90 matches
-
în celulele embrionului timpuriu de șoarece, fără însă a fi esențială în menținerea pluripotenței sau în dezvoltarea embrionară a șoarecelui. Celulele embrionare de șoarece transferate cu un asemenea construct molecular au devenit, de fapt, celule de tip „knockin”. Celulele ES homozigote „knockin” au genotipul Fbx15βgeo/ βgeo și s-au dovedit a fi rezistente la concentrații extrem de înalte de până la 12 mg/ml de G418, pe când celulele somatice derivate din șoarecele Fbx15βgeo/ βgeo au fost sensibile la o concentrație normală de 0
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a fost găsită corelată cu expresia p21 atât în țesutul tumoral, cât și în parenchimul hepatic adiacent [61]. Supraexpresia p21 este considerat un eveniment tardiv în hepatocarcinogeneză. Inițial s-a considerat că în CHC inactivarea CDKN2A este produsă prin deleții homozigote și mutații, însă studiile realizate au arătat că inactivarea genei, care apare în stadiile timpurii ale hepatocarcinogenezei, se realizează în special prin metilarea excesivă a insulelor 5’CpG din regiunea promotoare (exonul 1) și nu este un eveniment specific CHC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
LES au fost evidențiate frecvent anomalii imunologice asimptomatice (AAN, hipergamaglobulinemie) sau alte boli autoimune (anemie hemolitică, trombocitopenie, tiroidită). Riscul de LES este crescut la indivizii cu HLA DR-2 și DR-3 (risc de 2-5 ori) și la cei cu deficite ereditare homozigote ale unor componente ale complementului seric (C1q, C1r/s, C2, C4) ori ale receptorului C3b. (Se crede că aceste deficite imune se asociază cu o epurare insuficientă a unor Ag proprii sau străine, a căror acumulare ar putea declanșa fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
știință întemeiată atât pe experimentele deja validate, cât și pe o teorie științifică viabilă bazată pe explicații pertinente (Teoria Pulsației Universale/teoria relativității spațiului - Botez, 2002). Un caracter recesiv autosomal se manifestă la un subiect al genei patologice în stare homozigotă bb (fig. 1). Subiecții BB și Bb au același fenotip (B) și sunt normali, în timp ce subiecții bb au un fenotip (b). Unele caractere normale se transmit conform acestui mod ereditar, de exemplu gena 0 din grupul eritrocitar ABO este recesivă
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
lor; toate fetele fiind normale deoarece primesc de la el cromozomul X. O genă recesivă legată de sex se manifestă întotdeauna la sexul masculin, bărbatul neposedând decât un cromozom X, în timp ce sexul feminin dă posibilitatea să se manifeste doar în stare homozigotă. Subiecții afectați, de sex masculin, se nasc cel mai des dintr o unire între o femeie heterozigotă pentru genă (transmițătoare) însă în aparență normală și un bărbat normal. în rândul fraților bolnavului, un frate din doi este afectat, toate surorile
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
vor putea avea fii afectați de boală. Afectarea exclusivă a băieților este un caracter care nu poate fi nici absolut, nici obligator al eredității legate de sex. El ține doar de marea raritate a căsătoriilor care pot să dea femei homozigote pentru gena respectivă. Aceste căsătorii privesc de fapt o femeie transmițătoare și un bărbat afectat. Din această căsătorie se vor naște 4 categorii de indivizi în proporție egală: fiice transmițătoare, fiice afectate, fii afectați și fii normali (fig. 3) O
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
puțin solubil aminoacid, este excretată În exces În urină (nemaifiind absorbită În tubul contort proximal). Spun În exces pentru că se consideră că, un adult normal, poate excreta 19mg cistină pentru fiecare gram de creatinină În 24 de ore. În cistinuria homozigotă se ajunge la valori de peste 250mg/1g creatinină/24 ore iar În cea heterozigotă eliminarea este la jumătate, comparativ cu forma homozigotă. Cistinuria trebuie deosebită de CISTINOZĂ, afecțiune În care are loc acumularea În exces de cistină intracelular (cornee, conjunctivă
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
un adult normal, poate excreta 19mg cistină pentru fiecare gram de creatinină În 24 de ore. În cistinuria homozigotă se ajunge la valori de peste 250mg/1g creatinină/24 ore iar În cea heterozigotă eliminarea este la jumătate, comparativ cu forma homozigotă. Cistinuria trebuie deosebită de CISTINOZĂ, afecțiune În care are loc acumularea În exces de cistină intracelular (cornee, conjunctivă, măduva osoasă, ganglioni limfatici, etc) - ce va avea ca rezultat final distrucția tisulară. Poate părea paradoxal, dar, heterozigoții care nu elimină mai
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
nivelul cromozomului 9p21 este localizată gena CDKN2A (numită și INK4A) care codifică o proteină CKI numită p16INK4A . Inactivarea genei CDKN2A întâlnită în aproximativ 90% dintre cancerele pancreatice este realizată prin mai multe mecanisme:în 40% dintre carcinoamele pancreatice prin deleții homozigote;în alte 40% dintre cazuri apare mutația intragenică cuplată cu pierderea celeilalte alele;în 15% dintre cazuri se realizează prin mecanisme epigenetice (hipermetilarea regiunii promotoare a genei) [54, 55]. Analizarea locusului care codifică proteina p16INK4A a relevat o nouă genă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
