33 matches
-
din satele situate în apropiere. Împreună cu dregătorii aleși ai orașelor (șoltuzi și pârgari), cu diferiți locuitori și cu alți slujbași, dădeau mărturii privind vânzări și cumpărări de terenuri, vii, prisăci, case ș.a. Mai puteau fi delegați și la efectuarea diferitelor hotărniciri în afara orașului sau a ocolului. Totodată, în calitate de reprezentanți domnești, răspundeau de executarea obligațiilor în muncă datorată domnului, ca proprietari feudali, de către locuitorii satelor din ocoale. Domnia le cerea adeseori vornicilor de Huși, ca și altor slujbași locali, să nu păgubească
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
însărcinarea să stabilească hotarele moșiei cuprinzând satele de răzeși: Dorna Arini, Șaru Dornei și Păltinișul, pe care domnitorul C. Ipsilanti le dăruiește fiului său Alexandru Ipsilanti - conducătorul de mai tarziu al mișcării eteriste, printr-un hrisov din 6 august 1800. Hotărnicirea s-a făcut la 15 noiembrie 1800 și la 6 ianuarie 1801, fiind aprobată de către Divanul Moldovei. Pentru amatorii de legendă, Șaru Dornei își află denumirea în legendă Dornei care spune că Dragoș Vodă , trecând din Maramureș prin Pasul Prislop
Comuna Șaru Dornei, Suceava () [Corola-website/Science/302003_a_303332]
-
judecătorești în teritoriul circumscris jurisdicției lor, adică a ținutului din jurul cetăților. Apare în documente în timpul lui Ștefan cel Mare și al lui Vlad Țepeș; avea sarcina îndeplinirii pedepselor decise de domn și de sfat. În Țara Românească se ocupa de hotărnicirea moșiilor, de primirea soliilor la curte. În Moldova soliile erau primite de "ușar". Portarul de Suceava, care avea și atribuții militare, a fost chiar membru al Sfatului domnesc o perioadă în timpul lui Ștefan cel Mare. Apare în secolul al XVI
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
lac...” Satul Boghiceni este amintit și în actele domnești de mai tîrziu, inclusiv la 8 noiembrie 1666, când Iliaș Alexandru Voievod întărește medelnicerului Mihalcea Hîncu niște părți din moșia satului Secăreni, și apoi la 30 mai 1669, în actul de hotărnicire și împărțire a moșiei Iurcenilor din ținutul Lăpușnei. Din vechile documente aflăm că pe vremuri o parte a moșiei Boghicenilor aparținea răzeșilor din sat, iar altă parte - Mănâstirii Sf. Ioan Zlatoust din Iasi. Printr-un act domnesc al lui Grigore
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
data cu 28 decembrie 1792, iar primul cu 1610. Cauza și finalul conflictului nu sunt cunoscute. În această perioadă moșia aparținea Mănăstirii Sfântul Spiridon. Mai târziu, la 6 iunie 1786 Petrea Bontea și Ioniță Grițco ajung să fie martori la hotărnicirea satului Singureni. Dar, la 28 decembrie 1786 Mărioara Calimah a cumpărat Moșia Singurenilor de la Marvei Cantacuzino. În 1793 este contruită o biserică din lemn, locul altarului este păstrat în curtea unui locuitor. În 1803 vesternicul Grigoraș Sturza avea în Corlăteni
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
de spre "Pripiceni"" și, tot măsurînd, au ajuns "într-o costișă de deal drept ce să numește acum "Dubna". Și de acolo am purces peste vale și ne-am suit în deal în" Dubna Veche"" În octombrie același an la hotărnicirea moșiei Stoicani participă și "vornicul Mihalache Perciun ot "Pripiceni"". În cadrul recensămîntului din 1772-1773, satul Pripiceni, situat în ocolul Cîmpului de Jos al ținutului Soroca, au fost înregistrați 20 capi de familie. Proprietar al moșiei era paharnicul Neculae Ruset, dar el
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
ca o singură voință. Ei au adăugat că, în felul acesta, n-au făcut altceva decât să ia înapoi ceea ce le aparținuse, iar acest lucru l-au făcut deoarece nu exista nicăieri pășune, în afară de pădure. Țăranii au spus că, atât timp cât hotărnicirea între proprietari și săteni nu se va efectua, ei nu vor lăsa pădurea din mâinile lor. În același timp, ei au continuat să susțină, în fața celor doi comisari, că întregul sat răspunde de cele întâmplate și nu anumite persoane. Lui
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orășenești un jude și mai mulți pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria orașului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietății Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-și cumpere noi suprafețe de pământuri. În secolul al XVII-lea Târgu Jiu îndeplinește funcția de reședință a Gorjului. El a adăpostit
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]