68 matches
-
latitudine nordică și meridianele de 27°31-27°34, longitudine estică. Administrativ, centrele viticole ale podgoriei Ivești aparțin județului Galați. Substratul litologic diferă în funcție de centrul viticol: la Ivești predomina nisipurile eoliene holocene, la Tecuci depozitele de loess și nisipurile eoliene din holocenul inferior, iar la Corod loessul și depozitele loesoide levantine, respectiv pleistocene. Tipurile de sol: psamosoluri la Ivești; cernoziomuri cambice și psamosoluri la Tecuci; cernoziomuri cambice la Corod. Climatul este temperat-continentala, cu nuanțe de ariditate. Este și ea prezenta prin AVICOLA
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
preorășenești. Câmpia în care este amplasată localitatea a apărut ca urmare a acumulării unor vaste conuri aluvionare, aduse de râurile carpatice în pleistocenul superior-holocen. Cîmpiile înalte au devenit uscat în mod succesiv în Pleistocen iar câmpiile joase și luncile în Holocen. Astfel, ele sunt alcătuite la suprafață, în câmpiile înalte, din nisipuri, pietriș și loess (fiind neinundabile), iar în câmpiile joase din aluviuni recente. Localitatea Frumușeni se află într-o câmpie piemontana, înaltă, fiind o continuare evidență a dealurilor Lipovei. Rețeaua
Frumușeni, Arad () [Corola-website/Science/300291_a_301620]
-
este astăzi. Către sfârșitul ultimei ere glaciare, cu 15.000-9.000 de ani în urmă, a avut loc o extincție pe scară largă a mamiferelor mari (megafauna mamiferă) în Asia, Europa, America de Nord și Australia. Aceasta a fost prima extincție din holocen și ar fi putut modifica modul de alimentare al oamenilor din acea perioadă. O dată cu dezvoltarea agriculturii, alimentele din plante au început să joace, de asemenea, un rol tot mai important în alimentația oamenilor. Se crede că prima structură artificială a
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
scurtă, ea a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor, caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și metalurgiei primitive a cuprului, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei. Epoca neolitică urmeză pleistocenul final "epipaleoliticul" și holocenul timpuriu, "mezoliticul". Neoliticul începe o dată cu practicarea agriculturii și se încheie o dată cu apariția metalurgiei specializate a cuprului în epoca cuprului sau eneolitic(chalcolithic). Termenul de neolitic nu se referă la o perioadă cronologică strictă, însă include o serie de manifestări economice
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
de relief și fragmentarea sunt foarte reduse din care cauză există zone fără scurgere. O astfel de zonă adăpostește unul din cele mai tipice lacuri de tasare în loess ale țării: Tătaru. În zona localități Dudești depozitele de suprafață aparțin Holocenului superior și sunt reprezentate de prafuri argiloase, prafuri nisipoase și argile aparținând teresei superioare a Dunării, dar și nisipuri prăfoase de origine eoliană. Grosimea lor este de 5-10 m. Sub aceste depozite se întâlnesc pietrișuri și nisipuri din alcătuirea luncilor
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
reprezentate de prafuri argiloase, prafuri nisipoase și argile aparținând teresei superioare a Dunării, dar și nisipuri prăfoase de origine eoliană. Grosimea lor este de 5-10 m. Sub aceste depozite se întâlnesc pietrișuri și nisipuri din alcătuirea luncilor tot de vârsta Holocen superior. Grosimea lor este de 10-15 m. 1. Ape de suprafață</br> Pe suprafața teritoriului administrativ al comunei Dudești există zone fără scurgere în care s-au format câteva lacuri cu apă sărată: Unturosu și Tătaru. Aceste lacuri aparțin grupei
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
fundamentul cretacic, acesta fiind cercetat și prin metode geofizice. Peste depozitele pliocene este prezent pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a putut face cu ajutorul fosilelor mamifere care au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot, fiind compus din depozite groase de pietrișuri și nisipuri fluviatile. Cele din urmă conțin ape dulci, rar mineralizate, și în ele se poate măsura, aproape peste tot, nivelul hidrostatic al fântânilor. Prin perimetrul Biborțeni trece, pe
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
99 m atingând nivelul câmpiei care domina orașul. Din punct de vedere geologic, teritoriul orașului se suprapune pe unitatea din fața Carpaților, denumită Platforma Moesica. La suprafață întâlnim depozite cuaternare formate din aluviuni constituite din maluri, nisipuri și pietrișuri ce corespund holocenului. Urmeaza apoi, spre adâncime, depozite ale unui regim marnos (marne cu intercalații nisipoase, argile, nisipuri și pietrișuri) care s-au depus într-un regim lacustru din pleistocenul mijlociu. Aceste structuri se suprapun stratelor de Fratești - formațiune întâlnită pe întreg teritoriul
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
