834 matches
-
arme. Mirosul morții se scurge verde, din coasă. Mă zgârii de ramuri cu spini, mă zdrobesc de frunze de pelin. Un șuvoi mă-nghite, n-am timp, trag de clipe ca de armăsari, curge spațiul prin ferestre, curg podelele prin hornuri, încerc să opresc vârtejul ce iese prin brațe, prin artere, cu chin, dar arborii și stâncile și cerbii mă doboară, se rostogolesc, mă strivesc. V Și ca să mă regăsesc, mă întorc între pietre și fiare, între forme și poame de
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
însărcinată trebuie să se ferească, menționează autorul nostru, de spiritele rele (capitolul e mișcător intitulat Zburătorul). "Zburătorul, notează S. Fl. Marian, după credința poporului din Țara Românească, e un spirit rău, ca un zmeu, care intră noaptea pe coș sau horn în casele oamenilor, sub formă de șarpe și cu aparență de flacără și care chinuiește toată noaptea pre femeia ce are lipitură, adecă pre aceea care se scoală dimineața fără puteri, zdrobită de osteneală și cu vinețele pe corp. Femeia
Trilogie etnografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16950_a_18275]
-
dracu'! Pe Vovidenie, Șaraga se cațără într-un mălin și ne aruncă ramuri în floare, buchetul se mărește, otrăvitor, captează lumină, luminează el însuși. Pentru cine flori? Pentru nimeni. Cucuvele, speriate de trecerea noastră hulpavă, țipă și-și schimbă un horn pe altul". Prin subtilitatea analizei gestului minor, autorul înfruntă angoasa formală, pe care o bănuim a-l stăpîni (e un subtext permanent ce-l împiedică, probabil, a trece peste dimensiunile scurte ale prozelor, consemnări de pulsații pure, fără nici o umplutură
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
relua cadența lui Octavian Goga, pusă în slujba dezabuzării, umplută cu fantasme grotești, blasfematorii: "Stăpîne nu mai pune moarte/ La hanuri decăzut albastre/ Nu pune moarte în himere/ Și-n mîțele iconoclaste/ În spații goale care cîntă/ În colivii, în hornuri frînte/ Nu pune moartea hoț de coarde/ În tot ce poate să cuvînte./ Fă-ne ostateci dacă-ți place/ Și leagă-ne în cercuri roșii/ De cum se-nseară între oameni/ Și pînă vor cînta cucoșii/ Doar la mătușa tutungioaica/ Să ne
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
Afară-i vijelie,/ Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit". Strofa finală din Sfârșit de toamnă acumulează amenințări hibernale; animalele domestice reacționează la apropierea iernii de parcă ar presimți un seism: Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare!/ Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare./ Boii rag, caii rănchează, câinii latră la un loc". Acestei viziuni îi pune capăt versul: "Omul, trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc". Nu văd un dramatism excesiv în acest enunț: prin "trist" se poate înțelege
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
apoi sarcasme (pentru propriul catharsis, desigur). Cum, de pildă, îl exasperează peisajul moral și spiritual (dar și cel „fizic”, să zicem) al României, pe care-l transpune apoi în sarcasme teribile (dar îndurerate în felul lor): „cocioabe gudronate și/ cu hornuri maț de porc// oamenii salam rînced ori/ flacoane farmaceutice// clisa nesfîrșită a/ săpăturilor// surîsul ca o bubă// spațiul îngust curb/ al nopții locuite// sticlele cu două găuri/ femeile cu niciuna// o silă nesfîrșită/ de mine însumi// m-am prins furînd
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
palmelor sale tremurătoare și, răcorindu-și fața, scrie un poem. Între timp, zgomotele ruginesc, potopind melcii urechilor, care își arată cornițele pe crestele acoperișurilor potopite de o rece și calmă lumină lunară sub care strălucesc întunecat, din loc în loc, nu hornuri, ci pietre funerare, acoperite de literele unui alfabet uitat. „Ta-ra-tata!... Ta-ra-ta-ta!” sună trâmbița îngerului. „Ta-ra-ta-ta!... Ta-ra-ta-ta!” și „Toratata! Tora-tata!” răspunde cea a bătrânului alienat cu gura lipită de burlanul găurit al azilului. Între timp, în spital, dar și la hotelul
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
iar durerea speră.Tăcere!... XVII. SISIF, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017. Sisif urcă pe munte încet, șontâc, banal, cu o greutate atârnată pe umerii de viață. Să ne definim, strigăm, pe gaura de horn, un paradox agățat de oftat, începutul și sfârșitul unei cărți se aseamănă și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ... Citește mai mult Sisif urcă pe munteîncet, șontâc, banal,cu o greutate atârnatăpe umerii de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
