28 matches
-
negația femeii corupte. 22. Revenind la Anton Pann, constatăm că acesta este un poet complex, erosul nefiind decît una din temele lui, și nu cea mai importantă. Pann face parte și el din familia poeților Întemeietori, dar În linie morală. Hristoitie sau școala moralului (o prelucrare) este o carte delicioasă. Alții vor să scrie o gramatică, o retorică, inventează un limbaj pentru poezie, Pann, versificator iscusit, vrea să dea un cod al bunei purtări. Asta convine talentului său de moralist și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
astfel, o paraliteratură ce stă În antecamera literaturii sale și Încearcă s-o justifice. Retorica ei este apropiată de retorica amoroasă: același gen de curtoazie, aceeași vervă ironică, aceeași acrobație Între laudă și contestație, același spirit moralist tăios și perfid. Hristoitia Începe cu o dedicație-scuză: „Cela ce găsește vină S-o vrea s-o facă mai bine Nu stau cu el În pricină Slobod este de la mine”, urmată de un cuvînt către cititori și de o prefață. Tema primului este umilința
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
compune, pricinuindu-și, astfel „zăticnire de alte lucruri mai folositoare” (Prefața la Poezii deosebite, 1831). SÎnt alte treburi mai folositoare, va să zică, decît poezia! Pann se sacrifică totuși pentru a mulțumi pe prietenii săi insistenți și pentru a fi folositor cititorilor. Hristoitia din care am citat Înainte versurile justificative, se adresează la sfîrșit Preacinstiților ajutători și prenumăranți, oameni, cum zice Pann, cu parale și cu sfanți, față de care se scuză pentru Întîrziere: „CÎți sînteți prenumăranți Cu parale și cu sfanți, De orice
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]