115 matches
-
o potecă ascunsă prin care vor ajunge curând în spatele armatei grecești. În conformitate cu tradițiile războinice ale Lacedemoniei, Leonidas ordona grosului armatei să se retragă, și rămâne să reziste împreună cu elită celor 300 de hippeis spartani, căzând eroic în bătălie până la ultimul hoplit, dând răgaz oștirii să rămână întreagă. Bătălia de la Capul Artemision nu are o încheiere decisivă, dar permite flotei să se regrupeze spre sud, în schimb, armata persană are cale liberă spre Grecia centrală. La Atena, o aprigă dispută politică se dă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
grecii au triumfat. Temându-se de un sfârșit fără glorie al campaniei în care își pusese atâtea speranțe, Xerses părăsește teatrul de operații, lăsându-l pe Mardonius să continue războiul. După o iarnă dificilă, coaliția panelenică își reunește contingentele de hopliți în 479 î.Hr. la Plateea, la granița dintre Atica și Beoția, sub comandă regentului spartan Pausanias. După o confruntare grea, armata greacă obține o victorie decisivă, Mardonius fiind ucis, iar forțele persane fiind silite să se retragă precipitate spre Asia
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
700 de cetățeni spartani este înconjurat în insula Sphacteria, lângă Pylos în Messenia, și capturat de atenienii comandați de strategul Demostene și de Cleon însuși. Atenienii însă nu se pot bucură de victorie. Sunt învinși la Delion, unde 1000 de hopliți atenieni cad în luptă, și datorită acțiunilor spartane, sub comanda generalului Brasidas, în nordul Greciei, acolo unde trebuiau să treacă corăbiile care aduceau la Atena grâu din nordul Mării Negre. Asediul cetății Amphipolis, unde flota lui Tucidide ajunge prea târziu, drept
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
ținut din nou în primăvara lui 480 î.Hr. O delegație tesaliană a propus ca forțele aliate să se adune în îngusta vale Tempe, la granița Tesaliei și astfel să țină în loc oastea lui Xerxes. O armată de 10.000 de hopliți a fost trimisă acolo, pe unde credeau că vor trece perșii. Ajunși acolo însă, au fost avertizați de Alexandru I, regele Macedoniei, că valea putea fi ocolită prin trecătoarea Sarantoporo. La auzul acestor vești și a faptului că armata lui
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
că perșii trecuseră Hellespontul. O altă strategie fu propusă de Temistocle aliaților. Calea către Grecia de sud (Beoția, Attica și Peloponezul) l-ar fi obligat pe Xerxes să treacă prin foarte îngusta trecătoare de la Termopile, foarte ușor de apărat de hopliții greci, în ciuda numărului mare de perși. Mai mult, ca să-i împiedice pe dușmani să ocolească trecătoarea pe mare, flotele ateniene și aliate puteau bloca strâmtoarea Artemisium. Acest plan dublu a fost adoptat de congres. Ca măsură de precauție, orașele peloponeziace
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
mult timp. Trebuia așadar ca ei să se retragă sau să avanseze, iar înaintarea însemna că urmau să forțeze trecătoarea de la Termopile. Din punct de vedere tactic, strâmtoarea de la Termopile se potrivea de minune războielor purtate de greci: falanga de hopliți putea bloca o trecătoare îngustă cu ușurință, fără grija de a fi luată prin surprindere pe flancuri de cavaleria adversă. În mijlocul strâmtorii, falanga era foarte greu de atacat de infanteria ușoară persană, înarmată ușor. Marele punct slab al aliaților era
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
zid de scuturi suprapuse și mai multe rânduri de vârfuri de suliță, o formațiune foarte eficientă atâta timp cât acoperea întreaga lățime a trecătorii. Scuturile împletite din răchită și sulițele mai scurte ale perșilor îi împiedicau pe aceștia să lupte efectiv cu hopliții. Herodot spune că unitățile militare din același oraș erau ținute împreună, și că erau trimise pe rând în luptă și la odihnă pentru a preveni oboseala, de unde se poate trage concluzia că grecii aveau mai mulți oșteni decât era necesar
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
ca persanii să ajungă acolo. Se pare că thespienii s-au oferit voluntar să rămână pe poziție ca un simplu act de sacrificiu de sine, cu atât mai uimitor cu cât corpul lor de armată era alcătuit din absolut toți hopliții care putuseră fi adunați din cetate. Această trăsătură de caracter pare a fi fost specifică thespienilor - de cel puțin alte două dăți mai târziu în istorie, o armată thespiană a intrat într-o luptă pe viață și pe moarte. În
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
