212 matches
-
obsesia unui viitor nerealizat ("proiect neîncheiat"), pe când pseudotransmodernismul zerzanian întrevede viitorul printr-o întoarcere în precivilizație, utopică recuperare a unui presupus stat edenic nepervertit de civilizația cuvântului. Ideologul american caracterizează esența modernității ca fiind dialogică, pe când el crede într-un holism de tip monologic, preistoric, nu postistoric ("o singură viziune"). Antimodernismul lui Zerzan implică "negația tuturor simbolurilor, a limbilor și culturilor", într-o eshatologie hiperfundamentalistă, care a și fost apropiată de cea a talibanilor, care, însă, n-au părăsit lumea simbolurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este cibernetica sistemelor observate.” [37] „Cibernetica de ordin doi este cibernetica sistemelor de observare.” 19. WEB Dictionary of Cybernetics and Control [38] „... o abordare interdisciplinară a organizației, indiferent de realizarea materiala a unui sistem. Întrucât teoria sistemelor in general angajează holismul pe de o parte, și un efort de a generaliza caracteristici structurale, comportamentale și caracteristicile de dezvoltare ale organismelor vii pe de altă parte, cibernetica se angajează la o perspectivă epistemologică care vede întregul material ca putând fi analizat fără
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
califică modelul elaborat de Jensen și Meckling ca fiind „o tentativă de mijloc”, nu numai în raport cu modelul economic al deciziei (care se reduce la maximizarea venitului bănesc), dar și cu alte modele, cum ar fi cel sociologic (caracterizat printr-un holism determinist, dar ignorând complet individualismul metodologic), modelul psihologic (redus de regulă la piramida trebuințelor lui Maslow, dar ignorând aspectele psihologice cognitive), modelul politic (limitat la cel al agentului perfect, maximizând bunul public, preferințele celorlalți membri ai colectivității) (Rojot, 2005, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
deci ca fiind echivalentul economic al contractului social. După imaginea contractului, ea indică acordul indivizilor cînd schimbul este acceptat. Spre deosebire însă de același contract, ea indică modul în care acordul se reînnoiește în permanență. 2.4.3. Individualism versus holism în economia politică Preocupările științifice pe care le întîlnim la economiști par să se îndrepte spre un ansamblu de concepte avînd un cert fundament individualist. Cu atît mai mult cu cît o unitate metodologică vine să se adauge prescripțiilor politice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
liberale decît în aparență, sau poate că ele descriu o formă particulară de liberalism: laissez-faire-ul lor e subordonat realizării or-dinii naturale. Iar faptul că un Dupont de Nemours, polemizînd cu Say, refuză reducerea economiei la o știință a bogăției confirmă holismul fiziocraților, în opoziție cu individualismul clasicilor. Individualismul presupus de economia politică a fost multă vreme acuzat de a fi la ori-ginea aparentei contradicții dintre Teoria sentimentelor morale și Avuția națiunilor. În prima lucrare, Smith descrie pe larg simpatia pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
enunț face suspectă obstinația unor gîn-ditori de a se proclama virgini de orice presupoziție metafizică, cum procedează un Weber sau Durkheim cînd se jură pe toți dumnezeii că nu există nici urmă de ontologism în alegerea lor în favoarea individualismului sau holismului metodologic. Reluînd în felul său definiția propusă a ideologiei, economistul va putea declara: " Dacă aceasta este ideologia, atunci avem nevoie de ea urgent pentru a descoperi logica faptelor, pentru a explica și apoi pentru a propune un sens și cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ființă socială. Subiectul ajunge la intersubieetivitate (Hegel, Sartre, Hussserl), nu poate trăi izolat. Dar societatea înseamnă mai mult decît intersubiectivitate. La polul opus, Max Weber devalorizează tradiția non-raționa-lă, cultivînd individualismul. Pentru a înțelege mai bine această dispută între individualism și holism, pentru a înțelege știința, cultura și civilizația modernă, ar trebui să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și pe ceilalți, ca mod de gîndire, ca reprezentări, idei, valori, sau idei-valori etc. Știința modernă a început prin refuzul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
