99 matches
-
etica mediului în legătură cu ecosistemele stabile, echilibrate și armonioase. Clements, pornind de la rezultatele cercetărilor științifice din științele vieții, formulează teza că ecosistemele nu sunt chiar așa cum sunt privite în mod tradițional în diversele teorii, adică sisteme stabile, armonioase, aflate în echilibru homeostatic. Clements susține că schimbarea este o trăsătură primară a ecosistemelor și că evoluția lor presupune schimbare. Drept urmare, starea de echilibru nu poate fi menținută pe termen nelimitat, deoarece au loc schimbări care sunt inevitabile și chiar dezirabile în cele mai multe cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
țin de noi ca ființă naturală sau de considerarea naturii ca model, de la alimentație și petrecerea timpului liber, la naturalețea unor artefacte. Urmarea naturii în sens relativ este disecată în patru sensuri secundare, după cum urmează: • A urma natura în sens homeostatic. Bunăstarea omului depinde de păstrarea echilibrului ecosistemelor. Omul cercetează natura, îi cunoaște legile, constată ce se întâmplă cu ea, deliberează, ia decizii și acționează. Omul devine conștient de importanța naturii și încearcă să nu îi aducă prejudicii. Dar au asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
acestor efecte tind spre zero, astfel încât neglijarea lor nu modifică rezultatul final. Această teză cade în cazul în care luăm în considerare procese biologice și entități biologice. Pentru o asemenea situație sunt relevante trei tipuri de proprietăți biologice 262: • Mecanismele homeostatice. Acestea au capacitatea de a diminua până la o dimensiune neglijabilă sau de a elimina efectele asupra sistemului dacă input-urile se situează sub o anumită limită critică. Dacă însă input-urile sunt peste capacitatea de autoreglare, atunci sistemul se prăbușește
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
instabilitatea cronică în distribuirea puterii, în așa măsură încît ei tînjesc după restaurarea certitudinii privind "realitatea" prin suprimarea diversității, a complexității și a deschiderii în stat și între stat și societatea civilă. Democrațiile nu ating niciodată un punct de echilibru homeostatic. Ele se confruntă permanent cu dezacorduri publice privind metodele și scopurile, cu incertitudini, precum și cu conflicte ascunse sau deschise. Toate acestea, la rîndul lor, le fac să cadă pradă unor forme de psihoză "post-carcerală" (Havel), unor încercări morbide de a
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
brașovene. Deși aceste prestații profesionale au avut o serie de limite (metodologice și conceptuale) ele afirmă subcalibrarea capacității predictive a teoriilor motivației în raport cu nevoile organizațiilor. Soluțiile pentru motivarea angajaților au fost soluții pe termen scurt, care urmăreau restabilirea unui echilibru homeostatic. Pârghiile de motivare au fost reduse la un set de "reguli de bună practică" pentru șefii direcți, multe dintre ele cu un caracter accentuat intuitiv. În cest context este adecvată întrebarea cu privire la direcția de dezvoltare a cercetării întemeiată pe conceptul
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
interstițial și cel de recuperare a proteinelor din interstițiu sunt interdependente; menținerea unei presiuni oncotice reduse în interstițiu limitează excesul de fluid filtrat din capilarele sanguine, ce ar trebui readus în circulație pe cale limfatică. 17. Introducere în fiziologia respirației Rolul homeostatic principal al aparatului respirator este de a menține în limite constante pH-ul și nivelele de oxigen și bioxid de carbon în sângele arterial sistemic care apoi este distribuit la țesuturi prin intermediul circulației. Omul și alte animale superioare preiau oxigen
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
fiind semnalată mai ales Între orele 3 și 5 dimineața. În această fază are loc o creștere atât a fluxului sanguin renal cât și a presiunii ureterale. Se consideră că, această creștere a fluxului sanguin renal ar deține un rol homeostatic important, menținând perfuzia renală și glomerulară. Contrabalansarea acestei reacții fiziologice de către inhibitorul sintezei de prostaglandine, ar presupune o deteriorare a funcției renale (-ARGER, 1980). După aproximativ 60-90 de minute, În care intensitatea durerii crește dramatic, urmează o a doua fază
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
reducerea fenomenelor inflamtorii. Au fost aduse și unele obiecții cu privire la utilizarea acestor medicamente În colica nefretică. Se știe că, În prima fază a obstrucției, organismul reacționează la hiperpresiunea creată prin creșterea fluxului sanguin renal care menține perfuzia glomerulară În limite homeostatice. AINS inhibând eliberarea de PGE2 elimină această creștere a fluxului sanguin renal și, teoretic, ar putea duce la o deteriorare a funcției renale. Studiile experimentale la câini, la care s-a indus o obstrucție ureterală acută și, ulterior, s-a
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
