152 matches
-
care sufla ai fi zis cu foalele scoase. Nu înțelegea ce-i spunea bunicul, să nu mai cânte, fiindcă sperie albinele, îi dădea înainte cu ochii pierduți, în transă, ca toți maniacii acestui instrument de clămpănit, de țipat și de horcăit, crezând că, așa cum se simțea el, vrăjit, ne vrăjea și pe noi... Până la urmă se opri, trezit parcă din somn, cu mâna bunicului încleștată pe brațul lui: "Mai încet, mai bine cîntă-ne ceva din gură, lasă dracului burduful ăla!" Da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vom fi invincibili. Cu un gest hieratic Îi arăt cu degetul fantomatica besactea pe care el, orbit de nerăbdare, crede că o vede În umbră. Se Îndreaptă Într-acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a englezului. S-a făcut dreptate. Îl aștept pe al treilea, omul Rozei-Cruce franceze, Montfaucon de Villars, care-i gata să-mi trădeze, acum sunt prevenit, secretele sectei lui. — Sunt contele de Gabalis, se prezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
insinuant Madame Olcott, „curaj, faceți-vă curaj, așa, așa...“ Dansatorii cântau Într-un ritm inegal și isteric, Își legănau capetele și apoi și le lăsau să atârne, strigătele pe care le scoteau erau la Început convulsive, apoi se transformară În horcăituri. Medium-ii păreau să emane o substanță mai Întâi gazoasă, apoi mai consistentă, era un fel de lavă, un albuș care se desfăcea lent, urca și cobora, li se târa pe umeri, pe piept, pe picioare, cu mișcări sinuoase ce aminteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
strângea tâmplele, pentru a-l plia voinței ei. Bufnița Își dădu seama că era gata să dispară și se Întoarse chiar către cel care o năștea: „Phy, Pfy, Diabolo“, șuiera ea, Încercând să-i ciugulească ochii. Leo Fox scoase un horcăit ca și cum cineva i-ar fi retezat carotida și căzu În genunchi. Bufnița dispăru Într-un nămol dezgustător (phiii, phiii, făcea), și În el căzu sufocându-se și medium-ul, rămânând jos mototol și nemișcat. Olcott, furioasă, se Întorsese către Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de pe burtă pe spate, ajungând chiar sub deschizătură, și aruncă pumnalul În umbra care se afla dincolo, la doi pași de el. Aruncarea, exersată de sute de ori În Caucaz, se dovedi perfectă. Omul de afară se prăbuși, cu un horcăit, În genunchi. Deși mișcarea copilului fusese fulgerătoare, timpul fusese suficient pentru Amir. A doua săgeată porni, de data aceasta, mai sus, căci zidul continua să se ridice, nimerindu-l pe cel de-al treilea necunoscut În dreptul inimii și ieșind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Încolăcindu-se pe candelabre. I se păru că se ridicase În picioare, cu toate că Încă mai simțea relaxarea somnului, și făcuse câțiva pași Încercând să se Îndepărteze, ajungând până la colțul unde Își amintea că era poarta acelei abații infernale. Dar un horcăit dinapoia uneia dintre oglinzi Îl reținu, Împietrindu-l de frică. În centul octogonului, o pată de umbră arăta că acolo se deschisese un hău. Un huruit părea să vină de jos, ca și când niște pilaștri uriași ar fi Început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În acea casă prea strâmtă, În acea cameră mult prea strâmtă. Într-o viață, mult prea strâmtă. Undeva, era cu siguranță o cale de ieșire. Doar că ea nu reușea s-o vadă. Olimpia sforăia, provocând o simfonie complexă de horcăituri, șuierături și plescăituri. Gura, lipsită În mare parte de dinți, cu gingiile roșii ca interiorul unui stomac, era căscată pentru a captura aerul ce părea să-i lipsească. Dormeau și copiii, pe canapeaua din bucătărie. Și totuși, nici măcar dacă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și Normandia. Aici în Sud, tatăl lui Lung rătăcea și acum, din noiembrie trecut, dar din cauza rănii din piept, a ploilor și a frigului îndurat, nu mai avea putere să strige. Părea că pierduse drumul, respirația îi era întretăiată, un horcăit, un huiet de-a lungul traheei, rupte și ea. Lung nu auzea sunetul, n-avea cum să-l audă, dar cum se întâmplă în comunicările necunoscute de oameni, dar cărora ei se supun fără să-și explice, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lucru care se Întîmplă, jumătate de oră mai tîrziu, Însă urmarea se potrivi prea puțin cu ceea ce maiorul Smith prevăzuse, sau numai sperase. Spre deosebire de somnul care survine după crizele comițiale, de obicei profund și Încleștat, cu respirația sincopată, Însoțită de horcăituri sinistre și solicitînd un considerabil efort fizic, somnul liniștit al lui Pablo semăna mai degrabă cu al unui om obosit de muncă și totodată mulțumit de munca lui. Îndată după ce se trezi, părea că știe nu numai unde se află
