304 matches
-
frați au fost fiii lui Pavel Albotă, vornic de Poartă sub Vasile Lupu. Printr-o hotarnică din 1 august 1720, Pavel Albotă împarte celor 6 urmași ai săi (Gheorghe Ciudin, Toader Flondor, Sultana, Paraschiva, Anița și Alexandra) moșia Cătămăreștilor. Această hotarnică se găsește în "fondul personal Iancu Flondor".. Toader Albotă-Flondor a fost căsătorit cu Maria (Măriuța) Gherman, fiica pârcălabului Grigore Gherman și a soției sale Kelsina (născută Tăutul), nepoată a marelui logofăt Solomon Bărlădeanul. Constantin Duca voievod , la 28 februarie 1694
Familia Flondor () [Corola-website/Science/315400_a_316729]
-
pamfletul lui James Wilson, militant radical din Philadelphia: "Considerații despre natură și extinderea autorității legislative a Parlamentului britanic." 55 de bărbați, ce reprezentau 12 colonii, s-au dus în Philadelphia în septembrie 1774, jumătate fiind avocați, plantatori, negustori, funcționari, morari, hotarnici și dulgheri. Congresul și-a deschis lucrările pe 5 septembrie 1774, la Carpenters Hall. Congresiștii erau divizați în două partide: radicalii ce doreau independența și conservatori-moderați ce predominau și doreau o conciliere cu Marea Britanie. Lucrările au fost influențate de Rezoluțiile
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
Vodă, în anul 1864, târgoveții au rămas chiriași mai departe pe locurile unde se găseau, plătind o dare (bezmăn), fixată de organele în drept. La 12 august 1897, când contractul ultimului arendaș expirase, reprezentanții Departamentului Domeniilor au delegat un inginer hotarnic, să se ducă în Burdujeni pentru a face la fața locului un plan parcelar (scara 1:2500) și să alcătuiască un nou tablou cu numele embaticarilor, indicând în dreptul fiecăruia suprafața ocupată. Primul trotuar s-a făcut în anul 1898 pe
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
nume sugestive: Valea Hotarului; Valea Glodului; Valea Poieniței; Valea Lespezoaia; Valea Purcaretului; Valea Morii; Valea Dealului Mare; Valea Îngustului; Valea Sighiletiului; după cum se poate observa, majoritatea denumirilor văilor, sunt legate de acelea al dealurilor, dovada imediată vecinătate a acestora. Organizarea hotarnică a satului este legată de aceleași realități locale. Denumirile mai importante ale acestora sunt: Pe Rituri; Carașeu; Arini; Câmpul de Sus; Sub Vii; La Bălți; La Gloduri; Pitioaia; Braniște; Șesuri; Furnicar; Răchiți; Sighileți; toate exprimă particulărități locale delimitate doar de
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
proveni de la un cioban pe nume Bașa care ar fi venit din Transilvania și s-a stabilit pe aceste locuri. Prima atestare documentara o găsim la 23 iulie 1512, din vremea domnitorului Neagoe Basarab. Actul confirmă participarea a 12 boieri hotarnici, cu moșii în apropierea satelor Bășești și Băcălești, la trasarea hotarelor moșiei schitului Comanca, metoh al mănăstirii Cutlumuș de la muntele Athos. În prezent se pot vedea ruinele schitului în apropierea comunei Crîngeni. Dintre cei 12 boieri sunt amintiți cu numele
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
Capucodrului încoace de apa Moldovei”, pentru a se diferenția de Capu Câmpului, numit, tot pe atunci, „Capucodrului dencolo de apă”. În 21 decembrie 1514, când, după ce cumpărase satul București, Bogdan-Vlad Vodă îl dăruia Mănăstirii Voroneț, s-a făcut și o hotarnică, reluată și de hotarnicele de mai târziu, în care se întâlneau, printre altele, toponimele La Vlad, Câmpul lui Miclin, Pârâul Bălcoaiei, Pârâul Muncelului, Pârâul Runcul, Pârâul Toplița, Pârâul Voroneciorul, Poiana, Țarina lui Micle, Țarina Muncelului și Moara lui Isac, toponime
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
