83 matches
-
Toate Articolele Autorului În seara asta am avut la cină... un trist adevăr și-o amintire. Pe malul apelor învolburate, apusul va veghea solitar. (o știu tăcerile... ce nu mai pot să mintă) Mistuită de vină, m-am destrămat în horbota subțire de culoare. Ca o stinsă-nflăcărare, universul îngâna provocator: „uitare! uitareeee!...” * în seara asta, zeul n-a venit! Ce-ar fi găsit? Doar florile uscate într-o vază, trecutul răvășit și o scrisoare de adio... * ... și mai era ceva
ŞI ZEUL A UITAT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374376_a_375705]
-
în toate ș ce vlăguit e cerul de lumina poemelor când fulgerele germinează-n noi cuvinte rotunde prea repede alunecând în vâltori... Un semn se ivește în zare și-n taina ce-o întrevăd coborând ca un înger în firava horbotă a serii doar ochii tăi... ... două răni dezmierdate de frenezia altor buze ce-ți vor strivi strigătul - rămas între ziduri ostatic, ostatic... 12 - 13 aprilie 2013 Referință Bibliografică: Ademenit de vechea lumina ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ADEMENIT DE VECHEA LUMINA ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345845_a_347174]
-
puterea de a judeca lucid... mesajul. Cine, în anii pustiului realist-socialist, nu s-a lăsat vrăjit de performanța stilistică a unui Petru Dumitriu, în "Cronică de familie", proză atît de reconfortant-compensatorie în spăimosul cîmp sterp al falsei literaturi impuse! Sub horbota, neegalată, în acel moment, stătea pitit însă (ne-am dat seama de asta mult, mult mai tîrziu) un mesaj tezist în cea mai perfidă notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura celeilalte Românii, pe care au tăvălit-o de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vrînd-nevrînd, în fața unui ecran înșelător, în ultimă instanță fals. N-o fi fost regatul României cel mai perfect dintre regate, dar nici stînd, generalizator-simbolic, sub stigmatul deriziunii și abjecției. Da, performanța stilistică a celor două filme e colosală, dar sub horbota ei stă pitit, de data asta sigur involuntar, dar nu mai puțin dăunător, blestematul reflex național-comunist. Dacă aș citi acum, întîrziat, romanul lui Petru Dumitriu, dacă aș vedea acum cele două filme ale lui Lucian Pintilie, le-aș judeca (un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
croite sau chiar gata cusute nu dominau între aceste mărfuri. Puteau fi folosite imediat pălăriile (cărate în butoaie), „șepcile francești” căciulile (din cocârlat ori din camelot), mănușile (în care se specializaseră negustorii din Sighișoara) și gulerele brodate ori confecționate din horbotă. Stofele, care soseau în viguri, erau prelucrate. Iar hainele - cele mai multe - erau cusute în țară. Breslele croitorilor (niște „meșteri ai aparențelor” - ar zice un învățat francez) se numărau, în Moldova și în țara Românească, printre cele mai vechi și mai avute. Croitorii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a mai văzut la noi până acum, în acest veac dedat eleganței. Dar scufia aceasta cu «hurletț (fiindcă, trecând peste demontarea unei repictări mai târzii [în 1829 - nota mea, D.H.M.] avem aici de fapt o scufie și un guler de horbotă, cum s-ar părea) era totuși o coafă, la modă în Europa de atunci”314. Croite din stofe prețioase, somptuoase (brocart, catifea, mătase), grele, aduse din Italia sau din Orient, împodobite cu nestemate și fir de aur ori cu broderii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile, alături de ea, se înălțau cantoane. în vipie șinele clipeau, părând că intră de-a dreptul în văzduh. Cu alunecări scânteietoare ca o horbotă nestatornică, un balaur de fier se pierdea în zare. Numărând traversele, o copilă de doisprezece ani călca veselă pe terasament. Părea un pițigoi scăpat din colivie. N-o speria enorma galaxie a trupurilor vâscoase, urlătoare și cuprinse de plăceri. Fierbinte
