640 matches
-
acvamarin lângă uriașa chiuvetă-cochilie. Iau jacheta, și suvenirul meu din viitor cade la pământ. E-o carte poștală cu ceruri din 1962 senine și albite de soare și-un Ac Spațial în ziua inaugurării. Te-ai putea uita pe geamurile hublou ale băii să vezi ce s-a ales de viitor. Infestat de goths încălțați în sandale și care acasă-și pun linte la înmuiat, viitorul pe care-l voiam nu mai e. Viitorul care mi s-a promis. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îndeajuns de mică încât să încapă sub un palton. Foarte, foarte bine. Muștele negre tot dădeau roată, aterizând pe merele atinse de putregai și pe bananele negre, apoi zumzăiau în jurul celor doi. Criticul purta ochelari cu lentile groase cât niște hublouri de vapor. Îți venea să strigi când îi vorbeai, așa cum ai striga la cineva aflat la etaj într-o casă mare, în spatele unui geam, și care nu vine să deschidă ușa. Și totuși, absolut, în mod cert, în nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
punem cântecul ăla și toată noaptea... Aia a fost seara în care au depășit cele cincizeci de miare pentru misiune. Acum, din avion se vede coasta Arabiei Saudite, neregulată, auriu-maronie. Geamurile unui Gulfstream sunt de două-trei ori mai mari decât hublourile mici ale unui avion de linie. Doar uitându-te afară, la soare și la ocean, la toate celelalte care par amestecate de la înălțimea asta, aproape ți-ai dori să mai trăiești. Să lași baltă toată misiunea și să te întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
primească primele bancnote din noaptea de Revelion. Un adolescent În haine curate mima În fața unei vitrine diverse posturi care, prin grație, puteau stârni mai degrabă admirația decât mila trecătorilor. Gândești că ești Karli Kaplin, mă, Garincea, strigă un bătrân prin hubloul de aerisire al unei sticle de vodcă, o replică În miniatură a rachetei Soiuz 1. Așezat pe un scaun și Îmbrăcat ca un cazac, bătrânul ducea din când În când la buze o sticlă, demult goală, de Stalinskaya. Tu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
obosit și inutil ca o jucărie stricată. Tresări. Lângă sticlă dădea din coadă un cățel fără domiciliu fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și Îi sări În brațe, Începu să-l lingă pe obraz mai Întâi, apoi pe frunte. Bătrânul se lăsa răsfățat. Chiuia de plăcere. Bucuria lui Însă nu interesa pe nimeni. Soarele era tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stâncă, cu găuri din loc în loc, bordate cu un strat străveziu de mușchi sau ierburi uscate. Baza era alcătuită din găuri mari și rotunde, ce descreșteau pe etajele superioare și se terminau cu niște ferestre mici și ovale ca niște hublouri. Acest perete vertical îmi amintea de locuințele troglodite din Hopi Land. Dacă frunzele-vele dispăreau una câte una printre ferestrele rotunde și generoase de la etajele inferioare, din găurile mici de pe nivelurile superioare porneau furnicile lucrătoare, grăbite să ia drumul invers pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vizita ei pe pământ, toți bărbații tribului Makonde vor purta o amuletă cu chipul maimuței la gât. Fereastra Pastel Tocmai în punctul unde valea se împreună cu cerul, arareori, se deschide puțin înainte de asfințitul soarelui o fereastră de lumină, ca un hublou. Și pe măsură ce soarele se retrage lent și opac sub pământ, cadrul ferestrei se dilată și lumina dinlăuntrul ei se revarsă în afară, pe la colțuri mai ales, în bulboane cristaline. Apoi, o să dispară ca și cum n-ar fi fost mirajul unei instanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei, și nici măcar ea nu mai putea distinge limbile vorbite de vecinii ei. Ies în grădină să-mi limpezesc mințile și privesc intens la soarele ce coboară lent sub linia orizontului. Un cadru fluid și cristalin de lumină, ca un hublou, se concretizează sub ochii mei și-și conturează tot mai clar marginile. El crește în dimensiuni și se apropie lent, obturând tot orizontul. Și prin structura fluidă și luminoasă a ferestrei încep să disting forma mesei mele triunghiulare de praznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