făcută de noi pe cazurile de diabet înregistrate la două luni de la cutremurul devastator din 4 martie 1977, excesul de diabet apărut a fost explicat în două treimi din cazuri de sexul feminin. Aceasta subliniază sensibilitatea mai mare a sistemului homeostatic glicemic la factorii stresanți din mediu la femeie față de bărbat (42). 6.6. Relația dintre T2DM și sindromul insulinorezistenței Relația T2DM cu insulinorezistența și sindromul dismetabolic este tratată pe larg în capitolele ..... „Insulinorezistența” și .... „Sindromul insulinorezistenței (sindromul dismetabolic)”. Întrucât în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
efect nespecific, comun tuturor acestor agenți: starea de stres. Conform autorului, acest sindrom general comportă trei stadii: de alarmă, de rezistență și de epuizare. Alți autori definesc stresul ca fiind un sindrom constituit din exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustări homeostatice, a unor reacții psihice și a corelatelor lor somatice (afectând cvasitotalitatea compartimentelor organismului) în legătură, cel mai adesea evidentă, cu o configurație de factori declanșați ce acționează intens, surprinzător, brusc și/sau persistent și având deseori un caracter simbolic „de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fi constricția vaselor de sânge, a tractului gastrointestinal, inhibarea metabolismului, creșterea presiunii arteriale și a ritmului cardiac și dilatare pulmonară. Pentru că acest sistem este conceput pentru a satisface nevoia de a răspunde unui stresor imediat, revenind apoi la o funcționare homeostatică, expunerea cronică la stresori traumatici poate rezulta în disfuncții fiziologice ce includ deteriorarea sistemului imunitar (Miller G. E., Cohen S., Ritchey K. E., 2002) și hipertensiune, boli coronariene, diabet, obezitate și boli de metabolism. Modelul psihanalitic Prima teorie a lui
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
insuccesului ca rezultat al competiției va măsura prestigiul social, rolul și locul elevului în colectivitatea școlară. Imaginea despre sine a elevului se fixează după cota succesului și nu după standardul obiectiv al programelor școlare. Echilibrul motivațional se realizează prin mecanisme homeostatice, prin rezultate ale nivelului la care se rezolvă conflictele dintre aspirație, așteptare și realizare. Elevii vor învăța de dragul succesului și nu al disciplinelor, vor fi dependenți de condiții - subiectiv-create și nu de situația instructiv educativă sau de câmpul interacțiunilor pe
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
psihologice, variabile comportamentale, variabile culturale. Generalizând, vom spune că: sistemele de comunicare sunt sisteme deschise, adică interacționează cu mediul social și fizic în care funcționează; procesul comunicării are o structură ierarhică, adică presupune relații între subsisteme și suprasisteme; sistemele sunt homeostatice, adică tind să se adapteze schimbărilor interne și externe: o modificare de factori interni sau externi determină modificări în structura și funcționarea sistemului, care tinde astfel să atingă o nouă stare de echilibru; sistemele sunt teleologice, adică sunt programate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interstițial și cel de recuperare a proteinelor din interstițiu sunt interdependente; menținerea unei presiuni oncotice reduse în interstițiu limitează excesul de fluid filtrat din capilarele sanguine, ce ar trebui readus în circulație pe cale limfatică. 17. Introducere în fiziologia respirației Rolul homeostatic principal al aparatului respirator este de a menține în limite constante pH-ul și nivelele de oxigen și bioxid de carbon în sângele arterial sistemic care apoi este distribuit la țesuturi prin intermediul circulației. Omul și alte animale superioare preiau oxigen
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
separă de om, prin paravane și acoperișuri. Orașul, prin extensiunea sa, atacă neîncetat împărăția naturii ocrotitoare, substituind peisajul natural cu ambientul industrializat. Există o teamă că în asemenea condiții omul ar putea suferi procese degenerative, perturbări ale sistemului vegetativ și homeostatic, în starea sa psihoafectivă. Intervenția omului în natură nu reprezintă o amenințare reală, atâta vreme cât societatea este orientată de legi raționale, la formularea cărora participă o intelectualitate ce aduce puncte de vedere expuse de filozofi, sociologi, biologi, în măsură să descifreze
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
al gândirii“. Bortlett a indicat un dinamism fundamental în efortul către semnificativ. Frankl consideră eu-l experienței proprii ca supremul motiv uman. Teoria autonomiei funcționale aparține lui G.W. Allport și este reacție împotriva „energiei constante“. Allport constată că teoria homeostatică (de echilibru) în care se încadrează aproape toate teoriile moderne ale motivației este incompletă și eronată. Motivele, deci și motivația, constituie un rezultat al unei evoluții structurale și funcționale a persoanei ca individualitate și ca ființă socială. În fiecare etapă
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
pierdere de bicarbonat, mecanism produs și în caz de diaree profuză sau hiperaldosteronism. Dacă acidemia este asociată cu o presiune parțială a dioxidului de carbon mai mare de 44 mm Hg mecanismul fiziopatologic prin care s-a produs respectiva tulburare homeostatică este o acidoză respiratorie. Dacă scăderea pHului sangvin este asociată cu o concentrație a ionilor bicarbonici mai mică de 22 mEq/l, procesul fiziopatologic primar este o acidoză metabolică. Identificarea procesului fiziopatologic primar poate fi făcută și în cazul alcaliemiei
