198 matches
-
mândrie pentru copii trecuți prin clasele lui, își asuma toate meritele pentru aceasta! Tuna și spumega împotriva rușilor. Odată cu venirea lui la școală, a făcut pe părinți să se revolte împotriva obiceiului comuniștilor de a forța copiii din zonă, majoritate huțuli, dar și români, de a învăța după „bucvare” și „citiri” ucrainene, limba care i se părea comuniștilor filoruși că ar fi cea mai apropiată de limba nescrisă a huțulilor. În aceste privințe, părinții copiilor au fost întru-totul de acord: să
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
revolte împotriva obiceiului comuniștilor de a forța copiii din zonă, majoritate huțuli, dar și români, de a învăța după „bucvare” și „citiri” ucrainene, limba care i se părea comuniștilor filoruși că ar fi cea mai apropiată de limba nescrisă a huțulilor. În aceste privințe, părinții copiilor au fost întru-totul de acord: să se învețe numai în limba română, că doară copii lor trăiesc în România. Unul din obiceiurile lui Anghel era să stea în curtea școlii lângă gardul de lângă drum, privind
ÎNVĂŢĂTORUL ANGHEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375149_a_376478]
-
a mai venit un învățător în vârstă, domnul Andrici, care până atunci fusese învățător în satul vecin, Argel. Andrici, de asemenea, era ucrainean. Era domn bine, spre pensie, cu chip frumos, plinuț de-a binelea la corp. Se credea că huțulii sunt ucraineni, și, pe vremea când rușii dictau multe în România, se credea că odraslele huțulilor trebuie să învețe Limba și Literatura ucraineană. Mă rog, treburile comuniștilor, nu se putea discuta prea mult pe seama deciziei celor de sus. Părinții huțuli
ÎNVĂŢĂTORUL ANDRICI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362160_a_363489]
-
vecin, Argel. Andrici, de asemenea, era ucrainean. Era domn bine, spre pensie, cu chip frumos, plinuț de-a binelea la corp. Se credea că huțulii sunt ucraineni, și, pe vremea când rușii dictau multe în România, se credea că odraslele huțulilor trebuie să învețe Limba și Literatura ucraineană. Mă rog, treburile comuniștilor, nu se putea discuta prea mult pe seama deciziei celor de sus. Părinții huțuli ar fi dorit ca la școală să se învețe doar limba română, era mai folositor, din moment ce
ÎNVĂŢĂTORUL ANDRICI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362160_a_363489]
-
huțulii sunt ucraineni, și, pe vremea când rușii dictau multe în România, se credea că odraslele huțulilor trebuie să învețe Limba și Literatura ucraineană. Mă rog, treburile comuniștilor, nu se putea discuta prea mult pe seama deciziei celor de sus. Părinții huțuli ar fi dorit ca la școală să se învețe doar limba română, era mai folositor, din moment ce copiii urmau să trăiască în România. Clasele II-a și a IV-a erau deci sub îndrumarea bunei și drăgălașei noastre învățătoare Tcaciuc. Celelalte
ÎNVĂŢĂTORUL ANDRICI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362160_a_363489]
-
de simboluri ascensionale : scara sau pasărea-suflet (și ea frecvent reprezentată pe pomul de pomană sau pe stâlpul funerar). Dacă am întâlnit motivul paltin cosmic + scară către cer în cânte cele funerare ale bănățenilor, în schimb, în diagonala spațiului carpatic, la huțuli („vecinii carpatini imediați ai românilor” ; cf. 40, p. 512), în „colindele pentru morți” ale acestora, întâlnim motivul paltin cosmic + pasărea-suflet. Într-un colind de flăcău mort, de exemplu, șoimul-suflet, în peregrinarea-i postumă, se așază pe un arțar : Dar acestui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
obiceiului funerar străvechi la condițiile noi de figurare promovate de confesiunea de stat în perioada feudală” (3, p. 118, vezi fotografia de la p. 121). Revenind la motivul paltin care crește purtând sufletul la cer din „colindele pentru morți” atestate la huțuli, remarc faptul că el este sinonim (chiar dacă nu atât de explicit) cu motivul paltin (copac) care crește („într-o zi ca într-un an”) din trupul defunctu lui, motiv din belșug atestat în textele populare româ nești și de aiurea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
