702 matches
-
Nimeni nu poate spune ca râsul lui Lucian, homeric (poate chiar isteric), de descătușare, de la sfârșitul cărții Omul care vine din Est (Editura Mașina de scris, București 2012, 287 pp.) nu este râsul unui om eliberat de toate apăsările unei vieți trăite, din păcate, sau poate din fericire pe
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
și pre-pisistratic. E adevărat că vine el încet-încet și Evul Mediu cu trubadurii și, cu menestreii, cu o parte a literaturii preluată de voce și de acompaniamentul altor corzi. Dar acum textele sunt mai scurte, memoria poate fi mai puțin homerică, iar în plus, cântărețul trebuie să fie teafăr, fiindcă are de cucerit castelane ori de pornit oricând în cruciadă. Bineînțeles, asta dacă nu cumva își vâră în cap să moară la propriu, precum Jofre Rudel, de dorul niciodată văzutei de către
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
pe orbită este prozatorul Cătălin Gavriliu, originar din Bacău, stabilit recent la Timișoara, afirmat mai cu seamă pe siturile unor e-edituri. Dar dacă e să iau la socoteală liceele și colegiile postliceale ale nevăzătorilor și studențimea de aceeași condiție homerică, destul de numeroasă mai ales la Cluj, e lucru sigur că numărul cititorilor audio electronici ai sitului Ziare.com sporește constant. Nu înseamnă nicidecum că pe Net se poate citi orice cu vocea sintetică sau fără, că aici s-ar lăfăi
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
european. Trei mii de ani de gânduri exprimate de omenire în regiunile unde s-a născut civilizația și care au plămădit spiritul și cultura europeană. Pe lângă texte cunoscute de orice om cultivat, de pildă fragmentul din Teogonia lui Hesiod, Imnurile homerice, versurile lui Teocrit, cititorul va întâlni poeme pentru prima dată tălmăcite în limba română, cum sunt imnul în cinstea zeiței akkadiene Innana, compus de poeta Enheduanna în secolul al douăzeci și patrulea î.d.Cr., Coborârea zeiței Ishtar în infern, imnurile
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
se vorbește despre învierea lui Tammuz, iubitul zeiței Ishtar. Probabil că readucerea la viață a lui Tammuz a fost motivul coborârii în infern a zeiței. în Odiseea, cântul XI, Homer descrie călătoria în lumea infernală a lui Ulise. Sigur, textul homeric nu are nici o legătură cu poemul mesopotamian. Dar motivul literar? Nu-l va fi preluat autorul Odiseei din bogata literatură orientală? Simplă ipoteză în absența unor dovezi de ordin documentar. în orice caz, consecințele nefaste ale absenței lui Ishtar de pe
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
în absența unor dovezi de ordin documentar. în orice caz, consecințele nefaste ale absenței lui Ishtar de pe pământ sunt asemănătoare cu cele provocate de plecarea zeiței Demeter din Olimp în urma răpirii fetei ei Core de către stăpânul morților Hades (vezi imnul homeric către Frmetra). Până când, la ordinul lui Zeus, zeul Hades nu va accepta revenirea periodică a lui Core alături de mama sa, pământul nu va mai da roade. Ce contacte misterioase vor fi existat între literatura Orientului și Grecia? Am insistat asupra
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
al Mioriței, constituie unul dintre "pilonii de bază ai templului arhaic al culturii române". Prețuirea monografistului pentru balada Soarele și Luna este atât de mare încât el nu ezită s-o compare, din perspectivă estetică, cu Cântarea lui Ghilgameș, epopeile homerice și tragediile grecilor antici, cu Cântarea lui Roland și cu Divina Comedia, care, firește, "au atins nivelul maxim al perfecțiunii literare". Lipsesc din monografie referirile la latura muzicală a baladei Soarele și Luna și a colindelor despre cununia fraților, temă
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]
-
spune Hesiod locuiau la marginea de miazănoapte a pământului cunoscut de greci (Theog., V, 304-306). Strabon localizează arimii în Asia Mică (XII. 8. 19; XIII. 4.6.), dar N. Densușianu arată că această afirmație este „în evidentă contradicție cu geografia homerică, hesiodică și cu legendele egiptene” (D.P., Vol. I., pag 238). În vremurile cele mai vechi, din care rămăseseră doar un ecou pe timpurile lui Homer și Hesiod, arimii erau populația cea mai răspândită pe teritoriul Traciei, Dunării de jos și
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
încărcată, prin tenebre, Ca santinelă-s gata să trag focuri, ( Așa i-a dat și mamei în ghiocuri O ghicitoare, cănd prindeam vertebre). Soldat, de straja nopții în agora, Îmi port mantaua grea de întuneric Și voi soma orice erou homeric Să nu aducă-n iad vreo aurora. Mă antrenez pe ținte mișcătoare Ce-ncearcă să mă muște pe la spate Și trag, în serii, rime-mperecheate De sperii și borfașii-n închisoare. Născut soldat, sfidez până și drăcii Cât am pe țeavă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
