212 matches
-
deviat astfel într-un sociologism fără subiecți sociali și cu o focalizare exclusivă pe principiile constitutive și reproductive ale ordinii sociale. Astfel de abordări și teoretizări au fost contracarate mai ales prin sociologia comprehensivă a acțiunii inițiate de Max Weber. Holismului societal i s-a opus individualismul metodologic centrat pe acțiunea individuală saturată de semnificații. Numai că și abordările de tip weberian s-au restrâns la practicile și dezvoltările sociale circumscrise național și chiar comunitar. Singularitatea sau particularismul fiecărei societăți concrete
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
respective sunt pe cât de etnocentrice, pe atât de teleologice, rămânând astfel încă ancorate în „proiectul iluminist” de știință socială, adică de concepere a societății. Referințele lor sunt eminamente macrosociale, nu prezintă mecanismele sociale propriu-zise ale dezvoltării, sunt cantonate într-un holism metodologic ce ignoră actorii sociali individuali și modul de agregare a acțiunilor lor pe calea generării sau construcției de acțiuni colective ce configurează un anumit model al dezvoltării și mai ales se raportează teleologic la o „metanarațiune” ideologică sau filosofică
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
obiectelor de studiu, aducând împreună diferitele aspecte ale curriculumului în asociații semnificative care să se centreze pe ariile mai largi de studiu. Predarea și învățarea sunt văzute dintr-o perspectivă holistă, reflectând lumea reală, care este interactivă (1989, p. 5). Holismul este o teorie care subliniază relațiile structurale și/sau funcționale dintre părți și întreg, renunțând la focalizarea exclusivă pe elementele separate ale unui sistem. Procedura de lucru a holismului implică reconstrucția „de jos în sus”, încercând să valorifice informațiile care
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
perspectivă holistă, reflectând lumea reală, care este interactivă (1989, p. 5). Holismul este o teorie care subliniază relațiile structurale și/sau funcționale dintre părți și întreg, renunțând la focalizarea exclusivă pe elementele separate ale unui sistem. Procedura de lucru a holismului implică reconstrucția „de jos în sus”, încercând să valorifice informațiile care se pierd prin spargerea întregului în părți componente (procedură specifică reducționismului). Holismul înseamnă ireductibilitatea întregului la părțile componente, superioritatea (nu neapărat cantitativă) a ansamblului față de suma părților și viziunea
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
părți și întreg, renunțând la focalizarea exclusivă pe elementele separate ale unui sistem. Procedura de lucru a holismului implică reconstrucția „de jos în sus”, încercând să valorifice informațiile care se pierd prin spargerea întregului în părți componente (procedură specifică reducționismului). Holismul înseamnă ireductibilitatea întregului la părțile componente, superioritatea (nu neapărat cantitativă) a ansamblului față de suma părților și viziunea integrală și integrată asupra obiectelor, fenomenelor sau proceselor studiate. O altă definiție interesantă îi aparține lui Dressel (1958): Într-un curriculum integrat, experiențele
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
lucrări care, totuși, se întregesc cu fiecare nouă apariție, ca straturile istoric încorporate în decurs de secole ale magnificelor catedrale medievale. Este, fără îndoială, o încercare totalizantă de cuprindere a postmodernității, dar care evită închiderea într-un sistem mortifiant. Perspectiva "holismului sociologic", atribut imanent gândirii sociologice pe care îl relegitimează și îl aplică în numeroasele sale lucrări (20 de titluri traduse în peste 20 de limbi de pe toate continentele), nu este organizată într-un sistem închis. Chiar am putea spune că
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
materialul și spiritualul. Intelectualismul sau raționalismul, încă dominante, cel puțin din punct de vedere instituțional, s-au dedicat întotdeauna separării diferitelor sfere ale naturii umane. Fidelă poruncii biblice (Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric), rațiunii îi este frică de acest holism în care fața și reversul se conjugă armonios. Or, ceea ce este propriu vieții organice se sprijină pe bogăția unei astfel de conjugări. Prin urmare, așa cum "spiritul vinului" este în relație constantă cu materia (podgorie, soi), există o subtilă alchimie între
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe linie politică, economică, diplomatică, socială și militară (structura forței armate și bugetul pentru apărare). Dezbaterile teoretice privind Strategia Europeană de Securitate gravitează în jurul unei dinamici de dezvoltare a intereselor Uniunii Europene, acestea concentrându-se pe patru linii fundamentale: prevenirea, holismul, multilateralismul, teoriile integrării europene (federalism, funcționalism, neofuncționalism, interguvernamentalism, instituționalism, guvernare multinivel). Orientările Strategiei Europene de Securitate, în contextul internațional actual, se înscriu în procesul dinamic al schimbărilor strategice și geopolitice pe scena internațională. Aici este vorba, pe de o parte
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