le constituie indivizii. Chiar școala convenționalistă în economic, atît de critică față de naivitățile individualiste ale teoriei neoclasice, nu-și propune o reconstrucție teoretică pe alte baze decît individualismul metodologic. În ciu-da simpatiilor unor convenționaliști pentru Marx sau pentru Louis Dumont, holismul pare, o dată cu ei, definitiv înmormîntat. Avînd în vedere atît evoluția realității, cît și cea a teoriei, principiul lui Jeremy Bentham, potrivit căruia "Comunitatea este un corpus imaginar"46, pare bine fondat. Această lipsă de existență ontologică poate constitui și un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pot fi detașați de întregul social și nici acesta de individ. A apărut astfel sintagma de "subiect colectiv" ("UnuMultiplu"), care ne poate ajuta să depășim marile antinomii ce structurează cîmpul științelor sociale și, în primul rînd, cea dintre individualism și holism. După emergența științelor sociale moderne (sfîrșitul secolului al XVIlI-lea) și chiar de mai înainte s-a menținut o linie de fractură, separînd două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
chiar de mai înainte s-a menținut o linie de fractură, separînd două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
linie de fractură, separînd două tipuri posibile de discurs asupra istoriei și a societății, două mari demersuri explicative, două concepții asupra lumii, în același timp etice, ideologice, politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
politice și științifice: individualismul și holismul. Am putea spune că individualismul este față de holism cam ceea ce reprezintă raționalismul universalist față de relativism, sau reducționismul față de complexism, ordinarismul față de con-textualism etc. În timp ce individualismul consideră că istoria și societatea sunt produsele acțiunii in-divizilor, holismul susține ideea că totalitatea socială se organizează după o logică proprie, ce nu este reductibilă la voința, dorințele și ale-gerile indivizilor, acestea neavînd sens decît pe fondul totalității sociale și culturale în care se înscriu. Dar, oare, Robinson Crusoe, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și afirmarea identităților specifice. Important ar fi ca societățile și indivizii să-și pună identitatea lor singulară la egală distanță de confuzia cu ceilalți, ca și de înstrăinarea absolută care ar interzice orice raport cu aceștia. Opoziția dintre individualism și holism este cea mai acută în plan normativ. În opinia noastră, deficiența individualismului, pe acest plan, constă în faptul că individul nu poate fi sursă a normelor colective. La polul opus, holismul eșuează în clarificarea propriului punct de vedere normativ, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
interzice orice raport cu aceștia. Opoziția dintre individualism și holism este cea mai acută în plan normativ. În opinia noastră, deficiența individualismului, pe acest plan, constă în faptul că individul nu poate fi sursă a normelor colective. La polul opus, holismul eșuează în clarificarea propriului punct de vedere normativ, căci e greu de crezut că o instituție sau o normă ar putea fi justificată doar din punct de vedere al colectivității. Acesta nu poate fi nici pe departe un scop în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
2.2. Epoca modernă 107 2.3. Originile Economiei politice 111 2.4. Fundamentele Economiei politice 117 2.4.1. Interesul, între știința politică și cea economică 117 2.4.2. Conceptele economiei politice 120 2.4.3. Individualism versus holism în economia politică 122 3. ECONOMIE POLITICĂ ȘI IDEOLOGIE 126 3.1. O concepție falsă despre Economia politică 128 3.1.1. Formarea spiritului științific 128 3.1.2. Speculație filosofică și raționament științific 129 3.1.3. Disciplină economică
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
introdusă de Thorndike; el polemiza în acest mod cu gestaltismul german și Denkspsychologie, reproșându-le subtil absența spiritului analitic și lipsa de meticulozitate în cercetarea psihologică. Avea dreptate? Curând a fost copleșit de critici, iar abordările globale precum structuralismul și holismul au înlăturat din cercetarea psihologică spiritul analitic și viziunea atomistă pe care le cerea Thorndike. Primei formulări a legii efectului i s-au adus două obiecții. Ambele veneau din partea curentului behaviorist. Cea dintâi era total neîntemeiată. Mai mulți behavioriști „fundamentaliști
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Siena, secolul XIV), în care cetățenii să vină pe rând la putere; sarcina guvernării înțelese ca serviciu; obligația de a căuta ceea ce este util și bine pentru cetățenii guvernați; politeía, ca o formă nedegenerată a democrației antice; repudierea holismului; impunerea respectului pentru drepturile egale ale oamenilor liberi (cu amendamentul că în cetatea greacă existau categorii sociale care nu intrau în comunitatea "cetățenilor"; nu erau doar marginali, ci erau excluși de la viața politică; în tratatul Politica există chiar și o
