164 matches
-
lor. Le erau impuse restricții în privința căsătoriilor și a înmormântărilor. Li se închideau școlile și bisericile. În 1679 Ludovic a optat pentru o politică mai agresivă. Obiectivele sale au rămas aceleași - eradicarea ereziei și o biserică și un stat unificat. Hughenoții au fost alungați din serviciile publice și li s-a interzis practicarea profesiilor de medic, avocat și editor. Copiii le erau luați de la vârsta de șapte ani spre a fi educați ca niște catolici. Marillac își cantonase trupele în mijlocul protestanților
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
dintre principalii participanți în războiul de optzeci de ani ce a dus la independența Republicii Provinciilor Unite din Țările de Jos de pe teritoriul actual al Olandei. Principatul devenind asociat cu statul protestant olandez, devine unul dintre destinațiile preferate ale protestanților hughenoți. Totodată principatul suferă datorită conflictelor dintre Regatul Franței și Provinciile Unite și mai tîrziu Regatul Angliei, odată cu urcarea pe tronul englez a lui Wilhelm al III-lea de Orania. Principatul este ocupat de trupele lui Ludovic al XIV-lea în
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
dintre care patru au ajuns la maturitate. În februarie 1563 soțul ei a fost asasinat. În timp ce criminalul a fost arestat și condamnat la moarte, Anna d'Este a luat toate măsurile posibile pentru a-l da în judecată pe liderul hughenoților francezi, Gaspard de Coligny, pe care ea l-a considerat responsabil pentru atac. În următorii trei ani, văduva l-a presat pe rege cu petiții însă în ianuarie 1566 consiliul regelui l-a declarat pe Coligny nevinovat. Cei mai mulți dintre contemporani
Anna d'Este () [Corola-website/Science/323021_a_324350]
-
populație. Când în anul 1634 soldații croați au dat foc orașului, acesta a ars mai multe zile și a fost aproape complet distrus. La sfârșitul războiului, în oraș mai trăiau 800 de persoane. În 1685 au început să se stabilească hughenoții și creștinii reformați din Franța, astfel în anul 1700 populația a ajuns la aproximativ 6000 de locuitori. Odată cu industrializarea în secolul al XIX-lea în Fürth a început o creștere puternică a populației. În anul 1800 populația orașului a ajuns
Fürth () [Corola-website/Science/304375_a_305704]
-
Medici și pe Carol al IX-lea al Franței. Din lipsă de surse, istoricii au rămas pentru mult timp împărțiți asupra rolului exact avut de coroană. În zilele noastre se consideră că ordinul regal se referea doar la uciderea liderilor hughenoți, dar în dimineața zilei de 24 august când Carol al IX-lea a ordonat încetarea imediată a asasinatelor, furia poporului scăpase de sub control și nimic nu o mai putea opri. Masacrul din a fost rezultatul unei serii de evenimente: Semnarea
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
18 august 1572. Nu este acceptată de catolicii intransigenți și nici de Papa Grigore al XIII-lea. Acesta și regele Spaniei Filip al II-lea condamnă cu fermitate politica reginei mame. Mirele sosește la Paris însoțit de 800 de gentilomi hughenoți. Căsătoria are loc pe 18 august în curtea catedralei Notre-Dame. Au loc festivități grandioase la care sunt invitați toți nobilii regatului, inclusiv protestanții, într-un spirit de armonie și reconciliere. Dar Parisul este un oraș anti-hughenot, iar parizienii, catolici extremiști
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
decide calea de urmat. Au participat Caterina de Medici, Ducele de Anjou, procurorul René de Birague, mareșalul de Tavannes și ducele de Nevers. Nu există nici un document care să ateste cu certitudine că decizia de a-i elimina pe liderii hughenoți a fost luată în timpul acestei întâlniri. Dar tradiția spune că tânărul rege a strigat furios: "Ucideți-i, dar ucideți-i pe toți, să nu rămână unul!", decizând astfel eliminarea liderilor protestanți cu excepția cumnatului său Henric de Navara și a prințului
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
de Nevers și de Henri d'Angouleme, cunoscuți pentru intransigența lor. Este dificil astăzi să se stabilească o cronologie exactă a evenimentelor. Se pare că semnalul a fost dat de clopotele bisericii Saint-Germain l'Auxerrois din apropierea Luvrului ce anunțau utrenia. Hughenoții ce se aflau în interiorul Luvrului sunt evacuați din palat și uciși în stradă. Trupurile lor adunate în fața palatului, sunt dezbrăcate, târâte pe străzile orașului și apoi aruncate în apele Senei. Un grup condus de ducele de Guise merge la locuința
