toate Articolele Autorului Tu, picătură de rouă! Eu, picur de ploaie Strivit între pleoapele tale. Visuri, speranțe, tăcere... Gânduri hoinare, Săruturi gen fluture Noi rătăciți în căderile toamnei! Incendiați de dor, Cristale de nisip Ne strecurăm în tine Clepsidră fără de sfârșit! Frunze și noi Fire de iarbă trecute în grabă! Raze de soare Mângâie fruntea. Iubirea deschide universuri, Atingeri, sunt
STRIVIT ÎNTRE PLEOAPELE TALE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353642_a_354971]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > AMÂNDOI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 665 din 26 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului un sunet trist și straniu de aramă în toamna asta pe-amândoi ne cheamă trec frunzele hoinare prin cetate cum trece gândul prin singurătate ne pierdem singuri vorba mai întâi și umbra noastră scade sub călcâi tot coborând mereu pe-același drum privim cum totul se preface-n scrum iar pasul nostru adesea răscolește cenușa din frumoasa
AMÂNDOI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358811_a_360140]
-
din sufletul meu. Adorarea din mine cheamă freamătul nenăscut, cel de dincolo de stele. Fior de flacără rece e în adâncul picului pe ploaie. Gândul în care mă las cuprinsă deatâtea ori. Palmele mele răstoarnă sărutul, mângâindu-ți fruntea arsă de hoinare umbre. Limpezirea din azur transformă totul într-o tandră, veșnică mângâiere. Tălpile vor să simtă freamătul din adâncul haosului. Doar dansul, desprinderea lină a bucuriei din inima iubirii mă poate transforma în fulgerul cu care să cuprind totul, fără a
ŞOAPTE ŞI PLOI de DANIELA DUMITRIU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359356_a_360685]
-
cumplită. Dacă la noapte dă un ger, pământul va fi într-un zbucium somn, peste care ființele vor tace. Mai bine să dea zăpadă și viscol, însă nu polei ! Un stol de gânduri plutește din nou deasupra mea, printre umbrele hoinare rugându-mă să dea zăpada. Mă tot uitam pe geam la ploaia care nu înceta și visam. Visam iarna dormind într-o ceață nepătrunsă. Visam grămezi de zăpadă, Dunărea înghețată precum o boltă răsucită în genuni. Visam furtuna viscolind nămeții
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
cu titluri sugestive. Primul capitol, de inițiere, „Alfabetul Tăcerii”, cuprinde 31 de poeme (cifra corespunde numărului semnelor alfabetului). Poemele sunt organizate atât în structuri succesive liniare („Ăst poet, nu-i poet, e un înger”, „Cerul inimii în două se desface”, „Hoinară umbră, cine a mințit?”, „Râd pentru altul”, „ Unde e scris numele meu nu știu”, „Zăpezile îmi cer să te învăț dragostea”), cât și în structuri simultane, ce prezintă alternativ trăiri lirice diferite („Binecuvânt Alfabetul Tăcerii”, „În pridvorul oglinzii Tăcerea toarce
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
filă, cartea de față conține, în ansamblul ei, 175 de poeme! Titlurile lor sunt metafore cu un distinct parfum liric, ele însele autentice micropoeme: „Departele se-ndepărta de mine”, „Fulguire e totul, oiștea nopții e ruptă!”, „Gonește timpul, armăsar divin”, „Hoinară umbră, cine a mințit?”, „Litanie pentru Alfabetul Tăcerii”, „Măcelul din privirea ta” etc. Theodor Răpan sparge tiparele topice și stilistice, dezarticulează sintaxa și creează un nou limbaj liric. Fantezia metaforică, asocierile semantice inedite conferă forța de transfigurare a realității. Cultivă
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
flori, nescrise vise Pe apele imaginare Plutesc prin vorbe interzise Spre un liman de salvgardare Imagini tandre, ireale S-au înșirat în cursul vieții Să-nfrunte vremi atemporale De strajă porților cetătii Pe crângurile milenare În nefirescul poeziei Vibrează suflete hoinare S-alunge regele stihiei! Din depărtări luminescente Răsună glasuri cristaline Și prin efluvii congruente Devin armate de ondine Suave flori, pierdute vise Plecate-n lumea de tăceri Ați revenit, deși proscrise, Când v-am chemat de nicăieri New York 23 aprilie
SUAVE FLORI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378532_a_379861]
-
în ramă De-o pană iscusită, plumburie. Pădurea-și plânge frunzele căzute, Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur. Misterioasă, toamna se ferește De vânturile rele și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește, Găsind în arămiu o alinare. Și suflet și speranță - împreună Se vindecă-n ideile profunde, Mai răbdătoare-n razele de lună... Lumina gândului mereu pătrunde În rime și în fraze-ntortocheate Și în al