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA CONSTANTIN STOENESCU Etica mediului Argumente rezonabile și întâmpinări critice INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte cheie: etica mediului, sfera moralității, individualism și holism etic, antropocentrism și biocentrism, eliberarea animalelor, datorii indirecte, "ecologie profundă", dezvoltare durabilă, etică globală Cuprins Cuvânt-înainte / 9 Partea I. Etica mediului ca proiect teoretic / 11 1. Clarificări conceptuale / 11 1.1. Introducere / 11 1.1.1. De la miltitantismul ecologiștilor la
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
3.1.2. Problema demarcației / 53 3.1.3. Problema criteriului / 56 3.1.4. Argumentul ignoranței / 61 3.1.5. Argumentul "pantei alunecoase" / 63 3.1.6. Argumentul bazat pe valoarea autonomă a întregilor / 65 3.2. Individualism și holism în etica mediului / 66 3.2.1. Sursele științifice ale holismului / 66 3.2.2. Sensuri ale holismului / 68 3.2.3. Câteva proiecte de inspirație holistă / 70 3.3. Antropocentrism, ecocentrism, biocentrism / 73 3.3.1. Antropocentrism și ecocentrism
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
56 3.1.4. Argumentul ignoranței / 61 3.1.5. Argumentul "pantei alunecoase" / 63 3.1.6. Argumentul bazat pe valoarea autonomă a întregilor / 65 3.2. Individualism și holism în etica mediului / 66 3.2.1. Sursele științifice ale holismului / 66 3.2.2. Sensuri ale holismului / 68 3.2.3. Câteva proiecte de inspirație holistă / 70 3.3. Antropocentrism, ecocentrism, biocentrism / 73 3.3.1. Antropocentrism și ecocentrism / 73 3.3.2. Este antropocentrismul inevitabil? / 76 3.3.3
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
3.1.5. Argumentul "pantei alunecoase" / 63 3.1.6. Argumentul bazat pe valoarea autonomă a întregilor / 65 3.2. Individualism și holism în etica mediului / 66 3.2.1. Sursele științifice ale holismului / 66 3.2.2. Sensuri ale holismului / 68 3.2.3. Câteva proiecte de inspirație holistă / 70 3.3. Antropocentrism, ecocentrism, biocentrism / 73 3.3.1. Antropocentrism și ecocentrism / 73 3.3.2. Este antropocentrismul inevitabil? / 76 3.3.3. Fascinația biocentrismului / 84 4. Argumente pentru etica
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
naturalitate sau naturalețe. Evident că astfel se ajunge la o ecologie profundă sau o etică radicală. Critici ale diverselor extinderi ale sferei moralității vin și din partea eticienilor mediului, nu doar din partea eticii tradiționale 26. O primă critică pornește de la asumarea holismului ca presupoziție teoretică și metodologică. Aceste extinderi s-ar face dintr-o perspectivă atomistă sau individualistă. O a doua critică susține, oarecum paradoxal, că o asemenea extindere a domeniului moralității este o formă mascată de dominație umană asupra naturii, adică
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
atribuie indivizilor doar o valoare instrumentală, pe când valoare intrinsecă li se acordă numai sistemelor complexe, caracterizate prin integrare și diversitate internă, așa cum sunt ecosistemele. Conflictul poate fi depășit, așa cum voi argumenta mai târziu, în politicile de mediu, în sensul că holismul poate fi considerat, în anumite condiții, o variantă a individualismului. Astfel, biosfera și ecosistemele ar fi considerate drept entități luate ca atare în considerare din punct de vedere moral. Alți autori critică extinderea sferei moralității din perspectiva diverselor consecințe, în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
atribuie statut moral numai organismelor individuale înzestrate cu conștiință, fie atât organismelor, cât și ecosistemelor, în cazul celor care adoptă o perspectivă holistă. În etica mediului sunt susținute ambele poziții. Desigur, atât în cazul individualismului, cât și în cel al holismului statutul moral este definit, așa cum am văzut, în legătură cu capacitatea de a avea interese. Firește, teza extremă potrivit căreia au valoare intrinsecă numai ecosistemele duce la consecințe inacceptabile, nu doar din punct de vedere moral, prin refuzul de a mai atribui
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
în care ar avea valoare intrinsecă microbii sau copacii putreziți, sau diferențiem între formele de viață pornind de la diverse criterii precum capacitatea de a reacționa la durere?62 Alte dificultăți sunt generate de repetarea în etica mediului a disputei dintre holism și individualism din științele sociale. Întrebarea cheie este dacă au valoare intrinsecă lucrurile considerate în mod individual sau/și lucrurile luate împreună, ca specii de organisme, animale și plante, viața sălbatică în întregime, biosfera sau planeta ca întreg. Potrivit ipotezei
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]