interesele și valorile europene. În același timp, amenințarea poate veni dinafara teritoriului european, ceea ce necesită proiectarea mijloacelor de apărare europeană cu carcateristici preventive. Cele trei mari linii de dezbateri pe tema securității europene, subliniate de Sven Biscop, sunt următoarele: prevenirea, holismul, multilateralismul 10. Referitor la prima linie de dezbateri prevenirea -, se poate nota că S.E.S. propune principiul de supraveghere și vigilență avansată: "Noi trebuie să fim capabili de a acționa înainte ca situația din țările din vecinătatea noastră să se deterioreze
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
de securitate și de apărare comune, privite ca un instrument eficace al acțiunii externe a U.E. Totodată, cadrul teoretic al fundamentelor strategice europene s-a dezvoltat pe o dimensiune multidisciplinară, sprijinit de paradigmele securității și teoriilor relațiilor internaționale. Astfel, prevenirea, holismul, multilateralismul și teoriile integrării europene reprezintă cele patru mari domenii de dezvoltare a Strategiei Europene de Securitate. Capitolul IV Dezvoltarea instituțională a securității și apărării comune a Uniunii Europene După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, dezvoltările instituționale ale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
spațiul de vecinătate al U.E. este Marea Neagră, zonă potențială de amenințări și oportunități, dar și cale de tranzit strategic pentru resursele de energie de la regiunile adiacente către consumatorii europeni. Cele trei mari linii de dezbateri pe tema securității europene prevenirea, holismul, multilateralismul sunt valabile și dezvoltării Strategiei Naționale a României. În ceea ce privește prima linie de dezbatere prevenirea, pentru România se pune problema unei viziuni strategice anticipatorii, pentru a se evita conflictele directe și a nu se crea premise de folosire a forței
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
generale europene; evaluarea riscurilor și amenințărilor; obiectivele europene; direcțiile strategice de acțiune pe linie politică, economică, diplomatică, socială și militară. În acest context, dezbaterile teoretice privind Strategia Europeană de Securitate s-au organizat și desfășurat pe patru linii fundamentale: prevenirea, holismul, multilateralismul, teoriile integrării europene (federalism, funcționalism, neofuncționalism, interguvernamentalism, instituționalism, guvernare multinivel). Sistemul instituțional european al Politicii de Securitate și Apărare Comune (P.S.A.C.) a fost analizat, atât din punctul de vedere al relațiilor funcționale între Parlamentul European (funcții legislative și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
new strategic concepts of the international actors, notably NATO, the United States and the emerging countries. The theoretical debates on the European Security Strategy revolves around a dynamic development of EU interests, which focus on four principles and guidelines: prevention, holism, multilateralism, theories of European integration (federalism, functionalism, neo-functionalism, intergovernmentalism, institutionalism, multilevel governance). The European institutional system of the Common Security and Defence Policy (CSDP), described in Chapter 4, refers to, on the one hand, the functional relations between the European
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
378, 384, 408 Europenizare, 126 Federalism, 25, 84, 116, 217, 409, 436 Funcționalism, 25, 217, 409 Geopolitică, 17, 68, 150, 334, 367, 381 Grupul politico-militar, 15, 26, 265, 271, 393, 410 Guvernul României, 350, 352, 364, 374, 388, 389, 425 Holism, 436 Instituționalism, 25, 217, 409 Integrare, 54, 88, 107, 111, 112, 116, 124, 132, 149, 150, 189, 217, 219, 223, 228, 307, 321, 333, 367, 372, 381 Interes, 40, 90, 109, 114, 142, 147, 161, 167, 168, 174, 206, 207
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
behavioriste, a celor preocupate de costurile tranzacționale sau de modelul agent - principal, producând o ruptură În cadrul economiei neoclasice. În sociologie, organizația devine obiect de studiu În calitatea sa de subsistem social. Prin aceasta induce treptat o criză metodologică: distincția individualism - holism metodologic nu mai acoperă În totalitate diversitatea referințelor empirice și a tipurilor de explicații (acțiune vs structură). Centrarea pe organizație nu mai corespunde nici nivelului individual, nici celui holist de analiză, ci unuia intermediar. Comportamentul organizației nu este În totalitate
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
care o condiționează. Mai mult, câmpul limitează spațiul opțiunilor individuale (care devin construcții sociale), dar și pe cel al strategiilor practice de acțiune, constituind direcții de oportunitate, dar și constrângeri; considerarea structurilor sau câmpurilor (ca fapte sociale) orientează cercetarea către holism metodologic. Caracteristica dominantă a neo-instituționalismului sociologic este tocmai aceea de a unifica, Într-un proiect teoretic consolidat, atât asumpții micro cât și macrosociale. Neo-instituționalismul se constituie atât pe moștenirea weberiană a acțiunii sociale și pe metodologia Înțelegerii semnificațiilor vehiculate individual