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
clopotele bisericii Saint-Germain l'Auxerrois este preluată de toate turnurile orașului. Oamenii de rând încep să-i vâneze pe protestanți indiferent de sex, vârstă sau condiție socială. Blocați în oraș protestanții au puține șanse de scăpare. Casele lor sunt jefuite, hughenoții sunt uciși și cadavrele lor aruncate în Sena. Unii încearcă să se refugieze la rude sau prieteni. Dar și casele catolicilor sunt percheziționate. Cei care arată dezaprobare în fața masacrului sunt și ei în pericol de-a fi uciși. Înflorirea păduceilor
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
este lăsat să putrezească trei zile, este emasculat și apoi spânzurat. În dimineața de 24 august regele ordonă în van încetarea masacrului. El ia diverse măsuri și încearcă în zadar să protejeze viața oamenilor aflați în pericol. Cei doi prinți hughenoți Henric de Navara (19 ani) și prințul de Condé (20 de ani) sunt cruțați cu condiția de a se converti la catolicism. Pe 26 august are loc o sesiune a parlamentului din Paris ("lit de justice") la care participă și
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
ani) sunt cruțați cu condiția de a se converti la catolicism. Pe 26 august are loc o sesiune a parlamentului din Paris ("lit de justice") la care participă și Carol al IX-lea. Acesta își asumă responsabilitatea pentru asasinarea liderilor hughenoți, pretextând că aceștia organizaseră un complot împotriva coroanei. Alertate de martori oculari, curieri comerciali și, în unele cazuri, de agitatori (contele de Montsoreau în Valea Loarei), orașele din provincie își dezlănțuie propriile masacre: pe 25 august în Orléans și Meaux
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
protejeze pe protestanți închizându-i în închisori, dar acestea sunt luate cu asalt (Lyon, Rouen, Albi), iar cei închiși sunt uciși. Guvernatorii militari se opun celor care susțin că masacrul este ordonat de rege, dar aceasta nu împiedică mereu uciderea hughenoților. Masacrul a durat trei zile la Paris și câteva săptămâni în restul Franței. Nu se cunoaște cifra exactă a victimelor, dar se estimează că a făcut 3000 de victime la Paris și între 5000 și 30000 de victime pe tot
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
Sfântul Bartolomeu nu a durat o zi ci un sezon." Reacțiile în Europa sunt rezultatul versiunii prezentate de Carol al IX-lea asupra evenimentelor. Suveranilor Europei și papei Grigore al XIII-lea masacrul le este prezentat drept "victoria regelui împotriva hughenoților în cadrul unui complot împotriva monarhiei". .Papa se declară fericit că regele a reușit să scape și ordonă să se cânte un "Te Deum" pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu. Deasemenea îi comandă trei fresce lui Giorgio Vasari care să reprezinte
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
fresce lui Giorgio Vasari care să reprezinte evenimentele. Masacrul este interpretat drept un act de răzbunare divină: Coligny este considerat o amenințare la adresa creștinătății, astfel pe 11 septembrie are loc o comemorare comună a Bătăliei de la Lepanto și a masacrării hughenoților. Cu toate acestea, mai târziu cunoscând amploarea evenimentelor, Papa refuză să-l primească pe Charles de Maurevert, asasinul declarat al amiralului Coligny, motivând că era un criminal. Filip al II-lea al Spaniei își exprimă satisfacția declarând " Este cea mai
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
Melanchthon și alți teologi adunați la Colocviul de la Worms, Beza a discutat unirea tuturor creștinilor protestanți, dar această propunere a fost respinsă hotărât de Zürich și Berna. Știri mincinoase ajungând la urechile prinților germani, cum că ostilitățile din Franța împotriva hughenoților încetaseră, nu a fost trimisă nici o solie la curtea Franței, iar Beza a întreprins o altă călătorie în interesul hughenoților, mergând cu Farel, Johannes Buddaeus și Gaspard Carmel la Strasbourg și Frankfurt, unde s-a hotărât trimiterea unei solii la
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