unei cărți se aseamănă și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ... Citește mai mult Sisif urcă pe munteîncet, șontâc, banal,cu o greutate atârnatăpe umerii de viață.Să ne definim, strigăm,pe gaura de horn,un paradox agățatde oftat,începutul și sfârșitul unei cărțise aseamănă și puse pe un eșafoddefinesc un nod:nodul Gordian, nodul de la cravată... XVIII. HIC EST, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. ,,Hic est aut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
în orizontul orbcu privirea unui șoim miop.Și, și... nu există consolarepentru fiecare starese naște ceva, ceva,natura timpului din stea.... XXXII. ÎN UITARE IUBIREA ADUNATĂ, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Unind în hornul drept a lor bătaie când toate inimile bat a sărbătoare, auzi prin aer rece, acolo de sus prin șoapte de mătase, acuș, acuș, auzi prin vuietul ce fierbe cântul lor, inimi imberbe, ce au plecat pentru un crez al libertății
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
acuș, auzi prin vuietul ce fierbe cântul lor, inimi imberbe, ce au plecat pentru un crez al libertății miez de legi. Astăzi cuvintele ne plâng și râd când totul se arată... în uitare iubirea adunată! Citește mai mult Unind în hornul drept a lor bătaiecând toate inimile bat a sărbătoare,auzi prin aer rece, acolo de susprin șoapte de mătase, acuș, acuș,auzi prin vuietul ce fierbecântul lor, inimi imberbe,ce au plecat pentru un crezal libertății miez de legi.Astăzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
te place cum ești așa că... who cares? - Ai cel mai tare serviciu din lume. Lucrezi o singură zi în an și aia cu program scurt, de gravidă. - Intri în casele oamenilor cum vor mușchii tăi : pe ușă, pe geam, pe horn și nimeni nu te arestează pentru intrare prin efracție - Ți se rupe fesul de fluctuația prețului barilului de petrol, atâta timp cât nu-ți alimentezi renii la pompă. Iar, în final, ceva ce nu mai e în glumă: “Cel mai important este
Moș Crăciun pentru un elev, un profesor, un medic și un bolnav by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20742_a_22067]
-
Simona Tache Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucâ... pardon... mă scuzați, altceva voiam să spun, o luăm de la-nceput. Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la cel mai frumos lucru asociat
Cozonac ca la mama şi ca la mamaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20897_a_22222]
-
cameră, dar pe fereastra de la bucătărie îi supraveghea. Viorica era cea mai emoționată. La ea m-ai venise moșul și în alți ani, aducându-i lucruri frumoase și jucării. Ce voi primi? gândi ea. .- Pe unde vine moșul chiar pe horn? întrebă Lică. . -Nu știu nici eu! răspunse Viorica. Își lipiră năsucurile de geam privind în noapte. . Aud un clopoțel! strigă Lică. Ba nu! Eu aud o sănie, spuse Viorica. Apoi, fără să zărească ceva, au auzit totuși, portița dela gang
UN CR\MPEI DE AMINTIRE ... de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384235_a_385564]
-
îi căzu, căciula de pe cap. dar nu avu timp să o ridice, porni la vale , în mare viteză. Era seara. O lună rece , batjocoritoare, îl urmărea pe singuraticul copil, nimeni nu se vedea pe uliță , doar mirosul fumului ieșind din hornurile caselor, pătrunzându-i în nări îl aduceau cu mintea pe ulița pe care aluneca. O, a fost nemaipomenit ! Ce se va supăra soră mea când îi voi spune ce grozav a mers sania! Trăgând-o acum la deal își făcea
ANII TREC AMINTIRILE RĂMÂN de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384237_a_385566]
-
cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri. Vreme aspră, Toamna cerne, să adoarmă buburuze. Să-și ducă vise eterne în mormintele de frunze. Natura își ia rămas-bun de la vremea călduroasă, când pe horn iese dens fum și pe iarbă-i brumă groasă. Noaptea, mantie-și întinde pe zori de zi și răsărit. Mai devreme își închide pleoape, cu soare-n asfințit. Nostalgie-mi pun pe rânduri, cu dorință sufletească. Floarea iubirii din gânduri
APUS DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383815_a_385144]
-
tot acel dans al naturii. O elevă a găsit un ghiocel bucuros de venirea primăverii, la fel de bucuros ca ea și s-au împrietenit. Alt elev s-a împrietenit cu o pasăre migratoare, prima zburătoare ce și-a făcut cuibul pe hornul unei clădiri înalte din apropierea casei sale. Acea pasăre, cocostârcul, i-a vorbit despre magia primăverii simțită și de văzduh, pentru că odată cu primăvara stelele își aniversează sărbătoarea așteptând serile senine fără nori. Ghiocelul, miracolul vieții, a însuflețit majoritatea compunerilor. Un băiat