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
putem bucura cu toții de ele, nu am scos nici o vorbă. Ăi de afară au crezut că ne-a cuprins leșinul pe toți. „Sunteți bine, mă?” ne Întreba Directorul din când În când, mai ales când auzea așa, un fel de horcăit. Nici nu-i trecea prin cap că era bolborositul damigenei și gâlgâitul Însetatelor noastre gâtleje. După un timp, Însă, vinul băut nu ne-a mai Îngăduit tăcerea. Eu am Început cu vorba că, fiind suferind, băutura mă ataca cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ani mai târziu, din interiorul unei alte generații, Cristian Popescu: Ce altceva Îmi rămâne - cu talanții ăștia românești și neconvertibili În buzunar - ce altceva decât Sfânta bășcălie? Cum se moare de râs? Cum se transformă hohotul și sughițul lui În horcăit? Poate fi folosit machiajul de clovn ca mască mortuară? Mă pot prezenta la Judecata din Urmă râzând În hohote? Aș putea plânge atât de mult Încât să schimb râsul Domnului de mine - Într-un surâs? Cum te Îneci cu râsul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a grotescului, de data aceasta ca manifestare expresivă în text, ține de funcția polemică a metalepsei. Exprimări de genul "aruncă în retragere și derută, cu bolovanii constipației lor consistente" sau "organul polemic al trupului său a reușit să scoată un horcăit porcesc", extrem de răspândite în publicistica pamfletară argheziană, trimit la materialitatea inferioară a corporalului biologic sau la degradarea acestuia prin funcții animaliere. În text, ele concentrează iconic fenomenul metamorfozării, de obicei, independent de celelalte secvențe. Purtătoare ale unei forme infantile de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
bucurie! Toate acestea se petrecură pentru el într-o clipă, și înțelesul clipei rămase același pînă la sfîrșit. Pentru cei din jurul lui însă, agonia mai dură două ore. În piept îi clocotea ceva: trupul slăbit tresărea. Pe urmă, clocotul și horcăitul deveniră tot mai rare. S-a sfîrșit, spuse cineva la căpătîiul lui. Auzi cuvintele și le repetă în gînd. "S-a sfîrșit cu moartea, își spuse. Nu mai există." Trase aer în piept, se opri la jumătatea unui suspin, trupul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
băut vodkă cu cana. Camera mea era chiar lângă a lor, aveam un geam care dădea chiar în camera lor, iar patul meu era chiar sub geam. La vreo trei zile după cheful acela am auzit în camera lor un horcăit oribil! Dimineața a venit o mașină a Salvarii de la regimentul lor. Grișa murise din cauza băuturii. L-au pus într-un cearceaf și l-au dus la cazarmă. Altădată s-a îmbătat colonelul și a venit și l-a bătut un
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
oglindă./ Târându-se, jilave, pe plaja de argint,/ năvoadele stelare încearcă să ne prindă./ Să nu te temi de noapte! Pe buze adu-mi frigul/ sângelui tău în care s-au înecat corăbii!/ Departe se aude confuz murmurul lumii/ ca horcăitul unui înghițitor de săbii.” SCRIERI: Elegii pentru pământ, București, 1977; Scrisori din Andromeda, București, 1981; Ziar de seară, București, 1983; Ținuturile mentei, București, 1986; Biblioteca pierdută, București, 1988; Regele valsului, București, 1992. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Structuri lirice duale, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
privește cu ochii copilului tău. Încerci să alungi vedenia. Ea te urmărește, te privește continuu, cu aceeași liniște și bucurie tăcută. Din frunte, din gură, curge sânge. Undeva, cineva strigă, plânge, se zvârcolește. Se aud hohote de râs sadic. Un horcăit..., și Coliban se trezește din somn cu privirea răvășită, abia răsuflând înecat. Fiica lui Coliban, minunea înfiată, nu dăruită de Dumnezeu ca un dar meritat, va fi lezată în conștiința ei de cele ce se spun despre tatăl ei adoptiv
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
doarme. Ora 22 Puls 85, 23 respirații pe minut, regulate. Doarme, dar geme. Ora 23 Puls 112, 12 18 respirații pe minut, neregulate. Doarme? Ora 24 Puls 139, respirație grea și neregulată. Ora 01 Puls 100 130, neregulat. Respiră cu horcăituri. Ora 1.35 Decedat 6 decembrie (Zi de pregătiri) Toată ziua m-am chinuit cu piatra. E greu cu o singură mână. Nici forma în care sunt nu-i cea mai grozavă. Suprafața e foarte tocită, se poate citi aproape