Moldovei”, pentru a se diferenția de Capu Câmpului, numit, tot pe atunci, „Capucodrului dencolo de apă”. În 21 decembrie 1514, când, după ce cumpărase satul București, Bogdan-Vlad Vodă îl dăruia Mănăstirii Voroneț, s-a făcut și o hotarnică, reluată și de hotarnicele de mai târziu, în care se întâlneau, printre altele, toponimele La Vlad, Câmpul lui Miclin, Pârâul Bălcoaiei, Pârâul Muncelului, Pârâul Runcul, Pârâul Toplița, Pârâul Voroneciorul, Poiana, Țarina lui Micle, Țarina Muncelului și Moara lui Isac, toponime care încredințează memoria unor
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
Voroneciorul, Poiana, Țarina lui Micle, Țarina Muncelului și Moara lui Isac, toponime care încredințează memoria unor străbuni localnici unui neam lipsit de memorie. Ca iobagi ai călugărilor de la Mănăstirea Voroneț, bucureștenii Bucovinei au fost, generație de generație, martorii deselor conflicte hotarnice dintre călugării de la Moldovița, care stăpâneau Berchișeștii (cumpărat de Petru Rareș de la Toader Corlat și dăruit mănăstirii), și cei de la Voroneț, care stăpâneau Capu Codrului. „Certurile mănăstirești”, cum le numea cărturarul interbelic Procopie Jitariu, în superba monografie folclorică a satului
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
ajuns pînă aici triburile nomade. Cîndva, după cum povestesc bătrînii satului, movila avea cca 2 m înălțime, dar, arîndu-se mereu, acum ea mai că s-a egalat cu restul țarinei. Documentar însă satul e menționat la 2 mai 1589, în mărturia hotarnică a moșiei Adicăuți, vechea denumire a Bricenilor. Este pomenit ca sat și în hotarnica satului Văscăuți. E vîndut de Gheorghe Mălai și soția sa Tudosia în ziua de 8 aug. 1665 lui Prodan Spătaru, care, neștiind carte, și-a pus
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
m înălțime, dar, arîndu-se mereu, acum ea mai că s-a egalat cu restul țarinei. Documentar însă satul e menționat la 2 mai 1589, în mărturia hotarnică a moșiei Adicăuți, vechea denumire a Bricenilor. Este pomenit ca sat și în hotarnica satului Văscăuți. E vîndut de Gheorghe Mălai și soția sa Tudosia în ziua de 8 aug. 1665 lui Prodan Spătaru, care, neștiind carte, și-a pus pe document degetul, ca să se știe că a făcut această cumpărare. La 2 aug.
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
se aducea poșta în sat din Vălcineț. "Suvaca" - (pădure) posibil de la SUVÁC, suvace, #s. n.# Sulă lungă de metal sau de lemn întrebuințată la confecționarea opincilor, la desfundat luleaua etc.; sulac. Prima mențiune documentară a moșiei Temeleuți o găsim în Mărturia hotarnică a moșiei Căbăiești din 6 aprilie 1673. Totuși, potrivit unor investigări, prima atestare documentară trebuie considerată Actul de danie a lui Ștefan al II-lea din 6 martie 1443, prin care voievodul întărea lui Mihul pisar mai multe pământuri și
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
pentru moșiile lor”. În acestă perioadă domnitorul da carte egumenului Damian de la mănăstirea Sf. Sava pentru moșia Cucueții de pește Prut. Alt document atestă satul în anul 1757 la 12 iulie. “Scarlat Ghica, domnul Moldovii scrie o carte către boierii hotarnici ca să cerceteze și să hotărească moșiile: satul Hajdeni, Pașcani, Rogojeni, a treia parte din satul Cucueți, proprietate a mănăstirii Cetățuia, împresurat de mejieși” Alt document datează cu anul 1782, 23 aprilie este actul de învoiala între mănăstirea Sf. Sava și
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
și cărămidă, cu hramul „Sf. Parascheva”. Documentele vremii atestă că în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea evreii s-au stabilit cu precădere în Muntenimea Iașilor, contribuind semnificativ la dezvoltarea economică și socială a acesteia. Într-o mărturie hotarnică din 2 octombrie 1782, dată pentru un loc de casă din mahalaua "Muntenimea de Mijloc" din Iași, vornicul de poartă Neculai Grosu mărturisește în cercetarea făcută la fața locului de doi dintre „colegii” săi de dregătorie „că în vremea când
