198 matches
-
de migranți încurajat sub stăpânirea austriacă, românii au continuat să rămână cel mai important grup etnic din provincie până în 1880, când ucrainenii i-au depășit în proporție de 5:4. Conform recensământului din 1880, existau 239.690 de ruteni și huțuli, adică circa 41,5% din populația regiunii, urmați de 190.005 de români, adică 33%, un procent care a rămas neschimbat până la Primul Război Mondial. Sub stăpânirea austriacă, Bucovina era o provincie relativ mixtă etnic: predominant românească în sud, predominant
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
, întâlnit și sub formă Nazâri Iaremciuc (în ) (n. 30 noiembrie 1951, sătul Revna pe Ceremuș, astăzi cartier al orașului Vijnița, regiunea Cernăuți, RSS Ucraineană - d. 30 iunie 1995, Cernăuți) a fost un renumit cântăreț huțul din Ucraina, care a primit titlul de Artist al poporului din RSS Ucraineană (1987). S-a născut în satul Revna pe Ceremuș (în - Rîvnia, astăzi cartier al orașului Vijnița) din raionul Vijnița (regiunea Cernăuți, RSS Ucraineană), într-o familie de
Nazari Iaremciuk () [Corola-website/Science/317341_a_318670]
-
51.703 de persoane (0,3%) din populația României s-au declarat etnici ucraineni, cu toate că neoficial se crede că sunt în jur de 300.000. Majoritatea lor se regăsește în județele Maramureș, Suceava, Timiș, Caraș-Severin și Tulcea. Ei vorbesc graiurile huțul și bucovinean (ambele făcând parte din grupul lingvistic ucrainean de sud-vest). Limba rusă era una dintre principalele limbi învățate de elevi, alături de engleză și franceză, în timpul regimului comunist. După Revoluție însă, rusa a fost eliminată treptat din programa școlară din cauza
Demografia României () [Corola-website/Science/304682_a_306011]
-
copilăria și adolescența, iar începând din anul 1891, s-a mutat în orașul Cernăuți, unde a locuit pentru tot restul vieții și unde a decedat la data de 21 martie 1942. Opera sa literară are ca temă viața țăranilor bucovineni, huțulilor și intelectualității ucrainene. A fost o luptătoare vehementă împotriva războiului. Teatrul Național din Cernăuți îi poartă numele. La data de 14 noiembrie 2003, în orașul natal al scriitoarei, Gura Humorului, a fost dezvelit bustul scriitoarei ucrainene Olga Kobyleanska, odată cu aniversarea
Bustul Olgăi Kobyleanska din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309549_a_310878]
-
, întâlnit și sub formele Berhomete sau Berehomete pe Siret (în , transliterat Berehomet și în ) este un oraș în raionul Vijnița din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli) și o suprafață de 108 km². Orașul este situat la o altitudine de 467 metri, la poalele Munților Carpați, pe malul râului Siret, în partea de centru a raionului Vijnița. De acest orășel depinde administrativ satul Zaricicea. Localitatea a fost
Berhomet pe Siret () [Corola-website/Science/308233_a_309562]
-
(în ) (n. 1812, satul Plosca, Bucovina, Imperiul Habsburgic, astăzi în raionul Putila din Ucraina - d. 24 octombrie 1851, Gura Humorului) a fost un țăran huțul, care a condus răscoalele țărănești ucrainene din anii 1843-1844 și 1848-1849 din raionul Putila (Bucovina). A îndeplinit o scurtă perioadă funcția de deputat în Parlamentul austriac (1849). S-a născut într-o familie țărănească huțulă din satul Plosca din regiunea
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
de a folosi pădurile și pășunile de către țărani, în schimbul plății unor taxe către stăpânul terenurilor respective. Un an mai tâziu, creșterea taxelor de către proprietari a dus la formularea unor noi plângeri către autorități, iar Luchian Cobiliță a fost trimis de huțuli la Viena cu o scrisoare către Parlament. Revenit în Bucovina în anul 1846, el s-a întâlnit cu huțulii și a convenit inițierea unor noi proteste. La cererea nobililor, autoritățile din Cernăuți l-au arestat din nou pe Cobiliță și
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
tâziu, creșterea taxelor de către proprietari a dus la formularea unor noi plângeri către autorități, iar Luchian Cobiliță a fost trimis de huțuli la Viena cu o scrisoare către Parlament. Revenit în Bucovina în anul 1846, el s-a întâlnit cu huțulii și a convenit inițierea unor noi proteste. La cererea nobililor, autoritățile din Cernăuți l-au arestat din nou pe Cobiliță și l-au condamnat la mai multe luni în închisoare pentru agitație. A stat în închisoare din vara anului 1847
