53 matches
-
targă era ascunsă de corpurilor a doi doctori care veneau pe margine, unul fiind doctorul lui Lanark. Intrară după paravane și targa fu luată. Lanark nu mai putu citi. Stătu întins și ascultă clinchetul instrumentelor, murmurul vocilor profesioniste și zgomotul horcăielilor adînci. îi aduseră obișnuita cană de ceai din fiecare seară și apoi luminile se stinseră. în afara unei veioze din spatele paravanelor, încăperea era scăldată în umbrele mișcătoare aruncate de ferestrele coridorului. Respirația se transformă în cîteva oftaturi repetate apoi deveni inaudibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Țăpăligă. Madam Țăpăligă se coafează cu aparatul de coafat Wella, iar domnul Țăpăligă se tunde, se bărbierește și-și face o frecție Birken. Îi place lui frecția Birken. Guițatul porcului este Întâi subțire și Încet, Încet, se transformă Într-o horcăială groasă amestecată cu icnituri. Moare greu. Caii lui Țăpăligă tropăie prin grajd și nechează. De dincolo de ziduri și de case se aude clopotul tramvaiului 26. Primul vagon are scară și ușă batantă, iar al doilea are uși care se deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Hammond părea să-l bucure pe Walter. —Domnul Hammond tot venea și pleca de la galerie, având de-a face cu femeia aceea, Jackson, de aproape o lună, înainte să-și fi dat seama cine este ea cu adevărat. Au urmat horcăieli sau râsete. Walter Quincy nu-l agrea deloc pe Clifford Hammond. — Vrei să spui până când Judith Frank i-a spus că Lee Jackson și Catherine au o aventură, am spus eu rar. —Exact. A venit la mine și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aproape tăiate de rafalele ucigașe. Cad unii peste alții. Lângă el, se trântește Caftoi. Cu grenadele pregătite, țâșnesc amândoi către cazemată. Bocancii țintuiți strivesc piepturi, fețe, brațe. Dar nu se opresc nici la vaietele celor călcați în picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică amuțește scula aducătoare de moarte. Mirosul de pucioasă le intră în nări. Praful din piatra măcinată de explozii a proiectilelor le zgârie cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
era o prezență incertă, nehotărâtă în privința propriei existențe, care ieșise de nicăieri și care trebuia să se manifeste într-un fel sau altul. Căută un motiv și găsi mai multe: pe canapea, Ioana, hlizindu-se în somn și chicotind cu horcăieli. Pe jos, o formă uriașă și un braț cărnos care zvâcnea împrăștiind un miros înțepător. Se concentră asupra acestor imagini și simți cum capătă un sens. Era ceea ce căuta. Dar din această formă aburul nu putea percepe mare lucru, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
hîrtie, pe care o trăgea cu mare efort după ea și o Îndesa În peștera aia mică și Întunecoasă pe care o găsise. Însă, ajunși aici, nu trebuie să ne lăsăm atît de distrași de trista cacofonie a gemetelor și horcăielilor ei de obeză demnă Încît să pierdem din vedere Întrebarea fundamentală : de unde venea toată hîrtia asta ? Ale cui erau cuvintele rupte și propozițiile sfîșiate pe care mama le-a amestecat Într-un melanj indescifrabil care, cîteva clipe mai tîrziu, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care crește din cauză că nu dau de cocaină. Da, sigur că da, nu mai este cocaină. Au luat-o Mik și Zander. În cameră nu mai este nimeni. Nu mă așez, pur și simplu mă prăbușesc pe divan. Chircit, respir cu horcăieli, când inspir, mă ridic, când expir, cad, de parcă aș putea să sting focul disperării cu valul de aer care mă străpunge. Și doar un drăcușor hâtru, aflat undeva într-o tainiță adâncă a conștiinței mele, acela care luminează și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca-n lepădarea de lume nu le putem atinge mai ușor. Infinit reversibilul extaz, străpungând înălțimile detașării, creează o dezorientare care este sursă de probleme, de neliniști și de întrebări. Într-un spirit urgisit de excesul de gânduri, dezmierdările și horcăiala consecutivă împreună planuri divergente și lumi ireconciliabile. Se împacă în rosturi orizontale cele două fețe ale universului, dușmănia duhului și a cărnii. Se împacă pentru un moment. - După aceea, încep din nou, cu o tărie mai crâncenă și mai nemiloasă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
