57 matches
-
tematizarea tradiției autohtone vom întîlni după război la Ion Pillat, în vreme ce „imagistul” Adrian Maniu abandonează insolența dandy cu tentă fauve a începuturilor din „Flori de hîrtie“, „Figurile de ceară“, „Salomeea“ ș.cl. în favoarea unui imagism folcloric stilizat și a unui expresionism htonic moderat. Vidul de autoritate critică rămas în urma eclipsei Junimii va fi umplut treptat, după 1900, de variile formule ale criticii de direcție culturală. Rezultatul - ideologizarea dogmatică și parohializarea cîmpului literar. Fenomenul corespunde unei crize identitare majore a societății românești, confruntată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
său de frondă, marcat de voința individualizării și a originalității, renunță la iconoclastie în favoarea iconografiei. Cu același fantezism rafinat, autorul se va întoarce după război „lîngă pămînt”. Etapei fauve îi va lua locul un neobizantinism expresionist, cultivînd stilizarea temelor tradiționale, „htonice”, folclorice și istorizante. Prozele din volumul Din paharul cu otravă sau piesele de teatru (Meșterul, Cumințenia pămîntului) confirmă această tendință care-l va propulsa în postura de membru corespondent al Academiei Române. Dacă frondeurul „fauve” Adrian Maniu n-a făcut pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și al incoerenței negative”. Gustul lui Vinea pentru proza poematică, „pură”, iese astfel la iveală: „În proză, nici o tendință socială, nici o ostentație analitică. Senzație!” Într-o notiță din nr. 45, volumul Lîngă pămînt - considerat de critică un „viraj” către tradiționalismul htonic - este prezentat ca un alt fel de inovație, mai subtilă și mai profundă: „Poemul Salomeii nu ascundea decît celor ce nu puteau să vadă inspirația simplă ca un șipot de munte, fondul îmbelșugat și fraged al poetului de lîngă pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar și din tradiția hasidică), peisajul bucovinean al Herței, cu tîrguri putrede și natură agrestă, în ecorșeuri expresioniste. Membru fondator al revistei de orientare tradiționalist-spiritualistă Gîndirea, Adrian Maniu prelucrează, după Primul Război, teme ale tradiției istorice autohtone și ale poeziei htonice în stilizări imagiste de peisaj rural și iconografie bizantină, cu un puternic filon expresionist și primitivist. „Clasicizantul” postsimbolist Ion Vinea manifestă, la rîndul său, evidente afinități cu latura expresionistă a Gîndirii - unde va colabora o vreme -, vădind o irepresibilă nostalgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în bizantinism o posibilă tradiție autohtonă a artei nonfigurative au fost puse în relație cu demersurile artiștilor expresioniști de la revista tradiționalistă Gîndirea (un element de legătură reprezentîndu-l aici Adrian Maniu, „convertit” de la estetismul iconoclast și ironic al începuturilor la imagismul htonic de coloratură tradițională, din anii ’20). Format în mediile cafenelei simboliste, viitorul mentor autohtonist al „tinerei generații” interbelice - Nae Ionescu - e discutat, și el, prin prisma influenței Futurismului, practic neluată în considerare pînă acum de istoricii literari. (Sub acest aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
soluții pentru problemele ce se ivesc. În finalul discuțiilor se ajunge la concluzia că, dacă Apollo este zeul luminii, fără de care viața nu poate exista, fratele său vitreg, Dionysos, care era prezent și el la Delfi, În chip de divinitate htonică (daimon), este o forță tenebroasă pe care Ammonios nu ezită să o considere ca făcând parte din lumea intermediară a demonilor al căror statut față de zei va fi discutat În dialogurile delfice. Concepțiile expuse de Ammonios despre univers (to pan
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu este niciodată rău. El este un intermediar care ocupă, de cele mai multe ori, o poziție ontologică similară cu cea a Sufletului și a „psihicului” din antropologia valentiniană, În vreme ce principiul răului este Vrăjmașul, Diavolul, reprezentantul Materiei și al oamenilor „hylici” sau „htonici”. Ignorant, chiar „prost și nebun”, acest Dumnezeu al Legii se arată de obicei dornic să primească mesajul pe care Îl aduce MÎntuitorul, căindu-se sincer și cerîndu-și iertare. El nu este un inamic ireductibil care nu renunță, chiar din poziția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de apărare / cu stele de luminare, / cu ochi de înfățișare, / pe fruntarii de pitvoare." 83 Puterea magică a omului, de a însufleți casa, de a-i da viață din viață proprie, este reflectată și în poezia populară din Bucovina, elementele htonice și cosmice fiind direct participante la trăirile umane: "Frunză verde măr mustos, / Drag mi-a fost omul frumos / Că și noaptea-i luminos. Intră-n casă, luminează, / Iese-afară-nseninează. / Frunză verde semenoc, / Stau pe loc și ard în foc / Pentr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se înfățișează sub dublu aspect: "cu aripile strânse", ca pasăre a sufletului, ca alter ego existențial, și "cu aripile deschise", ca ipostază cosmică a sufletului pasăre."239 Pasărea ritualică a fost dublu reprezentată, ascendent și descendent. Urcarea ritualică, din universul htonic al morții, pe arborele cosmosului se face în trepte: pasărea sufletului, de pe pieptul mortului, este înmormântată și ea, apoi este ridicată pe mormânt, de pe mormânt pe stâlp, pe arborele vieții, apoi pe arborele cosmic. Coborârea din arborele cosmic pe coloana