4/6 și împiedică intrarea în faza S a ciclului celular, iar p19ARF care inhibă proliferarea stabilizând proteina p53 prin inhibarea proteolizei dependentă de MDM2. O leziune genetică poate determina pierderea ambelor activități, ceea ce explică și frecvența crescută a delețiilor homozigote la nivelul 9p21 în aproximativ 40% dintre tumori, în care sunt incluse și cancerele pancreatice. Rolul de genă supresoare tumorală implicată în patogeneza ADP a fost demonstrat mai ales pentru gena CDKN2A, fiind descrise mutații somatice și germinale, însă acestea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
leziunilor precursoare au fost identificate mutații TP53 în leziunile PanIN-2 și PanIN-3. SMAD4/DPC4 Gena SMAD4 localizată pe cromozomul 18q21.1 (locusul MADH4) a fost găsită inactivată în 55% dintre cancerele pancreatice, dintre care în 35% dintre cazuri prin deleții homozigote, iar în 20% prin mutații intragenice asociate cu pierderea alelei rămase (LOH). Prin secvențierea celor 11 exoni ai genei au fost identificate mutații de tip nonsens, missens și frameshift mai frecvent în exonii 8, 9 și 11 [59]. Genele SMAD
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
iar în toate cazurile una dintre alele a fost inactivată printr-o mutație germinală [61, 62]. Au fost descrise și alte gene supresoare tumorale inactivate ocazional în ADP cum sunt:gena MAP2K4(MKK4) localizată pe cromozomul 17p, inactivată prin deleții homozigote (4%), LOH și mutații intragenice;gena STK11/LKB1 localizată pe cromozomul 19p, inactivată în 5% dintre cazuri prin mutații intragenice și LOH, în alte cazuri prin deleții homozigote;genele TGFBR 1(ALK5) și TGFBR 2 localizate pe cromozomii 9q, respectiv
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
cum sunt:gena MAP2K4(MKK4) localizată pe cromozomul 17p, inactivată prin deleții homozigote (4%), LOH și mutații intragenice;gena STK11/LKB1 localizată pe cromozomul 19p, inactivată în 5% dintre cazuri prin mutații intragenice și LOH, în alte cazuri prin deleții homozigote;genele TGFBR 1(ALK5) și TGFBR 2 localizate pe cromozomii 9q, respectiv 3p, sunt inactivate prin deleții homozigote în 4% dintre cazuri. INSTABILITATEA GENOMICĂ Instabilitatea microsateliților (MSI) Instabilitatea microsateliților (MSI-microsatellite instability) este datorată unui defect al celulei de a-și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
gena STK11/LKB1 localizată pe cromozomul 19p, inactivată în 5% dintre cazuri prin mutații intragenice și LOH, în alte cazuri prin deleții homozigote;genele TGFBR 1(ALK5) și TGFBR 2 localizate pe cromozomii 9q, respectiv 3p, sunt inactivate prin deleții homozigote în 4% dintre cazuri. INSTABILITATEA GENOMICĂ Instabilitatea microsateliților (MSI) Instabilitatea microsateliților (MSI-microsatellite instability) este datorată unui defect al celulei de a-și repara erorile de replicare ale ADN-ului care în mod obișnuit sunt reparate de către genele MMR (mismatch repair
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
fără nevi displazici, definite ca sindrom FAMMM), dacă în familie există cel puțin un caz de cancer pancreatic. Genele BRCA2 Implicarea genei BRCA2 localizată pe cromozomul 13q în patogeneza cancerului pancreatic a fost luată în considerare în urma identificării unor deleții homozigote în acest tip de cancer [93]. În câteva studii au fost raportate cazuri de cancer pancreatic la unele rude din familiile ce prezintă mutații ale genei BRCA2 [94-96]. În cazul pacienților cu mutații germinale BRCA2 se consideră că riscul dezvolta
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Dina () [Corola-publishinghouse/Science/92185_a_92680]
-
Tabel 2. Cele cinci posibile combinații de genotipuri pentru o genă cu două alele (A și a), asupra cărora selecția naturală poate acționa pro sau contra (după O’Neil, 1997). 1 un genotip homozigot (AA sau aa) 2 ambele genotipuri homozigote (AA și aa) 3 un genotip homozigot și un genotip heterozigot (AA și Aa; sau aa și Aa) 4 genotipul heterozigot (Aa) 5 toate alelele (AA, Aa și aa) 1) Selecția contra unui genotip homozigot Pentru caracterele determinate de o
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
umane, presiunea selecției naturale nu este atât de puternică, iar evoluția este atât de înceată, încât nu va fi vizibilă într-un număr mic de generații. Un exemplu foarte citat privind lipsa variabilității interindividuale la nivel de fitness între fenotipurile homozigote și heterozigote este cel al albinismului (pentru detalii, vezi informațiile recente raportate de Organizația Națională a Albinismului și a Hipopigmentării, www.albinism.org). De exemplu, în cazul unei maladii autozomale recesive homozigote, așa cum este cazul albinismului, indivizii homozigoți au un