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
dinții, cînd a aflat că cele patru nave ale sale zac în adîncurile mării. Oamenii lui Alonso l-au prins și l-au torturat chiar aici, pe această terasă. Briza îmi redă fidel vuietul bătăliei navale, strigătele de victorie și horcăitul morții. Pe aici, prin aceste locuri, mila n-a ajuns nici pînă azi. Caut urme de sînge printre pietrele de pe terasă. Ei, ei vedeau oare frumusețea acestor locuri? Opera asta desăvîrșită, nu provoca nici o vibrație în sufletul lor? Ba da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bine de fiecare dată. Din fundul gropilor se înălța un șuierat oribil, lăsându-ne impresia unor tentacule uriașe care ne împrejmuiseră și care băteau aerul cu putere. Am ciulit urechile și am auzit ceva care semăna cu hioo hioo. Ca horcăitul unor creaturi decapitate. — Se apropie apa, mă anunță ea. Lipitorile au fost doar începutul. Ele vor dispărea la un moment dat și vom avea de luptat cu apa. O să țâșnească din toate gropile astea și zona se transformă într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sssă-i spun, a murmurat. O sssă-i transmit tot ce vvrei... Dar... dde fapt... nu vrea ssă te vadă accum toc-mai ppe tine, care i-ai ppre-ves-tit în scris accidentul... Am icnit de groază, a fost un icnet aproape ca un horcăit, și mi-am dus mâna la gură, înspăimântată: cum de nu-mi dădu sem seama de la bun început? Am simțit că-mi seacă pe loc ochii, cuprinși de o fierbințeală subită. Capul a început să-mi bubuie, amenințător. Dintr odată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
poate ști care este lucrul cel mai înfiorător. Nu fețele desfigurate, fără nas, urechi sau obraji, nu mâinile ajunse niște cioturi sau oasele ce se ivesc din cangrene. Nu. Ceea ce îngrozește cu adevărat este disperarea, moartea continuă și lentă, cu horcăiturile, zvârcolelile, urletele și gemetele ei; să vezi muribunzi acoperind cu pământ și pietre morți care probabil că încă nu muriseră. Iar duhoarea nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaștem. Amintește de cea a câmpurilor de luptă, dar e mai cruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Voia doar să se zidească un mic adăpost lângă biserică, cu strictul necesar de obiecte. Rotari i-a promis că o să vorbească cu Ariald. Garibaldo, uitându-se mai atent la femeie și ascultându-i respirația ce se prefăcuse într-un horcăit, ne-a condus afară, dându-ne întâlnire a doua zi. Ne-a rugat să aducem un lințoliu. Cu toate că a doua zi se pornise ninsoarea și nu se vedea la mai mult de câțiva pași, am revenit la casa prostituatei, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pot fi oprite pentru un timp scurt. Nu murisem, tu însă ai crezut în ceea ce ai văzut, asemenea celor care au asistat la răstignire. Ce zici de asta, Stiliano? În cele din urmă și-a pierdut simțurile și, după câteva horcăituri, și-a dat duhul în spasme. Am rămas locului, uitându-mă la sângele lui Andras, care se scurgea în nisip. După care, fără nicio grabă și tremurând de emoție, am ieșit din grotă. Țineam încă în mână copacul de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cât mai drept cu putință. Gesturile îmi erau însoțite de vorbe. - Surioară, te rog, încearcă să răsufli domol, o să-ți treacă imediat. Aud cum răsufli tot mai adânc, aproape normal. Fața ți se limpezește, uite! Suflarea sugrumată a devenit un horcăit șuierător și prelung, după care s-a liniștit, chiar dacă a rămas asmatic. Când respirația i-a revenit la normal, mâinile i s-au relaxat, și ea s-a moleșit între cearșafuri. M-am îndepărtat de pat și m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
departe a cunoștințelor ce altfel se vor pierde. Așa cum fusese prezis, Gaila a avut un spasm pe când se afla în brațele lui Rotari. Tocmai mâncase ceva ușor la umbra unui cireș mare din grădină, și, grație Celui Milostiv, fără vreun horcăit, a încremenit pe loc, dându-și duhul. Aceasta s-a petrecut la a noua oră, a treia zi de la calendele lui octombrie, în joia Arhanghelului Mihail, în anul de la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos 651, a noua perioadă de la anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]