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sentimentul plenitudinii scriitorului, al dorințelor sale prezente prin anticipare sau amintire. Comparația, singura figură de stil pe care Autorul i-o recomandă lui Fred, cuprinde, după cum am mai remarcat, imagini diverse ale acvaticului. Același procedeu include, în multe cazuri, elementul htonic și simbolul motrice al acestuia, șarpele. Cele două vise relatate în Doctrina substanței se regăsesc, la o lectură avizată, în textura romanelor, după cum Ladima e "pământeanul", în timp ce Fred Vasilescu este "aerianul" (termenii îi aparțin lui Bachelard). Creativitatea scriitorului, situată sub
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ne gândim la scrupulozitatea de care dă dovadă naratorul capitolului Într-o după-amiază de august în a obține detalii suplimentare de la orice persoană care s-a aflat în anturajul "fratelui său de suferință". Bulgăran, a cărui onomastică poartă vagi conotații htonice, este cel care îi împrumută lui Ladima articolul de teratologie în care sunt înfățișate diverse specii biologice cu organe atrofiate sau, din contră, cu escrescențe care le dau o înfățișare monstruoasă și anacronică, venind de undeva din timpuri primordiale. Exegeza
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
frământat cu apă este atunci schema fundamentală a materialității. Însăși noțiunea de materie este, credem noi, întru totul solidară cu noțiunea de pământ frământat cu apă."68 În contextul imaginarului poetic, viermele (izomorf șarpelui) devine el însuși coextensiv cu materialitatea htonică: "Bineînțeles, pentru imaginație, orice ființă care se târăște se înrudește cu șarpele. Viermele, care ar putea face obiectul unei monografii literare, este adeseori schița unei reptile."69 Coroborând informațiile oferite de opera bachelardiană, ajungem la următoarea interpretare: într-un univers
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
constatative ale unei taxinomii antinomice de tipul "aerian" vs. "pământean". Succint, G. Bachelard îi descrie pe aerieni ca înălțându-se cu ușurință datorită puterii lor deosebite, pământenii dovedind o mai mare inerție în intenția de a se desprinde de elementul htonic.99 Sexualitatea, dezideratul libertății și mobilitatea pe care o imprimă chiar partenerilor de discuție sunt trăsături evidente la Fred Vasilescu, ale căror implicații în text le-am subliniat. Dinamica aerului provoacă, în plus, o psihologie ascensională, manifestată la nivelul individului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al inconștientului. Ceea ce îi conferă o asemenea semnificație este motricitatea lui insolită, nemaiîntâlnită la alte viețuitoare: mișcarea lui vine de undeva dinăuntru, dintr-un interior deopotrivă necunoscut și înfricoșător. El străbate pământul sau măruntaiele sale (în asta rezidă latura lui htonică) fără a se sluji de alte "accesorii" (picioare, aripi, tentacule etc.). Pe aceste calități insistă și G. Bachelard, care intuiește admirabil o relație intrinsecă între dinamismul arhetipului și motricitatea șarpelui: "Și șarpele poate tocmai să ne slujească drept exemplu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
superioare: cea a spiritului, a religiei, a artei, a filozofiei. Și cu nedisimulat orgoliu național declară: "Germanitatea" este cultură, suflet, libertate, artă, iar nu civilizație, societate, drept de vot, literatură 129. Această punere în opoziție, evident nietzscheană, care subliniază componenta htonică, irațională și demonică a vieții, îl apropie pe Thomas Mann de literatura conservatoare, de Hoffmannstahl, Spengler, Ernst Jünger, continuă să fie prezentă chiar și în opera sa succesivă, dar este atenuată și purificată de asprimile sale antiumaniste, antidemocratice și antipolitice
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pe care în 1956 Benn o va pune operei sale. Dar din clipa în care, la Benn, identificarea cu "modelul Nietzsche" nu este epigonală, ci productivă, încep să apară de asemenea inevitabil transformarea și distanța. Pentru Benn, de exemplu, "forța htonică" a vieții nu vrea doar să se conserve și să crească, după cum era cazul la Nietzsche, ci și să piară. Viața și moartea, eros și thanatos, sunt indisolubil legate între ele. De aceea Benn consideră că arta nu se epuizează
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