împietrită de teroare sub masca de oxigen, ca și când ar fi ascultat o poveste de groază, al cărei sfârșit nu putea fi încă prevăzut, iar chipul ei cerea un final fericit, mami, dă-mi un final fericit, și Udi plângea cu horcăieli, din cauza ta, urla el, din cauza tinerelului tău, n-am dormit nopți la rând, am băut și am fumat tot timpul, am ridicat-o și mi-a sărit deodată din mâini, mi s-au înmuiat brațele, cu greu reușesc să ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o leoaică a fătat, Morminte s-au căscat, scuipându-și morții, Aprinși războinici s-au luptat prin nouri, Așa, ca în război, în rânduri strânse, Lăsând să cadă burniță de sânge Pe Capitoliu. Zăngăneau din arme Și caii nechezau și horcăiala Răniților se auzea. Pe stradă Urlau nălucile 3... Roma devenise locul unde cei vii trăiau de-a valma cu cei morți, unde nimic nu mai despărțea spațiul uman al cetății de spațiul unui univers sălbatic, straniu, terorizat de zgomotele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Oană, așteptând. Știa că și Doamna face același lucru, cu privirile pe fereastră. Așteaptă. Prima zi fusese cumplită. Zgomotele bătăliei nu se stingeau În memoria Erinei, așa cum nu se stingeau imaginile sângeroase, răniții și morții, strigătele celor ce luptau și horcăielile celor ce părăseau viața. Nu adormise, În ciuda oboselii, fiindcă știa că atunci, În acea clipă, Oană e În luptă. Își imagina, aproape involuntar, manevrele de atac, de Învăluire, de hărțuire, sunetul cornului de zimbru și șarjele nebune ale Apărătorilor, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o personalitate și o voință proprii. Mulțimea era când imobilă, când tălăzuită de o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi avizi la cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în loc de șnur, torentul bazinului era acționat de un lanț de inox. Fără să stea prea mult pe gânduri, Georgică și l-a înfășurat în jurul gâtului și s-a slobozit cu toată greutatea trupului în lanțul ucigaș. Apa a țâșnit cu horcăieli bine cunoscute care s-au asociat cu horcăielile de muribund ale spânzuratului. Acestuia vederea i-a fost ecranată de o culoare spre violet, după care n-a mai văzut, nu a mai auzit și nici nu a mai simțit nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lanț de inox. Fără să stea prea mult pe gânduri, Georgică și l-a înfășurat în jurul gâtului și s-a slobozit cu toată greutatea trupului în lanțul ucigaș. Apa a țâșnit cu horcăieli bine cunoscute care s-au asociat cu horcăielile de muribund ale spânzuratului. Acestuia vederea i-a fost ecranată de o culoare spre violet, după care n-a mai văzut, nu a mai auzit și nici nu a mai simțit nimic de parcă ar fi ajuns în altă lume, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
grea a tatălui său. Privi o secundă în jur. Colegii lui neputincioși fugind din calea bestiilor, fete lovite cu pumnul peste gură, pline de sânge, eu rămas inert la podea, Erjika încremenită de frică, nereușind să ascundă sticla în sarafan, horcăiala portarului care nu-și revenea în simțiri, țipete de groază, praf ridicat pretutindeni și nici un profesor sau pedagog care să le vină în ajutor... Nu pot, mamă, spuse șoptit mai mult pentru el, apoi, din doi pași ajunse lângă țiganul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
toți mieii din lac țipând așa la mine, eu tot o să mor. N-am ce să fac. Și n-am discutat nimic despre asta, dar cred că fiecare a hotărât în sinea lui să renunțe la săptămânile sau lunile de horcăială. Cred că și Iosif, care nu numai că iubește viața, dar o și respectă. Poate că și cizmarul, apicultorul sau tapițerul. Eu, în orice caz. De aceea am spus că nu discut. Liniște. Deasupra lacului, un nor. Peste noi, umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