RUGINIUL TOAMNEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379604_a_380933]
-
Versuri > Visare > DORINȚE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ah, cufunda-m-aș în lumina acelor stele năruite-n mare, ce m-au umplut de năzuințe care de care mai hoinare ‘nainte de a părăsi celestul și-a se ascunde solitare, că-n fiecare con al umbrei care se prelinge-n trupul meu, mă sfâșie pustiul, sărind cu colți nebuni de leu la lebedele albe lucind gingaș pe-al vieții mele
DORINŢE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373853_a_375182]
-
versului cale. Răspunsuri găsi-voi în sufletu-mi tânăr Și le voi așterne pe albă hârtie; Ideile toate-nflori-vor sub lună, Iar eu le-oi închide-n a minții cutie. Furtună, furtună, nebună furtună, Aruncă-mi ideile-n iarna hoinară, Lumina s-aducă în suflet și-n minte O pace adâncă, frumoasă și clară. Referință Bibliografică: În iarna vieții / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Curelciuc Bombonica
ÎN IARNA VIEȚII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374076_a_375405]
-
2013 Toate Articolele Autorului primăvară, primăvară, nicio speranță nu mai am!... tot te-astept, privind pe geam. din alămuri de fanfară ți-am făcut, în filigran, un inel de domnișoară. (am muncit la el un an) dar tu umbli tot hoinară, cine știe prin ce țară?! primăvară, primăvară, se duc toate de haram! îți luasem o bentiță, în asorte cu o rochiță, când am fost la kilogram, că în cinstea lu’ matale aș fi vrut să-ncalț sandale... primăvară, primăvară, și
PRIMĂVARĂ, PRIMĂVARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345946_a_347275]
-
ochii ispitiți și-ntunecați Iar eu am rămas cu toarta unui vis ce ieri s-a spulberat ... Cine oare ne joacă la cărți, soarta, în umbra grelei ierni Și cine bate clopotul morții când suntem încă vii? Când carnea ta hoinară mă ninge crudă peste-a mea Și-i simt neodihna și neîmplinirea la capătul răbdării? Pășesc cu grijă pe un câmp minat de neîncredere Aș vrea întâi să ar, apoi să semăn iubire în pieptul tău firav Dar mi-e
CU PRUDENŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345071_a_346400]
-
în ramă De-o pană iscusită, plumburie. Pădurea-și plânge frunzele căzute, Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur. Misterioasă, toamna se ferește De vânturile rele și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește, Găsind în arămiu o alinare. Și suflet și speranță - împreună Se vindecă-n ideile profunde, Mai răbdătoare-n razele de lună... Lumina gândului mereu pătrunde În rime și în fraze-ntortocheate Și în al
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
sunt răstigniți în ramăDe-o pană iscusită, plumburie.Pădurea-și plânge frunzele căzute,Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur.Misterioasă, toamna se fereșteDe vânturile rele și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește,Găsind în arămiu o alinare.Și suflet și speranță - împreunăSe vindecă-n ideile profunde,Mai răbdătoare-n razele de lună... Lumina gândului mereu pătrundeîn rime și în fraze-ntortocheateși în al toamnei arămiu lințoliu,Întins
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
divă adorată, eu un poet umil umblând cu pana-mi strâmbă o muză să găsesc cumva să mă inspire, rime să potrivesc? Am năzuit spre mine să îți arunci privirea și să fi tu aceea care s-aprinzi sclipirea cuvintelor hoinare prin care rătăcesc, să pot obține premiul pe care îl râvnesc. Mi-ai aruncat un zâmbet, o Doamne, ce mai vis! Te cheamă Julieta? Să rămân interzis, pentru că eu, Romeo pe loc am devenit, în culmea fericirii că muza mi-
DIVA DE MIZIL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371692_a_373021]
-
Toate Articolele Autorului Cunosc eu un tărâm pe unde merg ades Să sorb licori albastre din cupe de cristal. Fantasme diafane în preajma mea se țes Și mă cuprind, în taină, în zborul sideral. Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinară Și-am adormit la sânul înmiresmat al verii, Inundată de-o lumină purpurie crepusculară Și de-al clopotelor cântec din noaptea învierii. Cunosc eu sfânt tîrâm-EDENUL meu din vis Pe unde-alerg în noapte și-n ZORI m-adăp din nou
TĂRÂM DE VIS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375640_a_376969]
-
confidente din paginile jurnalului, de care nu mă despart niciodată. Jurnalul și albumul de fotografii au rămas pentru mine lucruri de care nu mă pot lipsi. Jurnalului îmi deschid sufletul, șoptindu-i povești, când somnul întârzie să-mi priponească gândurile hoinare în lumea visării, tândălind cine știe pe ce cărări ale nopților înstelate. Albumul cu fotografii mă teleportează prin ferestrele trecutului, înapoi în timp. Acolo am posibilitatea să mă regăsesc pe mine ce-a din alte vremuri, alături de icoanele celor după