încărcată, prin tenebre, Ca santinelă-s gata să trag focuri, ( Așa i-a dat și mamei în ghiocuri O ghicitoare, cănd prindeam vertebre). Soldat, de straja nopții în agora, Îmi port mantaua grea de întuneric Și voi soma orice erou homeric Să nu aducă-n iad vreo aurora. Mă antrenez pe ținte mișcătoare Ce-ncearcă să mă muște pe la spate Și trag, în serii, rime-mperecheate De sperii și borfașii-n închisoare. Născut soldat, sfidez până și drăcii Cât am pe țeavă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mai ține cont de logică, semantică sau gramatică. Citite la rece toate aceste replici debitate parcă de oameni aflați în starea de trezie (o fi având și becul roșu de la camera de filmat efectele sale hipnotice) nu pot stârni decât homerice hohote de râs. Acestea nu vor fi însă niciodată în măsură să ducă la o mai atentă autoanaliză a celor în cauză. Una dintre calitățile sine qua non ale vedetei autohtone este absența simțului ridicolului. Probabil, înainte de a-și remodela
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
Constantin Țoiu Nomenclatura pârliților. Rime în premieră absolută. }iganii continuă să se bată orbește. Bătaie neagră, homerică... Să desfacem strofele Poemei și să le facem vânt în albia curentă a prozei... Găvan pe Chițu-l omoară, Cocoloș pe Titireaz deculă, Costea lui Zăgan capul îi sboară, iar Pipirig a Dodii căciulă taie în două și capu-i despică
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
organism, modificîndu-le formulă și aducîndu-le lumină și liniște în priviri. La sfîrșitul spectacolului, actorii din trupa lui Alcandre, împreună cu regizorul lor, se strîng într-un colț al scenei și, umăr lîngă umăr, îi privesc pe spectatori rîzînd. Un rîs profund, "homeric", care-i zguduie din toate mădularele. Apoi, tăcere. Dar nu cade cortina. Se prăbușește în fața noastră, la picioarele actorilor săi și ai creației sale, magicianul, sublimul dirijor al iluziei! Viață și moartea sînt preamărite pe scenă. Doar acolo, moartea durează
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
săi Petre Tutea și Bucur Tîncu, cel dintîi (asimilat ardelean pentru studiile sale la Cluj) întreținînd atmosferă cu interminabilele rostiri, pline de teorii îndrăzneț înțelepte (era, atunci, marxist, semnînd, ca în revistă Stînga, P. Boteanu), punctate, deseori, de un rîs homeric. Aici își petrecea serile, pînă tîrziu după miezul nopții, Cioran, adesea rîzînd exuberant, cînd se istoriseau anecdote despre țăranii ardeleni. Firește că în cartea d-lui Vlaicu Barna defilează, cu silueta lor inconfundabila, mari personalități scriitoricești, artistice și gazetărești. Într-
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
Consumat noaptea, într-o singură repriză și lipsit de anvergură desfășurării forțelor de la Brașov, aceluia nu i s-a acordat mare atenție în presă. La Brașov însă lupta dintre valutisti și taxatori era cît pe-aci să capete niscai dimensiuni homerice, deoarece valutistii au refuzat să plătească taxa de protecție taxatorilor sindicalizați în astfel de isprăvi. Afacerile de acest fel nu sînt o noutate. Din cînd în cînd, măi răzbate în presa plîngerea cîte unui buticar că trebuie să plătească taxa
Negocieri la politie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17579_a_18904]
-
felul acesta să răspund și întrebării unui prieten care mă tot întreabă cum scriu despre cartea lui James Joyce, proiectul literar la care lucrez de mai multă vreme. Îi răspund acum. Scriu cam așa: În cântul al patrulea al epopeii homerice, la rugămintea lui Telemah, Menelau povestește aventura avută în apropierea Egiptului, în insula Faros, cu „Bătrânul mării” (sau „Bătrânul din mare”), nemuritorul Proteu, supusul lui Poseidon. Sfătuit de Eidothea, fiica lui Proteu, Menelau învață cum să-l captureze pe cel
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
devenind propria sa umbră, ca-n Peștera platoniciană... S-ar părea că e un paradox să pui în inferioritate strălucita Galaxie Gutenberg, - tiparul în sine, ca metodă de comunicare profesională sau de cultură și literatură. Între început însă, - între epoca homerică a miturilor transmise din gură în gură, prin suflul uman, și Internetul de azi - există o similitudine esențială. Nu obiectul scris, cartea, e baza, - ci flatus voci... duhul, imaginea... Va fi ca o nouă religie a Logos-ului... Așezați înaintea
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