la băiatul ei, pe el îl vrea, și a luat-o și ea spre tata, între timp gardienii începuseră să-l târască pe tata spre ușa mascată, dar tata se împotrivea, încercând să scape, cu un fel de mârâieli și horcăieli, însă atunci unul din gardieni i-a pus piedică și au început să-l tragă repede spre ușă, o țineau și pe mama doi, bunica dădea să-l îndepărteze pe unul dintre ei de mama, țipând ascuțit, și atunci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Epistulae (pierdute) Vila de la Misenum În cea de-a șaisprezecea zi a lunii martie, în penumbra tristă a vilei de la Misenum, un grup de oameni neliniștiți - împinși însă nu de dragoste - auzi glasul solemn al mai-marelui medicilor împăratului spunând că horcăiala aceea dindărătul ușii fusese ultima suflare a lui Tiberius, după douăzeci și trei de ani de domnie. Gajus stătea în picioare în anticameră, de când medicii îi șoptiseră lui Sertorius Macro că împăratul nu avea să mai trăiască până la lăsarea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu totul nouă În fața dragostei. Inconștientul ei era atît de eliberat de orice barieră Încît, atunci cînd oribilul coșmar reîncepu, el se desfășură cu și mai multă intensitate decît În alte dăți. Sarabanda care Învîrtejea sînge, spumă, umbre, fulgere, urlete, horcăieli o năpădi cu o violență crescîndă pînă la ultima viziune a unui ochi imens, fix și sclipitor, care Îi explodă În cap. Țipă. Lucas o zgîlțîi aproape violent ca s-o readucă la realitate. - Tot coșmarul acela? Nu vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Stau aici și mă gândesc de douăzeci de minute la zgomotul acela, dar încă n-am găsit cuvintele potrivite pentru a-l descrie, acea frază unică și memorabilă care să îl conțină. Hârâială înecată? Pizzicato sughițat? Un tărăboi întreg de horcăieli? Probabil nu sunt eu pe măsura acestei sarcini - sau limbajul e un instrument prea sărac pentru a surprinde ce-am auzit, care semăna cu ceva ieșit din gâtlejul unui gânsac care se sufocă sau al unui cimpanzeu beat. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sunt eu pe măsura acestei sarcini - sau limbajul e un instrument prea sărac pentru a surprinde ce-am auzit, care semăna cu ceva ieșit din gâtlejul unui gânsac care se sufocă sau al unui cimpanzeu beat. În cele din urmă, horcăielile s-au modulat într-o singură notă susținută, o eructație ca de tubă, puternică, una care ar fi putut fi luată drept o râgâială omenească. Nu zgomotul satisfăcut al băutorului de bere, ci acela care evocă tumultul lent și chinuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuiau să se apere cum puteau de înaintarea civilizației. Și-a amintit de strania senzație ce îi străbătu corpul când spada lui a pătruns ușor, aproape fără efort, în pântecele lui Mubarrak, și i s-a părut că aude încă horcăiala răgușită ce îi scăpase din gâtlej în clipa aceea. Când își retrăsese brațul, ai fi zis că purta în vârful takubei viața dușmanului său, și l-a cuprins teama la gândul că ar trebui să folosească spada încă o dată împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
încercată insula. Tapú Tetuanúi petrecu o noapte groaznică. Simțea o nevoie irezistibila de a vomitade fiecare dată când își amintea oroarea pe care o simțise când își înfipsese sabia în pieptul unui adolescent și încă îi mai răsunau în urechi horcăielile victimei aflate în agonie, cu ochii ieșiți din orbite, demonstrând uimirea în fața morții sosite prin intermediulacelei arme necunoscute și strălucitoare, mânuite de unul pe care, până în urmă cu câteva secunde, îl considerase prieten. Băiatul trebui să facă un efort supraomenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-mi plămânii până la refuz. Litri întregi de oxigen uscat și praf de pe podea mi-au pătruns în piept, șuierător, și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de mucilagii. Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
covorul din salon. „Gone to the beach...”, făcu ea drept răspuns la Întrebările lui, după care căzu iar În apatie. În camera Janinei, un zdrahon bărbos, vizibil beat, sforăia prăvălit de-a curmezișul patului. Marc ciuli urechea; auzea gemete sau horcăieli. În camera de la etaj domnea o duhoare cumplită; soarele, pătrunzând pe fereastra largă, lumina violent dalele albe și negre. Pe dale, fiul său se târa cu stângăcie, alunecând din când În când Într-o baltă de urină și excremente. Clipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]