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
interioară care încântă și îndeamnă la citirea lor, în pofida limbajului care se îndreaptă spre încifrare. În totalitatea lor, versurile dovedesc strădania autoarei care afirmă ea însăși că a cugetat și cugetă zi și noapte la „noi figuri stil” cu alură hoinară, spontană, sperând ca la plecarea din astă lume, aceste rânduri să o reprezinte „să rămână agățată / la gâtul noului / dresor / de vers modern, letal ...”. Mărturisirea aceasta ne-o amintește pe cea a lui Arghezi din Ars poetica - 1928, căci și
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
cu titluri sugestive. Primul capitol, de inițiere, „Alfabetul Tăcerii”, cuprinde 31 de poeme (cifra corespunde numărului semnelor alfabetului). Poemele sunt organizate atât în structuri succesive liniare („Ăst poet, nu-i poet, e un înger”, „Cerul inimii în două se desface”, „Hoinară umbră, cine a mințit?”, „Râd pentru altul”, „ Unde e scris numele meu nu știu”, „Zăpezile îmi cer să te învăț dragostea”), cât și în structuri simultane, ce prezintă alternativ trăiri lirice diferite („Binecuvânt Alfabetul Tăcerii”, „În pridvorul oglinzii Tăcerea toarce
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
filă, cartea de față conține, în ansamblul ei, 175 de poeme! Titlurile lor sunt metafore cu un distinct parfum liric, ele însele autentice micropoeme: „Departele se-ndepărta de mine”, „Fulguire e totul, oiștea nopții e ruptă!”, „Gonește timpul, armăsar divin”, „Hoinară umbră, cine a mințit?”, „Litanie pentru Alfabetul Tăcerii”, „Măcelul din privirea ta” etc. Theodor Răpan sparge tiparele topice și stilistice, dezarticulează sintaxa și creează un nou limbaj liric. Fantezia metaforică, asocierile semantice inedite conferă forța de transfigurare a realității. Cultivă
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
colaborare cu Izabella Dumbravă); Alejo Carpentier, Secolul luminilor, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Maria Ioanovici); Stendhal, Nuvele, București, 1967 (în colaborare cu Dinu Albulescu); Al. Dumas, Cei patruzeci și cinci, I-II, București, 1968, Ascanio, București, 1973; Colette, Hoinara. Duo, București, 1969; Jules Verne, Robur cuceritorul. Stăpânul lumii, București, 1970; Victor Hugo, Anul 93, București, 1972. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 298-303; Piru, Panorama, 378-383; Balotă, Labirint, 378-387; Damian, Intrarea, 87-91; Cioculescu, Aspecte, 472-475; Balotă, Universul, 115-124; Cosma, Romanul
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
inventar, Bacău, 1998; De viață, de moarte, de lume - Of Life, of Death, of the World (haiku-tanka), ed. bilingvă, tr. Luciana Mosoia, Bacău, 2000; Și totuși... nu se mișcă, Bacău, 2002. Traduceri: Tristan Tzara, Fuga, Bacău, 1996; Pierre Morency, Cuvinte hoinare în noapte, Bacău, 2000. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 74-76; Mihai Coman, Orizontul esențelor, LCF, 1978, 37; Adrian Popescu, Volume de poezie la Editura Eminescu, ST, 1979, 4; Constantin Hârlav, Calistrat Costin, „Elementul «lume»”, ST, 1979, 6; Ion Bogdan
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
ale reificării”. Nicolae Manolescu face și inventarul „imaginilor mai clasice”, și anume: „apoi o lumină de lună mă apasă încet până când/îi simt gustul pe limbă, până când / deasupra mea se opresc nori suspendați/din care vor coborî la noapte spiritele hoinare ale ploii”; „ceasuri de noapte cu acoperișurile orașului/ca o grămadă de fluturi strânsă la lumina lunii.” Iar concluzia criticului-mentor: „Sub nesecata inventivitate și sub revoltele juvenile ale poetului ghicim un suflet tandru, sentimental și delicat, retractil și singuratic. În
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
nu știa să-i informeze. Era un oraș fără nume! Un oraș populat cu străini. Un oftat de mulțumire a urcat dinspre grupurile esteților. Iar eu, printr-un abil flash-back, reveneam în compartiment pentru a vorbi din nou despre dragostea hoinară a călătorilor mei extravaganți... În momentul acela, peste mulțime, am văzut capul zburlit al lui Pașka. A ascultat câteva minute, apoi a bombănit, acoperindu-mi cu ușurință vocea cu glasul lui aspru de bas: - Prin urmare, așa, ești mulțumit? Toți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]