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
acumulează în organism prin procese biochimice și realizarea proceselor negentropice se realizează tot pe cale biochimică. Principalele procese prin care se menține o entropie scăzută sunt: *Cuplarea reacțiilor chimice, procese producătoare de entropie și procese care scad entropia. * Procese de reglare homeostatică a parametrilor fiziologici. *Excesul de ordine (organismul produce mai multă ordine decât strictul necesar). *Utilizarea informației genetice (pe baza informației genetice se sintetizează macromolecule care se organizează în structuri celulare, țesuturi, organe și se realizează procesele de reglare). *Reacții autocatalitice
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
îmbătrânesc, datorită proceselor ireversibile, entropia lor crește, structurile disipative se deteriorează și atunci ele sunt înlocuite cu celule tinere cu entropie mică. Putem concluziona că, procesul de îmbătrânire, însoțit de diminuarea proceselor de diviziune celulară și de dereglări ale sistemelor homeostatice, este un proces de creștere a entropiei organismului, moartea reperezentând momentul când sistemele vii ajung la un grad de dezordine incompatibil cu viața. O altă comportare opusă principiului al II-lea al termodinamicii este aceea legată de evoluția sistemelor vii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se găsește într-o stare staționară. în această stare, greutatea sa (ca și alte caracteristici) rămâne constantă și prezintă un maxim de rezistență față de perturbatorii externi. Pentru ca funcțiile celulare să se mențină staționare, la organismele superioare s-au dezvoltat mecanismele homeostatice prin care organismul își menține parametrii constanți ai mediului său interior (de exemplu temperatura). în organism, curgerea staționară de substanță și energie (homeostaza sau homeoreza) este menținută pentru un timp inferior timpului de viață (de la naștere până la moarte). Deci starea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
aminoacizi și vitamine C, B și E, minerale, veninul de albină cu proprietăți antireumatice și mai ales propolisul. Acest din urmă produs al albinelor, cu o compoziție extrem de complexă și variată în funcție de regiunea geografică se remarcă prin proprietăți antiseptice, bactericide, homeostatice etc. Marea capacitate antioxidantă a propolisului a fost foarte bine evidențiată (Olinescu, 147 Pentru demonstrarea acestui lucru sînt necesare cercetări care să ducă la folosirea acestor substanțe și la asigurarea acțiunilor antivirale atît pe animale cît și pe culturi de
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
N-terminal. 515 Takenaka T., Takeaka Y., Royal Jelly from Apis cerana japonica and Apis mellifera, Biosci Biotech Biochem, 60, 518-520, 1996. 516 Stoker A., Schramel P., Kettrup A., Bengsch E., 2005, Trace and mineral elements in royal jelly and homeostatic effects, Journal of Trace Elements in Medicine and Biology, 19, 183-189, 2005. 517 Kamakura, M., Suenobu, N., Fukushima, M. 57 kDa protein in royal jelly enhances proliferation of primary cultured rat hepatocytes and increases albumin production in the absence of
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
oligoelemente au fost măsurate în probele de miere asociate - mierea fiind precursor al lăptișorului de matcă. Aceștia au concluzionat, în studiul lor, că lăptișorul de matcă este o formă de ,,alăptare” la nivelul coloniei de albine care arată aceleași modificări homeostatice ca la mamifere și la laptele matern uman. Cantiatatea metalelor din lăptișorul de matcă a fost asociat unor factori externi ai familiei de albine (mediu, perioada de producție), precum și unor factori interni (factori biologici referitori la albine). Hormonii din lăptișorul
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
the main protein of honeybee (Apis mellifera) royal jelly, Apidologie, 32, 69 80, 2001. MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE Andrițoiu Călin Vasile 195 58. Stoker A., Schramel P., Kettrup A., Bengsch E., 2005, Trace and mineral elements in royal jelly and homeostatic effects, Journal of Trace Elements in Medicine and Biology, 19, 183-189, 2005. 59. Svoboda I, Mahova M, Bacilek I, Determinarea cantității și calității lăptișorului de matcă în miere, în Harnaj V (editor), în Produsele stupului, hrană, sănătate, frumusețe, Editura Apimondia
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
et al, 2003929; royal jelly protein stimulating TNF-a release is a regular component of honey. J. Agric. Food Chem. 52, 2154-2158. 915 Stocker, A., Schramel, P., Kettrup, A., Bengsch, E., 2005. Trace and mineral elements in royal jelly and homeostatic effects. J. Trace Elem. Med. Biol. 19, 183- 189. 916 Tamura, S., Kono, T., Harada, C., Yamaguchi, K., Moriyama, T., 2009. Estimation and characterisation of major royal jelly proteins obtained from the honeybee Apis merifera. Food Chem. 114, 1491-1497. 917
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]