sport și cea de pe câmpul de lupta era strânsă. La olimpiade nu există un echipament de sport. Toți participanții erau goi. În război, grecii aveau un echipament complex: armură, cască, scutul (hoplonul) ce îi proteja jumătate din trup și sulița. Hopliții luptau în formații strânse denumite "falanga", astfel, cu ajutorul scutului, aceștia își protejau apropiatul și pe el. Falanga trebuia menținută la înaintare. În momentul luptei dintre două falange, nu erau lupte eroice individuae că cele din Iliada. Luptau laolaltă, la câțiva
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
apropiatul și pe el. Falanga trebuia menținută la înaintare. În momentul luptei dintre două falange, nu erau lupte eroice individuae că cele din Iliada. Luptau laolaltă, la câțiva metri distanță și atacau cu sulitele pentru a străpunge părțile sensibile ale hopliților din falanga inammica. Se împingeau unii pe ceilalți cu scuturile, imbrancindu-se și izbindu-se, continuând să înjunghie inamicii, rândurile din spate avansând și impingandu-i pe cei din față spre inamic, până îi făceau pe celălalt să cedeze, să
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
scuturile, imbrancindu-se și izbindu-se, continuând să înjunghie inamicii, rândurile din spate avansând și impingandu-i pe cei din față spre inamic, până îi făceau pe celălalt să cedeze, să rupă rândul, rănindu-i pe adversari, fie infricosandu-i. Hopliții nu erau doar nobili, erau și oameni de rând ce își puteau permite achiziționarea echipamentului, luptând laolaltă cu cei mai bogați aristocrați. După lupta, se întorceau la viață politică. Lumea elena era un laborator de creare a ideilor, teoriilor și
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
Darius ce jurase că îi va pedepsi și pe atenieni. Milet a fost distrus, iar populația masacrată de perși în 494 i.en. În 490 i.en., trupele persane au debarcat în Grecia, la Marathon, că să-i infunte pe hopliții atenieni. Atenienii i-au atacat și învins pe perși. A survenit un al doilea val de atac persan condus de succesorul lui Darius, Xerxes. La Termopile s-au sacrificat 300 de spartani și 1500 de hopliți că să îi țină
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
să-i infunte pe hopliții atenieni. Atenienii i-au atacat și învins pe perși. A survenit un al doilea val de atac persan condus de succesorul lui Darius, Xerxes. La Termopile s-au sacrificat 300 de spartani și 1500 de hopliți că să îi țină pe loc pe perși. Atena a fost incendiată de perși. Dar în golul Salamina, flota ateniană a învins decisiv flota persană. În 479 i.en., spartanii i-au învins pe perși la Plateea. Orașele-state greci și-
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
doar de China. În magazinele bactriene, ne relatează exploratorul și amabasadorul chinez, Zhang Qian, se găseau obiecte fabricate în China cea ce ne indică un comerț intens între cele două țări vecine, fiindcă au fost găsite și statuiete grecești reprezentând hopliți la nord de Tian Șan. Deasemenea, cultura chineză a fost influențată, obiectele fiind inscripționate cu rozete și linii geometrice, caracteristice culturii elene. Lumea elenistică și Imperiul Maurya au exercitat una alteia o influență culturală puternică. Legăturile de prietenie erau strânse
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
fortificat tabăra așteptând atacul inamic. Aliații greci, care reușiseră să adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias; acestora li s-au alăturat 8.000 de hopliți atenieni, 600 de exilați plateeni, precum și contigentele trimise de polisurile Megara și Corint. Armata a avansat în Beoția, prin trecătoarea de la Muntele Cithaeron și a luat poziție în fața liniilor persane pe terenul înalt care domina valea râului Asopos. Inițial, grecii
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
al râului Asopos - prin această abordare rezultă un număr cuprins între 70.000 și 120.000 de oameni. După Herodot, Sparta ar fi trimis 45.000 de oameni, dintre care: 5.000 de cetățeni spartani (războinici profesioniști), 5.000 de hopliți din Laconia (perieci) și 35.000 de hiloți (care făceau parte din populațiile cucerite de spartani). Alături de spartani, numeroase alte cetăți grecești au trimis trupe la Plateea, cu următoarele efective: Numărul total al luptătorilor greci așa cum rezultă din tabelul de
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
total al luptătorilor greci așa cum rezultă din tabelul de mai sus poate fi acceptat ca rezonabil și posibil, având în vedere că în urmă cu 11 ani la Maraton doar atenienii singuri trimiseseră pe câmpul de luptă 9.000 de hopliți (10.000 împreună cu aliații lor plateeni). Așa cum se hotărâse anterior, forțele grecești se aflau sub comanda spartanului Pausanias (care, la acea dată, nu era încă rege al Spartei, ci regent și tutore al tânărului fiu al lui Leonidas, Pleistarchos, vărul