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
podoabele de pe brad. Când termină și cu acestea, trecu la clopoțeii și beteala care împodobeau căsuța. Spre dimineață, când sania Zânei Iarna se opri în fața casei lui Moș Crăciun, urmată de săniuța de gheață a Ștefaniei, ferestrele erau întunecate, pe horn nu mai ieșea fum și nu se mai zărea nici urmă de podoabă de la acoperiș până la uși. - Ce s-a întâmplat aici? Petrică se repezi să deschidă ușa în fața moșului, gata să îl apere la nevoie. Se trezi ridicat de
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
se aprinde ca un chibrit în momentul când gloanțele turcești de la 1877 îl ating. O pendulă scumpă, adusă din Germania cu o groază de bani, e montată de Constantin pe peretele cocioabei ca să acopere zgomotul sufocant făcut de carii. În hornul aceluiași adăpost incert se aciuase, fără să ceară voie, un viezure șchiop. Baba Fira, cea mai meșteră dintre vrăjitoarele din Valea Rea și cea mai longevivă dintre colportoarele de zvonuri, nu mai avea dinți deloc, "de-i stăteau obrajii numai
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
bănățenii, cu patul, masa, lavița, scaunele, lada de zestre, războiul de țesut, ștergarele de la ferestre, cazanul de aramă, covata de „pită” din tindă și cuptorul de încălzit. Cea mai interesantă este însă „cuina” sau bucătăria, cu vatra de gătit, un horn deschis, confecționat din bucăți de lemn, lipite cu pământ și foarte înalt, ca să asigure un tiraj corespunzător și să nu incendieze acoperișul. Interesant este și faptul că instalația de evacuare a fumului îndeplinește un rol multifuncțional: datorită tirajului, vara servește
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
a aruncat printr-o fereastră a castelului, ce era veșnic deschisă, un sac cu bani. A treia noapte a găsit fereastra închisă. Hotărât să-și îndeplinească misiunea până la capăt, s-a urcat pe acoperiș, a aruncat sacul cu bani prin horn, iar șosetele puse pe cămin la uscat s-au umplut de monede de aur. În alte legende, Sfântul Nicolae oferea daruri celor nevoiași, pe care le arunca prin hornul caselor sau ferestre. În tradiția populară, Sfântul Nicolae a devenit „purtătorul
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
s-a urcat pe acoperiș, a aruncat sacul cu bani prin horn, iar șosetele puse pe cămin la uscat s-au umplut de monede de aur. În alte legende, Sfântul Nicolae oferea daruri celor nevoiași, pe care le arunca prin hornul caselor sau ferestre. În tradiția populară, Sfântul Nicolae a devenit „purtătorul de daruri“ pe care le împarte cu ajutorul măgărușului în seara de 6 decembrie (de Sf. Nicolae). Numele olandez al sfântului, Sinter Klass, a fost importat de America, unde s-
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
și printre primele vetre ale creștinismului. Astăzi, aceasta este o importantă regiune administrativă a Turciei, în Anatolia Centrală. Regiunea nu este mai puțin atractivă decât arealul de la Goreme, întrucât peste tot există aceeași fascinație a peisajului vulcanic, cu vârfuri de hornuri și conuri, cu relieful sfâșiat de eroziuni, tăiat de canioane, cu roci găurite de deschiderile spre locuințele și bisericile rupestre, spre orașele subterane. În grotele de la Cappadocia și-au făcut adăpost primii refugiați creștini, în urmă cu două mii de ani
Agenda2006-06-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284735_a_286064]
-
și erau cu o cameră și tindă și beci nu aveau, carnea de porc și cârnați de la Crăciun le țineau oameniI în pod la fum, casele fiind acoperite cu paie, iar soba era prevăzută cu hoarnă și mai rar cu horn. Între timp ce gazda era ocupată cu urătorii, în casă Lucache îl lua pe Cocoloș în brațe și-l arunca în podul omului, iar de aici Cocoloș lua 63 cârnații în timp ce Lucache bloca ușa, iar Cocoloș lucra în siguranță. Când
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ale revistei "Săptămâna" : Cuptoarele au ars un munte de cărbune și ciocanele au bătut fier încins pe nicovală, aruncând mai multe scântei decât sunt stele pe cer. În urmă a ieșit un soi de bute de oțel cu roți și horn, iar deasupra Ștefan puse un steag, numit de el Steagul moșiei. Dogarii au tăiat pădurea de frasini și au cioplit traverse, care au fost bătute în pământ și legate între ele cu șine de oțel, întocmai cum le-a cerut
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]