Câmpia Titu. S-a format prin retragerea treptată a lacului cuaternar, ca urmare a mișcării de înălțare a Carpaților și Subcarpaților și a intenselor aluvionări. În Pleistocenul superior aluviunile au fost acoperite cu loess și depozite loessoide, iar la începutul Holocenului depresiunea era complet exondată. În acest timp râurile își prelungesc cursurile și își intensifică eroziunea liniară în pătura groasă de loess, fragmentând astfel câmpia. Câmpia Bucureștiului are altitudini cuprinse între 100-115 m, în partea nord-vestică, și 50-60 m, în cea
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
era cu mult mai mic decât rudele sale mai recente. Cea mai mare specie, "Thylacinus potens", care avea o mărime comparabilă cu cea a lupului, a fost singura specie care a supraviețuit până în Miocenul târziu. La sfârșitul Pleistocenului și începutul Holocenului, lupul marsupial modern s-a răspândit, deși cu un număr mic de indivizi, în Australia și Noua Guinee. Un exemplu al evoluției convergente, lupul marsupial prezenta multe asemănări cu alți membri ai familiei canide: dinți ascuțiți, maxilar puternic, călca pe
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
este koala ("Phascolarctos cinereus"). "Phascolarctos" a fost plasat adesea în familia "Phalangeridae", dar acum este considerat că reprezintă o familie distinctă și foarte primitivă cu unele afinități cu familia "Vombatidae". Gama geologică a familiei "Phascolarctidae" este din miocenul mijlociu până în holocen în Australia. Familia "Phascolarctidae" are cinci genuri și 12 specii actuale și fosile:
Fascolarctide () [Corola-website/Science/302354_a_303683]
-
pietrișuri din glacisurile piemontane favorizează acumulări semnificative de ape subterane, cu valoare calitativa înaltă. Pe dealuri se găsesc depozite eoliene și deluviale constituite din argile de pantă nisipoase-prăfoase rezultate ca efect al alterarării formațiunilor meoțiene. Solul- vegetal, este originar din Holocen și are grosimea variabilă în funcție de condițiile locale. Din punct de vedere geomorfologic, în partea de vest se află pe marginea zonei externe a Subcarpaților Orientali, iar în partea de est pe culoarul Șiretului. În raport cu DN2 este situată la aproximativ 18
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
(din latină: "fossilis", „dezgropat“; numit în germană și "Petrefakt") este un termen utilizat pentru resturile sau urmele biologice ce au vârsta de peste 10.000 de ani în istoria Pământului. Această perioadă de timp corespunde perioadelor geologice de la începutul holocenului, iar în paleontologie pleistocen / holocen, urmele, sau resturile biologice ce provin după această perioadă sunt numite "urme recente" sau "actuale". Unele fosile constituie resurse energetice deosebit de importante în formă de petrol, gaze naturale, sau din plante carbonizate în condiții speciale
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
dezgropat“; numit în germană și "Petrefakt") este un termen utilizat pentru resturile sau urmele biologice ce au vârsta de peste 10.000 de ani în istoria Pământului. Această perioadă de timp corespunde perioadelor geologice de la începutul holocenului, iar în paleontologie pleistocen / holocen, urmele, sau resturile biologice ce provin după această perioadă sunt numite "urme recente" sau "actuale". Unele fosile constituie resurse energetice deosebit de importante în formă de petrol, gaze naturale, sau din plante carbonizate în condiții speciale s-au format cărbunii. Prin
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
au micșorat din pleistocen până în prezent (excepție face subspecia tigrilor siberieni). Acest fenomen este caracteristic mamiferelor din pleistocen și oferă informații despre scăderea bioproductivității sezoniere a mediului și/sau despre micșorarea dimensiunilor medii ale prăzii ( în cazul răpitoarelor ). Oseminte din holocen au fost descoperite în insulele Java și Borneo. Colții de tigru aflați în posesia băștinașilor din Borneo au fost, după spusele acestora, ai unor tigri sălbatici pe care strămoșii lor i-ar fi ucis 4-7 generații mai înainte, ceea ce indică
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
eră geologică, numită Cuaternar, durează de aproximativ 1 milion de ani încoace. În această eră, au alternat perioade foarte reci cu climă polară, cu perioade calde, când ghețarii se topeau, numite perioade interglaciare. Azi ne aflăm în era geologică numită Holocen. Acum circa 30.000-40.000 de ani a fost ultima perioadă cu climă polară, când Carpații erau acoperiți cu ghețari. Când clima s-a încălzit, gheața a început să se topească masiv, iar râurile aveau debite deosebit de mari, cu mare
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
în partea inferioară a alunecărilor blocurilor de roci, în fine se pot transforma într-o masă de roci fără nici o urmă de structură inițială. Dezvoltarea mai intensă a alunecărilor de bloc s-a produs în perioada pleistocenului superior și a holocenului drept consecințăa mișcărilor neotectonice pozitive și a eroziunii rîurilor. În urma acestor procese se formau versanți înalți și înclinați ce condiționau o creștere considerabilă a forțelor tangențiale și ca rezultat a deplasărilor grandioase ale blocurilor de roci. La momentul actual dezvoltarea