peste „Marea fără nume/ L-ailaltă lume”. În unele variante, bradul cedează doar când e amenințat cu tăierea (39, pp. 439-441). în altele însă, refuzul bradului este definitiv (83, p. 337). Am văzut, de asemenea, că în „colindele pentru morți” ale huțulilor paltinul refuză să crească în vederea ridicării păsării- suflet la cer (41, p. 140). Relația dintre episodul arborilor întâlniți de suflet și cel al arborilor întâlniți de Sf. Sisinie nu este totuși perfect demonstrabilă, din cauza unor neconcordanțe (chiar dacă acestea sunt justificabile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui G. Multe texte, mai ales în volumul de debut, au un caracter memorialistic evident. Astfel, se poate înțelege, din evocările prilejuite de moartea tatălui (Pâinea, Sfat de seară, Plata), că numele real al scriitorului se trage de la strămoșii săi huțuli: „Eu, trăgându-mă din ei și cunoscându-i bine, îi socot moții Moldovei.” Calul negru, care a dat titlul unui roman apărut în 1983, propune un simbol al morții pe care personajele o simt în preajmă și, uneori, reușesc să
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
Alexandru Niculescu I. Una dintre problemele fundamentale ale comunităților românofone - atât în nordul Dunării (între Carpați și chiar în zonele subcarpatice de nord, ale �Huțulilor" ucrainieni), cât, mai ales, în vastele regiuni sud-danubiene și balcanice - a fost aceea de a-și demarca individualitatea etnolingvistică, de a-și afirma identitatea. Peste tot pe unde se găseau ("de la Galicie jusqu'au c�ur de la Grèce", cum scria
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
septentrionali (Rumuni), cât și în sud (Aromâni; în Istria, Rumëri) etc. Câteodată - există și asemenea cazuri! - își însușeau etnonimul generic �străin" Vlah (Meglenoromânii, românofonii din bazinul Dunării, își spun �Vlași"; cf. Vlașca, Pădurea Vlăsiei în Muntenia), iar, în nordul Carpaților, Huțuli. Autoritățile maghiare îi numesc Olah, dar apare, în limba maghiară și termenul Román. Subliniem: numele generic. Este însă greu de luat în seamă ideea că asemenea nume (de tipul rumân) ar fi o dovadă de memorie colectivă a originilor romane
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
Roll (Viața romanțată a Coastei de Argint), Bogdan Amaru (Viața romanțată a Iașilor, Cafeneaua cu genii și tutun), Ieronim Șerbu (Prin regatul cerșetorilor, Crucea de piatră), mai târziu George Acsinteanu (Între românii secuizați, Maramureș) și Mircea Streinul (Cernăuți, Prin ținutul huțulilor). Valență dublă posedă și viața romanțată, cultivată cu frenezie: F. Aderca se ocupă de „oamenii excepționali” Stalin, Hitler, Kemal Atatürk, Henry Ford, W. R. Hearst, Andrew Carnegie, ca și de Cleopatra, Richard Wagner, Paul Cézanne, Isadora Duncan, Sarah Bernhardt, în vreme ce
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
ed. îngr. și pref. Ion Simuț, Oradea, 1995; Opera lirică. 1929-1939, Cernăuți, 1939; Viața în pădure, București, 1939; Guzli sau Tsu-Tsui, București, [1940]; Drama Casei Timoteu, București, 1940; ed. îngr. și pref. Mircea A. Diaconu, Iași, 2001; Lupul din Țara Huțulilor, București, 1941; ed. îngr. și postfață Liviu Papuc, Rădăuți-Chișinău, 1995; Istoria literaturii române (în colaborare cu C. Dan Pantazescu), București, 1941; Oameni de noapte, București, 1942; Prăvălia diavolului, I-II, București, 1942; Soarele răsare noaptea, București, 1943; ed. pref. George
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
VIII, 70-84, 153-157, IX, 195-204, X, 164-167; Vasile Posteuca, Romanul bucovinean, CL, 1940, 2; Miron Radu Paraschivescu, O carte excepțională: „Drama Casei Timoteu”, TIL, 1941, 1 476; Pompiliu Constantinescu, [Mircea Streinul], VRA, 1941, 609, 610; Aurel Fediuc, „Lupul din Țara Huțulilor”, TIL, 1941, 1 524; Călinescu, Ist. lit. (1941), 822-823, Ist. lit. (1982), 906-907; Aurel Marin, „Prăvăia diavolului”, GT, 1943, 2, 4, 5; Nicolae Roșu, „Soarele răsare noaptea”, G, 1943, 9; Crohmălniceanu, Literatura, II, 181-182; Micu, „Gândirea”, 639; Piru, Ist. lit.