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
Petrășeni, întâlnit și sub forma Petroșeni (în , transliterat Petrași și în ) este un sat în raionul Putila din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Mariniceni. Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 650 metri, pe malul râului Ceremuș, în partea de nord a raionului Putila. Localitatea Petrășeni a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare
Petrășeni, Putila () [Corola-website/Science/315621_a_316950]
-
Râpeni (în ) este un sat în raionul Putila din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Sârghieni. Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 789 metri, în partea de centru a raionului Putila. Localitatea Râpeni a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate
Râpeni, Putila () [Corola-website/Science/315645_a_316974]
-
Nandriș, ca specialist în slavistică, s-a aplecat și asupra relațiilor lingvistice româno-polone. Începând cu evidențierea elementelor românești din lexicul muntenesc (góralski) al Poloniei sudice, cercetătorul bucovinean a urmărit să demonstreze întâietatea românilor în zona cercetată (din zona populată de huțuli, până în Silezia și Moravia), combătând astfel cu argumente convingătoare teoriile maghiare. Preocupările sale pentru dialectologie demonstrează că lingvistului bucovinean nu-i erau străine curentele de idei ale lingvisticii europene. Pe urmele lui Jules Gilliéron, el colaborează la "Atlasul lingvistic român
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
în anul 1947 cu învățătorul Daniel Șandru, având împreună un fiu - Bogdan. Și-a dedicat anii următori culegerii de folclor ucrainean, publicând două culegeri de cântece populare. De asemenea, a strâns peste 1500 de modele de broderii (cusături) vechi de la huțulii bucovineni, fiind preocupată de păstrarea artei populare huțule. A murit la 25 martie 1983, fiind înmormântată, alături de cel de-al doilea soț, în cimitirul orașului Rădăuți. Hariton Borodai a murit la vârsta de 30 ani. El a publicat poezii și
Hariton Borodai () [Corola-website/Science/321696_a_323025]
-
întinde zona arbuștilor subalpini, în special cu jnepenișuri, ienuperi și de , iar peste 1800 m — pășuni alpine, care ating cele mai înalte culmi, uneori ajungând în zone pietroase. Există mai multe plante endemice. Populația locală este predominant formată din etnici huțuli. Sunt locuite zonele mai joase ale Muntelui Negru — în Transcarpatia, în văile Tisei Negre (Frasin) și Albe (Bogdan), în partea de nord a crestei fiind satele Bîstreț și Dzembonea. Terenurile arabile ocupă doar 0,5 % din suprafață, în timp ce pădurea acoperă
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
78,22%), dar există și minorități de penticostali (18,64%) și romano-catolici (1,08%). Pentru 1,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Brodina se ridica la 1896 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau huțuli (31,55%), cu o minoritate de germani (26,15%), una de evrei (12,2%), una de ruteni (8,45%), una de polonezi (3,1%) și una de români (17,65%). Alte persoane s-au declarat: armeni (1 persoană), maghiari (2
Comuna Brodina, Suceava () [Corola-website/Science/301934_a_303263]
-
Nicolae Wassilko a devenit unul din fondatorii Radei Centrale Ucrainene de la Viena (1914) și ai Radei Generale Ucrainene (1915), participând la activitățile politice pentru înființarea unui stat ucrainean pe teritoriul estic al Austro-Ungariei. El a fost unul dintre organizatorii Legiunii Huțulilor Bucovineni, un corp de peste 1.000 de voluntari huțuli din districtele Vijnița și Storojineț care a luat parte între anii 1915-1916 la luptele cu rușii, ca parte a trupelor austro-ungare. Cavalerul de Wassilko a fost un susținător al soluționării problemei
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
Ucrainene de la Viena (1914) și ai Radei Generale Ucrainene (1915), participând la activitățile politice pentru înființarea unui stat ucrainean pe teritoriul estic al Austro-Ungariei. El a fost unul dintre organizatorii Legiunii Huțulilor Bucovineni, un corp de peste 1.000 de voluntari huțuli din districtele Vijnița și Storojineț care a luat parte între anii 1915-1916 la luptele cu rușii, ca parte a trupelor austro-ungare. Cavalerul de Wassilko a fost un susținător al soluționării problemei rutene de către austro-ungari, ceea ce prevedea ca în situația victoriei