concluzie, dealul era o formă de revelare a sacrului, acum și aici, în Timp și Istorie. În cuprinsul de necuprins al acelor mitice începuturi, teluricul lega oamenii între ei, scrie Eliade. Sufletele umane au cunoscut o existență prenatală de tip htonic. Erau ,,oamenii locului" în cel mai concret sens posibil. În termenii lui Eliade din același Tratat 56... anterior invocat, oamenii viețuiau în microcosmosul înconjurător. ,,Trăiau" în ape, peșteri, munți și ... dealuri. Ulterior, ,,o magică atingere" (Mircea Eliade) i-a proiectat
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Dealul lui Aurel Brumă este un ,,pântec al Pământului". Unul mare, diform, sterp și crăpat. Este excrescența maladivă, pe deplin vizibilă, a unui sterp și imens deal interior. Un relief straniu al pustiului spiritual în care rătăcim cu toții. Existența prenatală htonică ce ființa a priori de magică atingere invocată de Eliade este reactivată de scriitorul Aurel Brumă cel puțin într-un dublu sens. Mai întâi prin Copilul Arșiței 58, un arhetip din prima noastră specie cosmică, telurică. Apoi prin acel misterios-
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
superb ipostaziat scriptic de pana lui Aurel Brumă. La fel de bine este redată și epifania Îngerului cu "ochi de albastru intens" (p. 132) de sub malul Lutăriei de pe apa Moldovei. Aici, în această secvență mitologică, dealul camuflează prezența Îngerului. Din preexistența sa htonică, cosmică, mesagerul Cerului își face intrarea în lumea noastră. Brusc, cei cinci Meșteri (întru cele spirituale), recunoscându-l, își "lăsară genunchii să se afunde în lut" (p. 132). În sfârșit, mai există și Dealul lui Manole. Este un loc bântuit
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
mai multe neînțelesuri. În acest context, îți sugerez ca prin acuitate să te strecori pe cale empirică printr-un labirint de idei și să definești o existență intrinsecă. Vital este ca imixtiunile cu valoare profană să le elimini. Să treci de htonic, să ajungi la sideral. Dintr-un spirit atavic, arogăți non inavuabilul. Participă pentru un timp la un înțeles ultim al mesajului, dar aceasta numai atunci când ai remarcat invective la adresa generalului, iar caracterul fatidic al sensului tău a fost circumscris instabilului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fel de Șoimane, Rusalii sau Sfinte care opăcesc pe oameni"26). Victor Kernabach face distincția între Ileana Cosânzeana (a cărei etimologie incertă o găsește în cosângeana) sau Ileana Simziana, personaj feminin al basmelor mitologice românești, considerată zână, fecioară sapiențială, zână htonică și Iana Sânziana, divinitate selenară, sora-iubită a Soarelui de care fuge27. Mai plauzibilă apare ipoteza lui Romulus Vulcănescu care trece în revistă credințe, mituri sau legende despre luna ca reduplicare mitică a soarelui 28; ipostazele ei sunt fie feminine, fie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ei mitice, care trădează cele trei aspecte ale ipostazei: ca zână selenară, ca zână a florei medicinale și ca zână a mării (s.a)"31. Această perspectivă relevă complexitatea mitologică a Ilenei Cosânzene și relativizează distincția foarte fermă între zână htonică (Ileana Cosânzeana) și zeitatea lunară (Iana Sânziana)32, având în vedere că Diana este zeitate cinegetică și lunară deopotrivă. De altfel, interpretarea lui Kernbach nu se susține etimologic, deoarece Cosânzeana își are etimologia în sânziana (zeița Soarelui)33 și nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitic prins în determinismul cosmic, victimă pasivă a sorții, Eschil îl creează pe omul tragic al suferinței active (p. 290). În ultima parte a trilogiei, Eumenidele, se înfruntă zeii vechi și noi spre a tranșa problema vinovăției lui Oreste. Divinități htonice, eriniile urmăresc sancționarea matricidului potrivit legii talionului ; în timp ce olimpianul Apolo susține, cu argumente biologice, politice și sociale, că fapta Clitemnestrei de a răpune un erou ar fi mai gravă decât cea a fiului ei. Atena oferă acuzatului dreptul la apărare
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a rămas fixat Iovan în urma blestemului fetei sălbatice și în brazda pe care șarpele îngrozit de apariția eroului a făcut-o în fuga sa din Oltenia, prin Moldova, peste Nistru, până la Don. Indiciu al unei teomahii între „zeii uranici și htonici”, după Nicolae Densusianu, valul de pământ reprezintă și el o formă de creație indirectă a eroului. El modelează universul uman sau mai degrabă îl marchează printr-o cosmogonie recentă, reperabilă. La fel trebuie privită și decapitarea șarpelui, care, ca și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
you all know / And mine was transform'd to the shape of a Crow: ne putem întreba dacă The Raven / Corbul (1845) lui E. A. Poe are vreo legătură cu aceste versuri din Journal / Jurnalul lui Chatterton, care este o explorare htonică întocmai ca poemul lui Poe.] [****Haymarket-House: Haymarket (care în perioada sa timpurie era un mic tîrg de fîn) era cunoscut la acea dată și pînă prin secolul al XIX-lea ca fiind unul dintre cele mai importante centre de prostituție
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]