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai degrabă antitetice până În acel moment. Pe de altă parte, (r)evoluția epistemologică În economie, prin Încorporarea instituțiilor, a Încurajat preocupările sociologilor de a studia piața și relațiile economice. Sociologia Își are propriile ei antiteze: acțiune - fapte sociale (instituții), individualism - holism metodologic. Adaptarea ideii alegerii individuale la considerente structurale socializante a deschis calea unei concilieri teoretice și metodologice În interiorul sociologiei. Astfel, preocupările de studiere a relațiilor economice, din perspectiva mai cuprinzătoare a relațiilor sociale a condus la apariția a ceea ce numim
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
în care acestea din urmă capătă sens. Ștergerea diferențierii ierarhice interne a întreprinderii se prezintă ca o constantă importantă a globalizării culturale: antonimele supunere, subordonare, docilitate / dominație, control, coerciție dispar în favoarea tautologiilor reconcilierii enunțate în termenii valorizării morale și ai holismului cultural; automatismul comportamentelor eficiente având drept matrice o autoritate parentală ipostaziată și extensivă, fondată pe afecțiune și recunoaștere, predomină într-o perspectivă care nu mai este astăzi exclusiv managerială, cât ghidată de căutarea tărâmurilor îndepărtate propice investițiilor fructuoase. Totuși, ele
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
durkheimiană. Dimpotrivă, ar trebui să vorbim de o opoziție. Într-adevăr, Garfinkel s-a făcut cunoscut prin ruptura radicală de "obiectivismul" lui Durkheim chiar dacă poziția acestuia din urmă s-a modificat după 1895, și mai ales din 1912, sau prin "holismul" său, care-l îndemna să privilegieze mai degrabă instituțiile decât intențiile și interacțiunile actorilor. În ceea ce-l privește pe Garfinkel, el contestă (1967) existența faptelor sociale, a normelor preexistente care ni se impun din exterior. El preferă să insiste pe
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
etc. Și în această privință, sunt multiple criticile aduse acestei concepții a socialului: Menger refuză "noțiunile epistemologice care nu pot fi susținute", precum "strategiile inconștiente" (Menger, 1997). El merge pe urmele lui Boudon, care critică din anii 1960 "structuro-funcționalismul" și "holismul" (lui Bourdieu) și refuză să reducă sensibilitatea artistică la fenomene de "falsă conștiință": "Amatorul nu iubește, el crede că iubește. De unde știm? Se pot ignora în asemenea măsură faptele de conștiință? Cu ce drept și pe ce baze să presupunem
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dacă vrea să facă parte în continuare din ea. Rețeaua este deopotrivă un ansamblu de constrângeri și o resursă pentru fiecare. Noțiunea de rețea în sociologia franceză Numeroși sociologi se inspiră astăzi din această noțiune pentru a depăși individualismul sau holismul, considerate acum prea radicale: în sociologia și în antropologia științelor, prin Latour sau Callon, care înțeleg rețelele ca alianțe între uman și non-uman (obiecte), reprezentări și practici. Hennion a aprofundat această perspectivă în sociologia artei, arătând rolul medierilor în calificarea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de a acționa, mai ales în ce privește dimensiunile lor cognitive. Contextul este întotdeauna privilegiat, în detrimentul conținutului care stă, fără îndoială, la baza (inter)acțiunilor. • Credințe sau rațiuni? Sub acoperirea interacționismului, sociologia lui Becker ar fi, de fapt, un sociologism, adică un holism: această teorie indică faptul că valorile artistice sunt "iluzii colective generate de forțe sociale anonime [...]. Fie că este vorba de "lumile artei", de clasele sociale, de medii sociale sau de societate, aceste forțe influențează judecățile artistice, care nu pot fi
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
216, 218, 238-239, 257, 266, 277, 283, 287, 305, 310. Gust, 33, 51, 106, 109, 115-116, 129, 140, 188, 220-221, 252, 258, 278, 281-282, 284. H Habitus, 115, 184, 276-277, 281, 285. Hermeneutică, 21, 25, 137, 291. Heteronomie, 29-31, 36. Holism, 44, 285, 299, 306. I Identificare, 11, 54, 100, 121, 157, 172, 247, 256. Identitate colectivă/individuală, 11, 72, 77, 80-81, 126, 131, 155, 157-158, 170, 224, 235, 238, 278, 292-294, 301. Ideologie, 34-35, 175, 215, 254, 265, 273. Ierarhie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în legătură cu comportamentul lor." (Waltz 1979: 118) Astfel, sistemul nu este în mod necesar mai mult decît suma părților sale. Altfel spus, părăsind modelul funcționalist în favoarea modelului de echilibru al pieței, teoria este la bază individualistă, nu holistică. Din moment ce structuralismul și holismul sînt termeni folosiți adesea unul în locul celuilalt, este mai bine, probabil, să ne referim la Waltz ca la un realist sistemic, și nu structural. Pe scurt, contribuția definitorie a neorealismului este folosirea sistematică a economiei ca model explicativ pentru disciplina
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
problema cu oul și găina, spunînd pur și simplu că ele sînt reciproc constitutive. Pentru a delimita dezbaterea agent-structură de disputa asupra nivelului de analiză, mă voi referi la cele două poziții din prima dezbatere sub numele de individualism, respectiv holism. Individualismul este acea perspectivă în care orice explicație trebuie să se refere, în ultimă instanță, la acțiunea individuală, deși consecințele pot să nu reflecte intențiile individuale. Holismul trebuie distins de simpla acțiune colectivă, și aceasta privind la atribuția dinamicii de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]