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
geme de suplinitori rusneci, nici de neaplicarea obligativității învățămîntului la școalele rurale românești și aplicarea strictă la cele rusești. Vom atinge numa-n treacăt învrăjbirea artificială introdusă de guvernanți între români și ruteni. Sunt în Bucovina două soiuri de slavi: huțulii, cum se vede un trib vechi de munte, care cuprinde șirul de nord al Carpaților, și rutenii, fugiți din Galiția, așezați între Nistru și Prut. Cei dentîi Sunt populație autohtonă și duc un fel de viață care cu greu se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
-i spune oaspetele său, când se scoboară la câmpie. Și acest oaspete vine poate din munții Tatrei, de cine știe unde, și pricepe românește, fără să fi vorbit vreodată un cuvânt. Din această simpatie abia esplicabilă s-ar putea deduce că acești huțuli Sunt "daci slavizați ", pe când românii cari - i pricep fără să li vorbească limba Sunt "daci romanizați ". Acest trib este puțin numeros, mărunt la stat și vioi. Dar aceia cari - i dușmănesc pe români nu Sunt acești daci slavizați, ci rutenii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1963-1989 a fost aproape inexistentă. După 1989, caii au asigurat o parte a executării lucrărilor agricole și a transportului impus de cerințele gospodărești. Baza furajeră a creșterii cabalinelor este constituită din fân, resturi vegetale, lucernă și ovăz. Se cresc rasele Huțul, Lipițan, Rusetu. În Tarnița, familiile care cresc cai sunt Ion Puiu, Mihăilă Neculai, Tătărășanu Viorel, Sava Spiridon, Botezatu Gheorghe, Țarălungă Spiridon, Guțu Costinel, Gabi Panaite ș.a.. Creșterea păsărilor este extinsă în fiecare gospodărie, greutatea unei găini ajungând în medie la
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ugrică), se disting mai multe tipuri de fonetism. Această diversitate a rostirilor (pronunțiilor) a fost modelată de bariera naturală a Carpaților. Așadar, putem discuta de un fonetism est carpatic (întâlnit și la graiul ceangău al limbii maghiare și la cel huțul al limbii ucrainene), unul sud carpatic (similar celui din Bulgaria, Macedonia și Grecia), unul sud vest carpatic (asemănător celui din Serbia), unul intracarpatic (specific bazinului panonic). În pofida multitudinii de fonetisme, limba română a fost unitară, deoarece latina s-a impus
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
revenit în Moldova. Odată cu dânșii, au dislocat o parte importantă a populației care i-a urmat peste munți, iar locul aproape gol a fost umplut de ruteni. La rândul lor, ucrainenii deja asimilaseră populația românească din regiune, transformând-o în huțuli, boici sau lemki (care între timp, a căpătat o origine mixtă)134. Nu întâmplător, în întreaga zonă a Carpaților Păduroși, toponimia majoră și chiar hidronimia sau oiconimia este românească 135. Descălecatul s-a petrecut într-o vreme în care populația
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
153 În mitologia românească, focul nou, de primăvară, este sărbătorit de Alimori (Transilvania și Banat), când se rostogoleau "roți de foc" pe dealuri. De Paști, se aprind focuri peste care sar flăcăii satului. La unele etnii englezi, bulgari, sârbi, albanezi, huțuli, "buturuga de Crăciun" simbolizează "focul viu", având caracter apotropaic. Focul arhetipal, din legendele românești, este transcendent, învestit cu puteri demiurgice, desăvârșind destinul uman: Focul e sfânt, e însuși Dumnezeu. Pe foc să nu-l blastămi, căci blastămi pe Dumnezeu. Foc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mături cu o petecuță anume pentru foc, sau cu o măturiță curată. Doamne ferește să mături cu mătura de pe jos! Pe foc trebuie să-l ții în cinste, că și el în cinste te ține și îți dă minte."155 La huțuli, rostirea focului e tabu, tăinuirea cuvântului are valențe apotropaice: "Focului să nu-i zici "foc", ci "vatră". La huțani, în munți, să te audă că zici "foc", te-ar omorî! Ei numai "vatră" zic. Focul se mânie când îi zici
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a tuns, nașul spală copilul cu o parte din apă, cealaltă i-o dă să o bea, iar restul de apă îl duce și-l aruncă la un pom verde, anume "ca să-i meargă norocul ca din apă" 213. La huțulii din Bucovina, se spune că, imediat după nașterea unui copil, 12 judecători (ursitori) nevăzuți, aflați lângă fereastră, "urzesc"soarta copilului, decisivă fiind predestinarea celui de-al 12 judecător. În acest timp, "baba" (moașa) scaldă copilul, zicând: "Finul / fina vei scălda
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
moartea unui bătrân, se dezgroapă mortul și i se spală oasele cu apă curată 243. " Celălalt tărâm", fie că este raiul sau iadul, este străjuit de ape, iadul de "apa Sâmbetei" 244, iar raiul de "apa Duminicei" 245. În mentalitatea huțulilor, drumul la Rai e lung, peste mări și peste munți, fiind acoperit cu spini, iar drumul la Iad ("aridnic") este neted, având "poduri" peste mări.246 Pe-trecerea din această lume este posibilă prin împărtășirea din cuvântul originar, transfigurat în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
reface legăturile cu o lume pierdută, mijlocind delimitarea unui spațiu sacru. a. Nașterea Imediat după naștere, pământul îl primește pe copilul nou-născut ca pe o ofrandă, moașa așezându-l pe pământ sau sub masă, datină moștenită de la romani 252. La huțuli, după naștere, moașa ("baba") îi dă mamei "holercă" (rachiu) fiartă cu unt de oaie, apoi o așază jos, pe podea, pe fân sau pe pământ. Pentru a vesti nașterea unui copil, pe prispă se așternea o velință, iar în fereastră
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sare", pentru belșugul și rodul casei. 260 La un an de la căsătorie, peste tot în Bucovina, este obiceiul ca tânăra familie să ducă nașilor "două perechi de colaci", "ca semn de recunoștință și mulțămită că i-au cununat" 261. La huțulii din Bucovina, când are loc pețitul (stárosti), tinerii se prind de mâini în fața mesei, fiind binecuvântați de părinți și de toți cei de față. Starostele le "taie" mâinile cu o felie de pâine, zicând: "Să vă blagoslovească Domnul, Soarele cel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]