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
de locul unde se afla "Școlița lui Asachi", lângă fostul Hotel Petersburg, de unde a pornit Revoluția de la 1848 din Moldova. Acolo s-au ținut primele cursuri în limba română de către cărturarul Gheorghe Asachi, care a scos prima serie de ingineri hotarnici. Solemnitatea inaugurării monumentului a avut loc în data de 14 octombrie 1890, cu mari festivități, participanților distribuindu-li-se o broșură cu autobiografia lui Gh. Asachi, tipărită gratuit de librarul-anticar Elias Șaraga. Ecourile prilejuite de realizarea statuii au fost negative
Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași () [Corola-website/Science/307920_a_309249]
-
într-un act de danie al Domnitorului Neagoe Basarab în care se spune : Localitatea este de asemenea amintită în diverse acte de dobândire a terenurilor. În epoca modernă prima atestare a teritoriului administativ este la 27 mai 1871 când Inginerul Hotarnic Sc.Stravoleanu (echivalentul directorului Oficiului de cadastru și Publicitate imobiliară) cu nr. 116 îi comunică primarului comunei Ogrezeni un exemplar din documentația privind delimitarea administrativ teritorială și îl îndeamnă a pune în posesie cu terenul la care erau îndreptățiți pe
Ogrezeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/324595_a_325924]
-
a existat cu mult mai înainte și anume între anii de domnie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, adică între 1457-1504. De ce zicem astfel? Pentru că în același document care atestă prima mențiune istorică a satului Colonița, și anume - „Mărturia hotarnică a satului Merenii ținutului Orheiului (jud. Lăpușna), 5/15 septembrie 1605” găsim: „Colonița în apropiere de satul Mereni este a lui Ionașcu Grizunul și a lui Pavăl Grizunul fiind frați și prenepoții lui Gavriil Grizunul, ce pentru dreptate și slujbe
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
disponibilă mai ales la orașe, în mod frecvent funcționând pe lângă biserici și mănăstiri, dezvoltarea sistemului de educație continuă cu organizarea primele cursuri de studii superioare in limba română. Astfel, în 1813, Gheorghe Asachi deschide la Iași prima școala de ingineri hotarnici, iar în 1818-1822, continuatoarele celor două academii domnești din București și Iași sunt desființate și înlocuite cu alte instituții de învățământ în limbă română, Colegiul Sfântul Sava, respectiv Academia Mihăileană. Ulterior, aceste instituții aveau să constituie bazele înființării primelor două
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
Voievod (fiul lui Alexandru cel Bun) dăruiește boierului său Isaiea satele Tișăuți, ... jumătate din Bosancea, Selajănii, Dobrovleanii...”" Prima atestare documentată a satului Ipotești apare puțin mai târziu, în 1586, când într-un document în limba slavonă se vorbește despre vătămanul/hotarnicul Simașco din Epotesci. Referirile din secolul XVII sunt însă mult mai numeroase. Astfel, un document din 1638 amintește de "megiașii" din Epotest, iar un altul din 1666, vorbește despre boierul Ursache care primea Ipoteștiul ca moșie. Lisaura a fost pentru
Comuna Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/301964_a_303293]
-
A fost întemeiat, probabil, de Hristea, care pe la 1555 era pârcălab de Soroca, dar îl aflăm atestat documentar la 15 martie 1630, zi în care domnitorul Moldovei dăruiește lui Toderașcu, pârcălab de Soroca, siliștea Hristici. Dovada o aflăm în cartea hotarnică a moșiilor Hristici, Vanțina și Pîrliti, scrisă la 30 aug. 1803 (Documente din Basarabia. Chișinău, 1928, p. 118). In acest an răzeșul Arsenie Lozanu cu rudele sale s-au adresat domnitorului Moldovei Alexandru Constantin Moruzi să-i apere de încălcările