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
construit drumuri și orașe comerciale, palate mărețe ca cel de la Persepolis, a încurajat comerțul prin introducerea unei monede unice. El și cu Xerxes I au încercat să cucereasca Grecia, dar armatele lor de "nemuritori" n-au răzbit în fața armatelor de hopliți spartani și atenieni ce luptau pentru libertate. Măcinat de revolte și probleme economice, imperiul intră în declin, tocmai un moment oportun pentru noul cuceritor. Dupa terminarea războiului peloponesiac, macedonenii conduși de Filip au cucerit întreaga Grecie în 359 î.en
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
exilați din Atena toți cei care erau considerați potențiali tirani. Spartanii, care erau antrenați de la vârste fragede, erau considerați ca fiind cei mai feroci și disciplinați soldați ai antichității. Se opuneau luxului și se dedicau antrenamentelor grele și pedespelor dure.Hopliții spartani erau înarmați cu săbii, scuturi grele și sulițe din fier. Atena era dedicată culturii, Confruntarea avea să decidă viitorul lumii occidentale în lupta dintre democrația ateniană și despotismul persan. Pentru că Atena a sprijinit cetățile grecești din Asia Mică în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
de 9000 de atenieni și 1000 de plateeni, fără cavalerie și arcași, aflați la comanda strategului Miltiades și polemarhului Callimachus, au declanșat atacul în pas alergător spre tabăra persană unde perșii își descărcau proviziile din corăbiile acostate. Văzându-i pe hopliții greci înaintând nebunește spre sinucidere, “nemuritorii”, 20-30 000 de pedeștri și infanteriștii perși, 1000 de călăreți și miile de arcași s-au aliniat. Arcașii perși își lansează săgețile întunecând cerul, dar hopliții au rezistat șiroaielor de săgeți datorită scuturilor lor
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
descărcau proviziile din corăbiile acostate. Văzându-i pe hopliții greci înaintând nebunește spre sinucidere, “nemuritorii”, 20-30 000 de pedeștri și infanteriștii perși, 1000 de călăreți și miile de arcași s-au aliniat. Arcașii perși își lansează săgețile întunecând cerul, dar hopliții au rezistat șiroaielor de săgeți datorită scuturilor lor masive. Dupa încleștări strânse, perșii, înfrânți fiind, s-au îmbarcat în corabiile lor și s-au retras înapoi în Asia Mică. Victoria grecilor a fost anuntață de Filipide care a alergat 42
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
tactică ce presupunea ca soldații să lupte împreuna și să se protejeze reciproc- falanga, o formație de luptă a soldaților pedeștri spartani înarmați cu lănci lungi, care atacau într-o anumită formație în rânduri compacte. Compactându-se cu scuturile grele, hopliții deveneau o mașinărie umană de război, doar lucrând împreună. Îndatoririle hoplitului în antichitate erau: să ucidă inamicul, să se apere pentru a supraviețui și să-și apere camaradul. Într-un mod nesăbuit, Mardonius a atacat utilizând cavaleria, probabil pentru a
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
protejeze reciproc- falanga, o formație de luptă a soldaților pedeștri spartani înarmați cu lănci lungi, care atacau într-o anumită formație în rânduri compacte. Compactându-se cu scuturile grele, hopliții deveneau o mașinărie umană de război, doar lucrând împreună. Îndatoririle hoplitului în antichitate erau: să ucidă inamicul, să se apere pentru a supraviețui și să-și apere camaradul. Într-un mod nesăbuit, Mardonius a atacat utilizând cavaleria, probabil pentru a-i încuraja pe greci să coboare pe câmpie și să se
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
și hypaspiștii, ce asigurau extrema stângă a falangei. Falanga din centru începea cu mica unitate de libieni în stânga, grosul trupelor greco-macedonene în centru și cei 20,000 de egipteni în dreapta. Flancul drept continua apoi cu mercenarii greci armați în stil hoplit, urmați de mult mai mobilii traci și celți. Extrema dreaptă era asigurată de cavaleria lui Echecrates. Ptolemeu, alături de 40 de elefanți, se afla pe flancul stîng, în vreme ce restul de 33 de elefanți fuseseră distribuiți în flancul drept. Armată lui Antiohus
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
falanga sa centrală era asigurată de arcași 2,500 de cretani și peltaști libieni sub comanda lui Eurylochus și a lui Zelys din Gortyna, precum și de 5,000 de mercenari greci, 3,000 dintre aceștia înarmați în stilul tradițional al hopliților iar alți 2,000 în stilul falangei macedonene. Alături de cei 20,000 de falagiți obișnuiți din centru, sub comanda lui Nicarchus și a lui Theodotus Hemiolius se mai aflau, în stânga acestora, 10,000 de falangiți de elită, așa-numiții scuturi
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]