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
variabilității interindividuale la nivel de fitness între fenotipurile homozigote și heterozigote este cel al albinismului (pentru detalii, vezi informațiile recente raportate de Organizația Națională a Albinismului și a Hipopigmentării, www.albinism.org). De exemplu, în cazul unei maladii autozomale recesive homozigote, așa cum este cazul albinismului, indivizii homozigoți au un fitness relativ asemănător cu cel al indivizilor neafectați, adică participă cu succes la reproducere. Însă în cazul altor maladii de recesie, cum este diabetul cu debut juvenil, presiunea selectivă este mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
au fost favorizați de selecția naturală și ca urmare, valurile repetate de plagă bubonică au dus la o creștere a frecvenței acestei alele în populațiile europene (Goldrick, 2003). 2) Selecția contra ambilor homozigoți Dacă selecția naturală acționează contra ambelor genotipuri homozigote (AA și aa) și se presupune că acestea vor fi eliminate de timpuriu, deci chiar înainte ca indivizii homozigoți să participe la reproducere, atunci singurele împerecheri posibile vor fi între indivizii heterozigoți (Aa x Aa). Dintre descendenți, doar heterozigoții vor
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
răspândit exploziv, iar anemia falciformă a devenit astfel unul dintre mecanismele de apărare populațională împotriva malariei (Bishop și Cook, 1981). 3) Selecția contra unui genotip homozigot și a genotipului heterozigot Dacă selecția naturală acționează contra unei alele atât în stare homozigotă, cât și în stare heterozigotă, rata de schimbare a frecvenței acestei alele va fi foarte rapidă, putându-se ajunge la eliminarea alelei chiar din prima generație. De exemplu, dacă indivizii Aa și cei aa nu se reproduc, doar indivizii AA
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
de combinații genotipice: homozigot dominant cu homozigot dominant (AA x AA), heterozigot cu heterozigot (Aa x Aa) și homozigot recesiv cu homozigot recesiv (aa x aa). Efectul în lanț al împerecherilor cu asortare pozitivă este creșterea progresivă a numărului genotipurilor homozigote (AA și aa), în paralel cu descreșterea genotipurilor heterozigote (Aa). Această polarizare a genotipurilor într-o populație se va accentua cu fiecare generație în care au loc împerecherile non-aleatorii. Un caz extrem de împerecheri non-aleatoare cu asortare pozitivă îl reprezintă împerecherile
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
sânge (inbreeding). Dacă părinții sunt înrudiți între ei (de exemplu, veri primari sau secundari), apare riscul crescut ca gena prezentă la descendentul lor să aibă două alele identice prin descendență, deci crește foarte mult riscul manifestării caracterului recesiv. Proporția genelor homozigote comune prin descendență între doi indivizi poartă numele de coeficient de consanginizare, care, de obicei, se notează cu F. Câteva exemple de maladii autozomale recesive care se pot urmări prin metoda pedigriului sunt: fibroza chistică, siclemia, hemocromatoza, albinismul, surditatea, betatalasemia
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
4. Modele de pedigriuri pentru maladii cu transmitere autozomală recesivă: (A) gena devine vizibilă doar în generația III, la indivizii III-4 și III-5, care sunt homozigoți pentru alela mutantă. Părinții acestor indivizi au avut ambii gena mutantă, dar în condiție homozigotă; ( B) gena apare vizibilă ca urmare a homozigotării rezultate în urma unei împerecheri sangvine între indivizii înrudiți genetic, III-3 și III-4; (C) model de pedigri în care maladia autozomală se datorează unei mutații noi. Aceste cazuri sunt foarte rare, maladiile autozomal
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
sunt asociate cu susceptibilitatea genetică pentru diabetul zaharat de tip 1. Dintre polimorfismele menționate mai sus, asocierea cea mai puternică a fost dovedită pentru alelele INS-VNTR, -23HphI și +1140A/ C, riscul relativ (RR) fiind de aproximativ 4,5 pentru genotipurile homozigote (Lucassen et al., 1993). Regiunea INS-VNTR este cunoscută și sub numele de minisatelitul genei insulinei. Menționăm că un satelit ADN este o regiune genomică care conține o secvență de nucleotide de diferite lungimi care se repetă identic (în tandem) și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
citotoxicitate [17]. Genă care codifică NQO1 are un polimorfism în poziția nucleotidică 609 (NQO1 609 C>Ț), determinând sustituția prolinei cu serina în poziția 187 a secvenței aminoacidice (P187S rs 1800566). Față de tipul sălbatic homozigot CC, activitatea enzimatica a varianței homozigote TȚ păstrează numai 2-4% din această activitate, iar varianta heterozigota CT are o scădere de trei ori a activității enzimatice [18]. NQO1 este implicată în stabilizarea genei supresoare p53, pe care o protejează de degradarea proteozomală. Rezultatele privind modulare riscului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]