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
a efectuat de spătarul V. Balș și vornicul de poartă Dumitrache Meleghi. Au fost de față și "сăpitan Carp Opre i Enache Opre i Gheorghi Dimitriu, Constantin Macovei și Gheorghi Herța, răzăși den Hristici". După ce au măsurat toate laturile moșiilor, hotarnicii au cerut de la răzășii de la Hristici "scrisori și dovezi cu care cer să tragă la a lor stăpînire" pămîntul dorit. Ei le-au arătat "un suret de pe un ispisoc din anul 7138 mart 15... de la răposatul Alexandru Voevod fiul Radului
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
ruinele unei așezări antice care a dispărut, lăsând doar câteva searbede urme. Primul document care vorbește despre aceste meleaguri este un Hrisov din anul 1525 al domnitorului Vladislav-Voievod pe care Preotul Gheorghe Șolzănescu îl prezintă ca argument, în favoarea sătenilor, inginerului hotarnic care a hotărnicit moșia Râca-Pasărea, pentru stabilirea vechilor hotare. Existând certuri între localități, Preotul vine cu acest Hrisov și-l prezintă inginerului hotarnic care trasa hotarul comunei ca argument. Hrisovul este tradus pre limba românească de pe hrisovul slavonesc de <Lupii
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
anul 1525 al domnitorului Vladislav-Voievod pe care Preotul Gheorghe Șolzănescu îl prezintă ca argument, în favoarea sătenilor, inginerului hotarnic care a hotărnicit moșia Râca-Pasărea, pentru stabilirea vechilor hotare. Existând certuri între localități, Preotul vine cu acest Hrisov și-l prezintă inginerului hotarnic care trasa hotarul comunei ca argument. Hrisovul este tradus pre limba românească de pe hrisovul slavonesc de <Lupii Dascălu de la Școala Domnească din Bucureșt. Iar unde nu nu s-a putut cunoaște cuvintele la slavonie, fiind cuvinte șterse, am lăsat loc
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
și drepte moșii și de baștină și cumpărate încă în zilele lui Vladislav-Voievod țepeș, stătătoare și ohabnice lor și feciorilor lor...( Vezi documentul întreg la finele monografiei). Deși documentul nu pomenește nimic despre Râca,Preotul Gheorghe Șolzănescu îl prezintă inginerului hotarnic pentru a demonstra că aceste meleaguri au aparținut comunei de la Plescărița până în Valea Scoruș. Satul era așezat pe această moșie și boierii despre care e vorba în Hrisov erau din Râca. Primul document în care apare numele satului de <Râca
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
De la acestă mânăstire a fost trecută în patrimoniul statului și cumpărată de un român din Năsăud pe nume Ioan Chițu. În anul 1894, Ioan Chițu cumpără moșia cu actul nr.3 din 4 martie 1885 și îl angajază ca inginer hotarnic pe inginerul cadastral Constantin Lupescu din București, Strada 11 iunie nr.9, care întocmește <Cartea de hotărnicie a moșiei numită Râca- Pasărea din Districtul și Plasa Teleorman, pendinte de comuna Bucov-Adunați, proprietate a domnului Ioan Chițu, domiciliat în București, Strada
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
București, Strada 11 iunie nr.9, care întocmește <Cartea de hotărnicie a moșiei numită Râca- Pasărea din Districtul și Plasa Teleorman, pendinte de comuna Bucov-Adunați, proprietate a domnului Ioan Chițu, domiciliat în București, Strada Speranței, nr.28, operată de Inginer hotarnic Constantin Lupescu pe baza ordonanței de autorizațiune a Domnului Președinte al Onor Tribunalului de Teleorman sub nr.8339 din 15 aprilie 1894.> cu următorul conținut: <În ziua de 18 august, anul 1894, susnumitul inginer hotarnic citează un număr de 21
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]