culoarea sîngerie a vinului și purpura sîngelui MÎntui torului la Weingarten, nu departe de Marea Șvabă. — Are Într-adevăr formă de melc, marea asta interioară? mă mir eu În avionul de Paris. — Poate unul nemaivăzut, preistoric - crede Nicole nedezlipită de hublou -, se termină În partea de vest prin cele două cornițe, cum ți-am spus. O lăsăm În urmă. Nu mai văd nici avionul care urcă, nici coada de fum și nu zăresc nici Dunărea. Trebuie să fie și ea prin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cum să nu umbli, cu buzele întredeschise și cu dinții încleștați sau, poate, cu gingiile știrbe, ca la începutul lumii, după sfîrcurile intempestive care te-au conectat, iremediabil, la viață, la voluptate și la moarte? Rolul femeii este acela de hublou, de intrare, de poartă. Dincolo de ea este neantul sau Paradisul. Și, atunci, cum să nu cauți Paradisul, că neantul vine el oricum. Oare ce rol a avut (îl are) femeia în viața mea? Prefer să nu răspund la această întrebare
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
de sobru ar fi analizate culoarea ca substanță și tonul ca referent optic, printr-o subtilă alunecare a discursului imaginea iese din cadrele sale fizice, își pierde opacitatea și se luminează asemenea unei ferestre. Și ea chiar este un fel hublou prin care Stoichiță privește realitate de sub pînza apei, lumea aceea colcăitoare care n-a mai apucat să se exprime în imagine ori a fost deposedată de carnea proprie prin-tr-un proces continuu de sublimare. Aici, în subteranele vizibilului, istoricul de artă
Privirea prin fereastra tabloului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6766_a_8091]
-
avut de spus, a zis ea. O perdea grea se dăduse pentru scurt timp la o parte, apoi fusese trasă la loc. Stăteam de fapt în cămara din Hoving Road, numărul 19, uitându-mă fix pe ferestruica rotundă ca un hublou în curtea mea laterală, unde marele fag roșu arunca ploaia umbrelor purpurii ale începutului de amurg asupra ierbii verzi și arbuștilor în seara de primăvară târzie. - Când o să se întâmple toată chestia asta? am întrebat aproape spășit. Mi-am dus
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
apatici și hămesiți, schelete de pui care, aduse în gros plan, par monumentale rămășițe de brontozaur. Dar indiferent de ce am vedea și dincolo de intențiile și de onestitatea celor care ne arată, noi nu încetăm să privim televizorul ca pe un hublou, ca pe o fereastră deschisă spre exterior, ca pe o transparență în ultimă instanță. în aceste condiții, cineva trebuia să spună: destul. Și acest cineva este, de bună seamă, artistul plastic. El a descoperit un lucru elementar și la fel de banal
Despre obiectși iluzie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7371_a_8696]
-
regăsesc în afară, în exterior, ci în propria sa substanță, în propria sa voință de a fi. Realitatea sa interioară își este suficientă sieși, oferind privitorului coordonatele unei indiscutabile opacități. Dar, în același timp, ea funcționeză la fel de bine ca un hublou, ca o fantă deschisă către o altă lume, adică asemenea unui mediu perfect transparent. Acest tip de ambivalență poate lăsa impresia că Marin Gherasim se joacă cu privitorul și, la o analiză mai atentă el chiar o face, dar joaca
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]
-
execuție la producător, insp. si încercări) mp 8 163 C2-208 Uși etanșe (supravegherea execuției la producător, inspecții și încercări) buc Uși etanșe în pereți de compartimentare 82 Uși etanșe în pereți de suprastructuri și rufuri 8 164 C2-209 Ferestre și hublouri (supravegherea execuției la producător, inspecții și încercări) buc 12 165 C2-210 Catarge, coloane, bigi, crucete, coloane macara, brațe macara, cabine macara, catarge radar (supravegherea execuției la producător, inspecții si încercări) t 40 Încercarea materialelor se va taxa separat 166 C2-211
ANEXE din 2 mai 2023 () [Corola-llms4eu/Law/270504]
-
execuție la producător, insp. și încercări) mp 8 163 C2-208 Uși etanșe (supravegherea execuției la producător, inspecții și încercări) buc Uși etanșe în pereți de compartimentare 82 Uși etanșe în pereți de suprastructuri și rufuri 8 164 C2-209 Ferestre și hublouri (supravegherea execuției la producător, inspecții și încercări) buc 12 165 C2-210 Catarge, coloane, bigi, crucete, coloane macara, brațe macara, cabine macara, catarge radar (supravegherea execuției la producător, inspecții și încercări) t 40 Încercarea materialelor se va taxa separat 166 C2-211
ANEXE din 28 noiembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262307]
-
apei pentru evacuare. Serghei Kostenko, director executiv al firmei Orbital Technologies, care va construi hotelul, spune că 'interiorul modulului proiectat nu va semăna cu SSI. Un hotel trebuie să fie confortabil la interior și vizitatorii să poată privi Pământul prin hublouri mari. Hotelul este destinat oamenilor bogați și celor care lucrează la companii private care vor să cerceteze spațiul'. Turiștii s-ar putea întâlni și cu musafiri neașteptați - hotelul ar putea fi folosit și ca refugiu de urgență pentru astronauții de pe