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
Vășcăuți (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Vilaucea a făcut parte din componența României, în Plasa Ceremușului a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de huțuli. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord a fost reocupată de către URSS în anul 1944 și integrată în
Vilaucea, Vijnița () [Corola-website/Science/315596_a_316925]
-
km de orașul Vijnița și la 5 km de frontiera cu România. Orașul este situat la o altitudine de 628 metri, la poalele Munților Carpați, pe malul râului Putila, în partea de centru a raionului Putila. Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). De acest orășel depind administrativ satele Parculina, Ryja și Torăceni. Prima mențiune documentară a localității Putila are loc în anul 1501, perioadă când făcea parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației așezării de tip urban Putila era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (%). Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Putila se ridica la 1810 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau huțuli (64,48%), cu o minoritate de evrei (20,94%), una de ruteni (9,94%), una de polonezi (1,22%) și una de români (2,54%). Alte persoane s-au declarat: cehi/slovaci (1 persoană), germani (8 persoane), ruși (6 persoane
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
metri de muzeu se află un monument de arhitectură (Biserica de lemn cu hramul "Sf. Nicolae", construită în 1885 pe un teren donat de Iuri Fedkovici) . În această localitate s-a desfășurat în anii 1995 și 2004 Festivalul de folclor huțul.
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
Hreblina-Câmpulung (în ) este un sat în raionul Putila din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Câmpulung pe Ceremuș. Are locuitori, în totalitate ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 692 metri, pe malul râului Ceremuș, în partea de vest a raionului Putila. Localitatea Hreblina-Câmpulung a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare
Hreblina-Câmpulung, Putila () [Corola-website/Science/315658_a_316987]
-
Mihova, întâlnit și sub forma Mihoveni (în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Vijnița din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 505 metri, în partea de centru-est a raionului Vijnița. De această comună depinde administrativ satul Mega. Localitatea Mihova a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie
Mihova, Vijnița () [Corola-website/Science/315597_a_316926]
-
un izvor numit "Ochiul". De aceea cea mai veche mahala din sat se socoate Poiana. Vecină cu Poiana e mahalaua numită "Huțuleuca", se numește așa, fiindcă aici încă din vremuri de demult, s-au așezat cu traiul câteva familii de "huțuli". În apropiere de Poiana, peste pârăul "Rîpa Satului", se întinde în prezent pe un deal o mahala mare, numită "Mahala Popii". Se numește așa, fiindcă în această mahala s-a așezat cu traiul primul popă din sat, iar urmașii lui
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
vor ajunge după cca. 150 de ani să fie abia jumătate din populație. Aceeași politică rasistă anti-românească s-a dus și în Bucovina. Aici, în 1775, românii erau 91% din populație, rutenii 2,5%, alte naționalități diverse formând restul populației (huțuli, evrei, țigani, ucraineni etc.). În mai puțin de o sută de ani, ca urmare a colonizărilor masive organizate de Viena, românii ajung să fie abia jumătate din populația pământului lor strămoșesc. Principalii beneficiari au fost... rutenii uniți cu Roma, care
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
est a Slovaciei, trăiesc "volohii". Aceștia vorbesc o limbă românească arhaică. Locuiesc în număr mai însemnat pe valea râului Uj în localitățile Poroskove (Poroșcovo), Mirke (Mircea), Remety (Remeți), Simerky (Simeria), Kamenetz (Camineț) ș.a. Tot în Ucraina mai trăiesc comunități de huțuli, boiki și lemki care prezintă asemănări cu românii, polonezii, ungurii, slovacii și rutenii. Iorga a scris că huțulii sunt daci slavizați În Ungaria trăiesc peste 25000 de români si circa 200000 de țigani (băieși), foști mineri, vorbitori de limba română
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]