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
ar fi ursul de peșteră. În postglaciar, fauna s-a modificat din nou, ajungându-se la fauna actuală.Se mai păstrează însă relicte glaciare, pe munții înalți, în cadrul faunei alpine sau al regiunilor arctice. Intervenția omului a făcut ca, în holocen, unele specii ca bourul sau mamutul să dispară. Cu toate acestea, și în cadrul lumii animale, se pot deosebi anumite asociații faunistice, legate de zona atlantică, cea mediteraneeană și cea continentală etc. În Europa atlantică, din cauza marii densități a populației, numărul
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
citat ca fiind autorul universalizării denumirii. Primele urme ale populării actualelor teritorii chiliene datează din perioada perioada Pleistocenului aprox. 35.000 î.e.n. pentru situl preistoric Monte Verde I și 15.000 pentru situl Monte Verde II (sfârșitul Pleistocenului și începutul Holocenului). Aceasta o demonstrează diverse studii. Teritoriul actual al statului Chile a fost locuit de către aborigeni, iar o parte dintre aceștia a trecut Munții Anzi, deplasându-se până în Argentina de astăzi. În epoca precolumbiană țara era populată de diverse triburi indigene
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
778 metri față de nivelul mării, el fiind cel mai înalt pisc de pe insulele din Marea Adriatică. Insula s-a format în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani spre sfârșitul perioadei cretacicului târziu și evoluția geologică a ținut până la începutul holocenului. Compoziția minerală a diverselor straturi este una caracterisică erei cretacice, fiind formată în proporție dominantă de roci sedimentare calcaroase, printre care dolomitul, dar și roci de metamorfoză precum marmura. În zonele adiacente țărmului pot fi întâlnite diverse specii de gresii
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
idem) care leagă limanul de larg. Aceste caracteristici deosebesc limanul atât de un lac, cât și de celelalte tipuri de lagune.. Toate limanele basarabene au fost inițial văi de vărsare ale afluenților, fie ai Dunării, fie direct ai Mării Negre. În Holocen, cu aproximativ 7500 ani în urmă, aceste văi au fost inundate de mare. În locul Deltei Dunării se întindea atunci un golf din Marea Neagră, în care se vărsau apele Dunării aproximativ în dreptul actualului oraș Isaccea. Văile inundate au fost separate de
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
fost discuții despre similitudinile acestor culturi cu cele găsite în Africa Mediteraneană. Graeme Barker sesizează "similitudinile în arhivele arheologice respective ale culturii natufiene a Levantului și descoperirile de pe coasta Africii de Nord de-a lungul graniței dintre Pleistocenul târziu și Holocenul timpuriu". Ofer Bar-Yosef argumentează că există semne de influențe venite din Africa către Levant, citând tehnica microburin și forme microlitice. Autori precum Christopher Ehret au construit, pe baza unei mici dovezi disponibile, scenarii despre intensa folosire a primelor construcții pentru
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
pierderea la nivel mondial a recoltelor și a colapsului de servicii ale ecosistemului, ar putea fi indus în tendințele actuale de suprapopulare, dezvoltare economică și agricultură non-durabilă. Cele mai multe dintre aceste scenarii implică una sau mai multe dintre următoarele: evenimentul dispariției Holocenului, deficitul de apă, care ar face ca aproximativ o jumătate din populația Pământului să rămână fără apă potabilă, declinul polenizator, pescuitul excesiv, defrișări masive, deșertificări, schimbările climatice sau episoade masive de poluare a apei. O amenințare foarte recentă în această
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
și pentru alți oameni de știință recunoscuți ca Paul Crutzen, premiu Nobel pentru chimie, Terra a intrat într-o nouă epocă geologică, Anthropocen, din 1800 cu revoluția industrială și exploatarea masivă a combustibililor fosili. Această nouă epocă geologică ar urma Holocen-ului, care a început acum zece mii de ani. Deși nu e oficială pe scara timpilor geologici, Antropocenul a fost admis în terminologia științifică și corespunde cu momentul în care Oamenii au putut rivaliza cu forțele naturii în capacitatea de a
Dispariția omului () [Corola-website/Science/319699_a_321028]
-
fundamentul cretacic, acesta fiind cercetat și prin metode geofizice. Peste depozitele pliocene este prezent pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a putut face cu ajutorul fosilelor mamifere care au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot, fiind compus din depozite groase de pietrișuri și nisipuri fluviatile. Cele din urmă conțin ape dulci, rar mineralizate, și în ele se poate măsura, aproape peste tot, nivelul hidrostatic al fântânilor. Atât calciul, cât și magneziul
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]