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mândru, cu cortelu-i uriaș și cu pălăria-i cenușie. Ca totdeauna și aicea în Broscărie, de când se mutase, fata mai mult singură stătea acasă. Cosea o rochie pentru nevasta unui funcționar din când în când, făcea câte-o leacă de horbotă, și izbutea să-și cumpere o panglică nouă, o bluză, ori o pălărie de paie. Ion Rusu zicea: —Eu pe Tudorița mea o port modest... Nu-mi place luxul. Chiar să am avere, tot așa aș purta-o... Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vrei să-mi cetești și mie?... Ce să-ți cetesc? — Cărțile de care spui... Eu îți fac ce vrei... Vin să-ți arăt cum să te piepteni ca mine, cu valuri, ca să nu se mai strice pieptănătura, îți ajut la horbotă, la bluză... Dacă-i așa de frumos, tare te rog să-mi cetești și mie... Cetirea aceasta a început s-o facă Tudorița în zilele lui mai, când și la îngrămădirea aceea de case ajungeau miresmele pământului umed. Soarele avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
obiceiul. — A venit un om, îi zise Cristina. Te caută pentr-o poruncă boierească... Întorcând spatele cătră pădurar, intră nepăsătoare în casă. Vătaful Alexa o găsi cântând încetișor și privind pe geam la zarzării cei strâmbi și negri plini de horbotă albă de floare. Cum îl simți, se întoarse și-l întrebă dacă nu poftește cozonac ș-un pahar de vin. — Vei fi fiind obosit... îi zise ea cu blândeță. Și Alexa se simți foarte împăcat și mulțămit la sunetul glasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trafic fățiș. Aproape nu mai era îngăduit să păstrezi nespeculate astfel de obiecte de preț, să nu te desfaci de ele, pe timpul unei așa de excentrice finanțări, a unui trai așa de exagerat. Smaragdul era în adevăr uimitor, filigrama o horbotă diafană, iar brățara o cătușă de aur masiv. O desfătare pentru o privire lacomă după lucrul frumos și de preț. Lui Mini aurul îi da mereu impresia vie a realităței lui suverane, îl admira ca pe cel mai minunat filon
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Publiciști din România. CĂTRE MARIA Macii de prin grâu culeși plânși de coapsa verde‐a undei, trăiau viața fără greș, ori speranță, a secundei. Prins de‐ un tremur boreal, 321 mă temeam să nu le piară până la mormânt pe deal horbota incendiară. Vântul întețit, în loc să mi‐ i facă și mai vii, i‐ a schimbat din jar și foc într‐ un snop de măciulii ... Încordat ca un odgon, fix ca herbul de pe scuturi, lăsăm urma fără zvon a invaziei de fluturi. Nu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
crampoane. Nouă însă, cărora vântul ne sângera nările țipetele ne zgârâiau ochii, cenușiul ne liniștea creierul revigorându-ne singurătatea și miracolul poftei. Capre și cerboaice ni se răsturnau sub zâmbetul pur îmbătat de viteză și tăios ca o lampă cu horbota iezilor șerpuind peste zările de-acum apuse ale spitalului, când de fapt fleacul plăcerii nu făcea decât să ne-ascută dorința de a susține până la capăt soarele cartierului în vârful unui piept prea îngust pentru spinarea noastră de zdrențe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
closet, în clipa în care am observat data gravurii...! În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la căpătâi. Defunctul, îmbrăcat și el la repezeală și după posibilități (cu o bluză hawaiană din fibră lucioasă de poliester, pantaloni albaștri din tergal și teniși albi, cauciucați), afișase un aer
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ale Hriștilor costelivi, de lemn și cretă, pe clapele pianinei cu incrustații prețioase, pe macrameuri și pe trupurile fixe ale babelor în mătăsuri verzi și roz, cu pielea în jurul nasului lucioasă și cu ochi de apă. Abia simțită, ca o horbotă, ar fi umflat odăile o fugă concentrată și calmă de Bach.) Tăceam și priveam icoanele încadrate în rame negre și putrede și mă gândeam ce monstru trebuie să fie (și aspectul bătrânicios pe care i-l descoperisem de mult, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să vezi cum ți se limpezesc gândurile”. Nu am replicat nici într-un fel, ci am coborât din cerdac și am pornit spre prietenul meu din capul aleii din pădure - stejarul. Lumina de lună abia răsărită învăluia firea într-o horbotă stranie. Mergeam cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am întors privirea. Întunericul era străpuns doar de un firicel de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de un firicel de lumină pâlpâitoare a unei candele. Asta însemna că “poronca” e ca Zâna să nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