că va ajunge. Întoarcerea lui era o formă de cunoaștere și de încercare a virtuților umane. Ulise nu a tentat limita umană, ci a experimentat însușirile pe care lumea greacă voia să le reproducă. în acest sens cele două epopei homerice, Iliada și Odiseea, sînt cărți de morală". Așadar magnificul model reprezenta o "încredințare", și, implicit, " formă de rezistență chibzuită". I se consacră o carte de eseuri, degajată de "trimiterile bibliografice riguroase", cu aspect de "jurnal" și cu rol de "terapie
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
singurul care nu suportă metamorfoza"), însă și ca un fel de răsfăț acustic, semn de superbie, nu o dată caracteristic generației: "folosind numele Odiseu din simplul motiv că mi-a plăcut mai mult și cum sună". Urmează un portret al eroului homeric, remarcabil prin realismul amestecului de virtuți și slăbiciuni puse în slujba virtuților, în chip oarecum machiavelic, în vederea atingerii unui țel, care poate fi interpretat și ca un autoportret lucid al unui june intelectual "pus pe fapte mari": "Echilibrat pentru că se
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
o formă de rezistență chibzuită." Astfel se explică faptul că volumul e o sumă de exerciții de stil, vădind o remarcabilă cultură literară, centrate pe ideea unui Ulise polytropos "model moral pentru european" și susținute de, să spunem, polytropia Odiseei homerice însăși. Călătoria spre această Ithaca interioară trece în primul rând prin scrieri a căror legătură cu lumea eroilor homerici e dintre cele mai strânse: tragediile lui Sofocle, poeme ale lui Tennyson, Emil Botta, Blaga, Kavafis, Infernul lui Dante, un capitol
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
o remarcabilă cultură literară, centrate pe ideea unui Ulise polytropos "model moral pentru european" și susținute de, să spunem, polytropia Odiseei homerice însăși. Călătoria spre această Ithaca interioară trece în primul rând prin scrieri a căror legătură cu lumea eroilor homerici e dintre cele mai strânse: tragediile lui Sofocle, poeme ale lui Tennyson, Emil Botta, Blaga, Kavafis, Infernul lui Dante, un capitol din Tragicul lui Gabriel Liiceanu (Schiță pentru o hermeneutică a nostos-ului), romanul suedezului Eyvind Johnson (Răcoarea țărmurilor) și, inevitabil
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
ei rămâne totuși interesantă). Solilocviul lui Odiseu, cu care se încheie periplul lui Traian Ștef, scris la persoana întâi, reprezintă în primul rând o mărturie de credință a autorului trimițând la primele pagini și amintind de structura circulară a Odiseei homerice, dar și un posibil nucleu al unei viitoare cărți în care Ulise să înceteze a fi simplu argument, devenind personaj. Despre calitatea umană, Traian Ștef, Ed. Paralela 45, Col. "80", Seria "Eseuri", Pitești, 2000, 150 pag., 39 000 lei
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
a aluziilor livrești ori filmice închipuie - ca de obicei la tandemul teribilist - un palimpsest infinit de semne ce se cer citite de către cunoscătorii angrenați în această aventură, mai mult sau mai puțin inițiatică. Eroii - trei la număr - redeapănă firul poemului homeric la ora Marii Depresiuni, într-un Mississippi al anilor '35 (patinat prin procedee numerice), urmînd să se aleagă cu fructele parodiei, cu ecou percutant în actualitate. De la popularitatea dobîndită ca formație country pînă la mecanismul șicanelor electorale, și de la mrejele
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
înlocuit de protocronismul autohton: "patrioți români" au mutat în plan național spiritul lui I.V. Stalin! Dar cât de patriot român poate fi cineva configurat definitiv de mentalitatea stalinistă? Dacă asemenea teorii ar fi simple elucubrații, reacția firească ar fi râsul homeric. Din nefericire ele sunt expresia unei tendințe extrem de periculoase pentru evoluția națională, tendință care s-a manifestat și în perioada interbelică, combătută atunci de personalități asemenea unui Eugen Lovinescu, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu. A afirma originea noastră geto-dacică, protocronismul românesc
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
Iosif Naghiu fiind una a confruntării între zelul războinic de cinic condottier al grecului Ulise și colportajul sarcastic al Ziaristului, pătruns și el în cal, purtător de mesaj pacifist. Piesa este un continuu balans de aluzii și contestări între livrescul homeric interpretat cu simț critic de Ulise și analiza finală de secol XX, desacralizantă a Ziaristului. Conștiința soldaților, câtă e, e repede redusă la tăcere, devenind, printr-o metaforă imposibilă, "piese sau organe în această mașină, în acest trup imens construit
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]