O firmă rusească plănuieşte să facă un hotel în spaţiu () [Corola-journal/Journalistic/59847_a_61172]
-
regăsesc în afară, în exterior, ci în propria sa substanță, în propria sa voință de a fi. Realitatea sa interioară își este suficientă sieși, oferind privitorului coordonatele unei indiscutabile opacități. Dar, în același timp, ea funcționeză la fel de bine ca un hublou, ca o fantă deschisă către o altă realitate, adică asemenea unui mediu perfect transparent. Acest tip de ambivalență poate lăsa impresia că Marin Gherasim se joacă cu privitorul și, la o analiză mai atentă el chiar o face, dar joaca
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6701_a_8026]
-
brun-roșcat (poate pentru că ne apropiam de tropice), priveam pe rând cotul meu de culoarea pietrei și coloana de spațiu rigid pe care chiar acea rigiditate o făcea și pe ea să pară de piatră, cilindru vizual decupat pe cer de hubloul cabinei.” (p. 29) Deși Michel Leiris reușește de multe ori să creeze metafore vizuale extrem de puternice și întru totul inedite, constanta preocupare pentru un stil cât mai surprinzător și asocieri de imagini și fraze aparent implauzibile, aruncă de multe ori
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
Credibilitatea, dragă maestre, depinde mult de mutra pe care o faci când povestești.” Ei bine, mutra, mutra asta, cum o fi ? Mai ales, în scris. M-ar interesa. Claustrat de iarnă ca într-un submarin gata de imersiune. Văd prin hublou zăpada adunată în curte, în grădina vecinilor, pe stradă. M-aș simți foarte bine, dar sunt muncit de vinovăție, fiindcă cea care aduce pâinea de toate zilele, laptele și alte alea este T, eu fiind declarat inapt. Suntem bosumflați. Nu
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
vedeau deja pasagerii de pe vapor. Erau și ei pe punte, ridicându- se în vârful picioarelor cât puteau de mult, cu câte un steag fluturând în mână sau cu un binoclu la ochi. Se zărea câte o față și în dreptul fiecărui hublou de sub bărcile de salvare atârnate de bord. Din mulțimea care aștepta vaporul, se înălțau steagurile cu care se întâmpină soldații demobilizați. Membrii familiilor de europeni se țineau strâns unii de alții și fluturau pălării. În cantină, sprijinită de un perete
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
intri și te așezi pe scaunul din colțul bodegii miroase a Biblie arsă e acru și fum și asta plătești Pe geamul zoios vezi orașul care te-a împins înăuntru Zornăie pe masă mărunțișul ca și cum în urma ta s-ar închide hubloul unui veac adânc submarin Și iarăși pleci ca să intri.
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
Plecam spre China pentru a asigura asistență tehnică în domeniul calculatoarelor pentru niște sisteme de calcul românești vândute în China. Împreună cu încă un coleg, am pășit cu emoție pe scările avionului, apoi ne-am ales locurile cele mai strategice, pe la hublouri, de unde speram să vedem cât mai bine toate amănuntele călătoriei. După câteva minute, când afară era deja întuneric de-a binelea, iată s-a dat semnalul de decolare pentru avionul nostru. Avionul s-a urnit încet, ca un autobuz, a
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
constelații pe cer. Vedeam jos totul ca un disc negru, întinzându-se până la marginea pământului. Așa am călătorit până după Istanbul. Și când ne-am pierdut speranța să mai vedem ceva, iar pasagerii cam adormiseră, uitându-mă încă odată prin hublou, am observat că atât pământul cât și cerul au început să ne ofere spectacole extraordinare. Sus, un cer senin, dar negru, ca de catifea, întunecat, cu mii de stele de cele mai diverse mărimi și constelații, se lua la întrecere
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
și trecu un gând: dacă i-ar veni avionului să se prăbușească în acele abisuri, ce șanse ar mai fi de salvare? Dar, decât asemenea socoteli, mai bine îți zici: Doamne, apară-mă de orice rău! Așa că stăteam liniștit la hublourile avionului, priveam cu adâncă liniște măreția peisajului. Masivele cele falnice ale Munților Hymalaya rămăseseră cam într-o parte. Intrasem într-o altă zonă. Un ocean de nori cețoși și întunecați cuprinseseră totul. Întunericul ăsta a durat cam douăzeci de minute
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]