apoi gândul meu era către Zâna, pe care o doream lângă mine... Oare și bătrânul o fi având același gând?... În noaptea aceea, am adormit cu greu... În zori, mi-am văzut de treburile mele, devenite obișnuință... Soarele, apărut dincolo de horbota pâclei din zare, mângâia firea încărcată cu fuioare de funigei... Când am revenit în chilie, gustarea de dimineață mă aștepta pe masă, ca de obicei. Oare cine a adus-o? Nici un semn care să-mi vorbească despre aceasta... Am ieșit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
grâu sângeriu, dovada indubitabilă a enormelor sacrificii pentru apărarea gliei, iar pământul e sfințit cu lacrimi, cu sânge și nădejdi”. În ,,Arde condeiul”, subliniază rolul activ - decisiv al scriitorilor, fiindcă ,,Arde condeiul muiat în cuvinte, limba zvâcnește, ochii cată la horbota vremii și că atunci când gurile nopții se cască mai tare, dorul ni-i forță și noaptea se dărâmă.” În ,,Prin codrul fără margini” ,,mergeam mereu, mereu bătuți de vânturi nebune cu nădejdea că vom ieși cândva din marea lumii rătăcire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
candelei. E curat, e liniște, e răcoare si miros bun a busuioc si mere... Aerul din iatac, lucrurile... par sfinte, par amintiri vagi din basme, din cărți citite de demult, care dau simțurilor un fior de evlavie si de mister. Horbota de la așternut, de la prostire, iconița cu stergar, soba, opaițul, grinda înegrită de vreme, scăunelul cu trei picioare... toate, toate păreau mărturii dintr-o poveste de la începuturile lumii. Încleștarea dură a binelui cu răul, a Mucenicului cu balaurul, din iconiță, gravitatea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
infinite În perete”, „Și-n palmă să pun fulgerul ca un melc Încă umed / S-apropii de ureche oceanul ca un ceasornic”, „În trup casele suie ca plutele pe Bistrița”, „bivolii se-nalță ca orge-n Încîntare / cu boturile ude În horbota de-acorduri”... Mai puțin aglomerată imagistic, această carte a lui Voronca aduce și un plus de coeziune a registrului imaginar, subordonat unei problematici mai strict delimitate - În speță, unei „definiții” a poeziei - și unei fluențe discursive pe care, În creația
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
depurativ, niște prafuri, pe care Erminia le și lua pe vârful unei lingurițe înaintea mesei. O altă specialitate a celibatarei era dantela. Erminia n-ar fi pus un pahar cu apă fără a strecura pe dedesubtul farfuriei un rotocol de horbotă. Cana cu apă din mansarda lui Ioanide era acoperită de asemenea cu o dantelă. Pernele, imaculate, aveau ochiuri de broderie, nicăieri o suprafață textilă albă nu apărea ca o materie plată, ci dematerializată prin orificii. Rufărie, ciorapi, batiste erau legate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o foaie de scoarță nițăsută; 8 (opt) perine de capu, fețăle de Hăsa cusute la gherghefu; 5 (cinci) perine de pereti umplute cu lână; 2 (două) perne lungi și una idim (sic); 13 (triisprezăci) perne din care șapte sunt cu horbotă și toate umplute cu pene; 5 (cinci) foi de scoarță; 1 (una) saltea cu față de adamască nouă; 2 (două) plapumi cu fețăli de citu; 14 (patrusprezăci) cultuce...; 3 (trii) matce albine în stupi; 2 (două) icoane, una Maica Domnului și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
halul în care se găsește, îngrijindu-se numai de ei să aibă toate bunătățile, afară de Ardei." Realizată în două pagini, format 31/44 cm. la Tipografia și legătoria de cărți „Tiparul Tutovei" Bârlad, strada Regală nr. 125, purtând semnături ca Horbotă, Ghiță, Părlici, Sachi Varză-acră, Ziurich și W. „Ardeiul" trata despre „Cum se distribuie cărțile de alegător", care este „Noua comisie interimară" în măsură a „satisface pe partizanii evrei în alegeri" și adresa „o scrisoare deschisă dlui I. Angheluță", negustor în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
s’au găsit la mine, le-am găsit la poarta mea în ziua de Sf. Toader”. Anica Zlati de 18 ani din Slobozia, nemăritată, a declarat: „...ducându’mă la crâșma din satul nostru, am găsit pe drum o prostire de horbotă, o bluză, o față de pernă, o cioboțică și o pereche de pantaloni pe care le’am dus la mine acasă”. Costică Boancă de 45 de ani din satul Racova, a fost la fel de „băftos” atunci când i-au picat în mână, ca
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]