fost respinsă hotărât de Zürich și Berna. Știri mincinoase ajungând la urechile prinților germani, cum că ostilitățile din Franța împotriva hughenoților încetaseră, nu a fost trimisă nici o solie la curtea Franței, iar Beza a întreprins o altă călătorie în interesul hughenoților, mergând cu Farel, Johannes Buddaeus și Gaspard Carmel la Strasbourg și Frankfurt, unde s-a hotărât trimiterea unei solii la Paris. Întorcându-se la Lausanne, Beza a fost foarte tulburat. Împreună cu mulți clerici și profesori din oraș și împrejurimi, Viret
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
în nou-înființata academie, iar după moartea lui Calvin și acela de teologie; în plus, era obligat să predice. A terminat revizuirea traducerii Noului Testament făcută de Olivetan, începută câțiva ani înainte. În 1559, a întreprins o altă călătorie în interesul hughenoților, de această dată la Heidelberg; cam în același timp a trebuit să-l apere pe Calvin împotriva lui Joachim Westphal și Tileman Hesshusen în Hamburg. Mai importantă decât această activitate polemică a fost propria confesiune de credință a lui Beza
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
o comunitate de hughenoți din Olanda. Aceștia fugiseră în Olanda din Franța pentru a evita persecuțiile religioase de acolo. Compania Olandeză a Indiilor Orientale avea nevoie de agricultori pricepuți la Capul Bunei Speranțe și guvernul olandez a trimis acolo refugiații hughenoți. Colonia a crescut treptat de-a lungul următorilor 150 de ani până când a ajuns să se întindă pe sute de kilometri spre nord și nord-est. Regatul Unit a invadat și a ocupat Colonia Capului în 1795 ("Prima ocupație") dar a
Capul Bunei Speranțe () [Corola-website/Science/313786_a_315115]
-
americană originară din Africa de Sud, câștigătoare a premiului Oscar. În anul 2007, a primit din partea revistei Esquire distincția Sexiest Woman Alive. Theron s-a născut la Benoni în Africa de Sud. Tatăl său, Charles Theron, era proprietarul unei companii de construcții, descendent al Hughenoților din Franța. Mama sa, Gerda Jacoba Aletta (n. Maritz), este ca origine din Germania și a preluat afacerile soțului său după decesul acestuia. Limba maternă a lui Theron este afrikaans, iar ce-a de-a doua limbă vorbită este engleza
Charlize Theron () [Corola-website/Science/302229_a_303558]
-
Jakobovits" 25 aprilie 1932 Timișoara - d. 8 mai 2015 Haifa) a fost o istorică israeliană, originară din România, cunoscută prin cercetările ei în domeniul istoriei Franței, mai ales al gândirii politice, al istoriografiei și studiului identității naționale franceze, al trecutului hughenoților și relațiilor lor cu evreii. Profesoară la Universitatea din Haifa, a fost laureata a Premiilor Israel (1999) și EMET (2007). s-a nascut că Marika Jakobovits, la Timișoara, în România într-o familie evreiască din pătură mijlocie. Deoarece, cu câteva
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
oarecare de schimbare. Această lucrare, „Le Refuge Protestant”, poate fi considerată cel dintâi studiu comparativ în secolul al XX-lea (i-a precedat doar o carte din secolul al XIX-lea dedicată emigrației hughenote. Cartea examinează condițiile de absorbție ale hughenoților în țările lor de azil, procesele și ritmul de asimilare, precum și influența pe care au exercitat-o asupra modernizării societăților europene în secolul al XVIII-lea în domeniul economic,social, al gândirii politice și al comunicației. „Anti Jewish Mentalities în
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
evreilor proveneau din educație și din închistarea în lumea lor restrânsă. „Repenser l’histoire. Aspects de l’historiographie huguénote des guerres de Religion à la Révolution” Așa se numeșe un alt volum de articole care examinează atitudinea specială a istoricilor hughenoți față de istorie. Ei s-au numărat printre înnoitorii marcanți în acest domeniu din secolul al XVI-lea. Înnoirile pe care le-au adus s-au caracterizat prin noi metode istorice și noi percepții istorice , ei văzând în ocupația lor o
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
istoriei: istoria regimurilor,a legilor, a instituțiilor, a armatei, a literaturii etc. și interacțiile lor reciproce. „Le Refuge huguenot: culture et assimilation„” este titlul unei alte culegeri de studii în care Yardeni discuta procesul de asimilare și integrare a refugiaților hughenoți în articole care abordează subiectul din diverse unghiuri. Un exemplu îl constituie articolul despre nașterile ilegitime în comunitatea din Berlin , după peste o generatie de închidere în sine și viața personală fără reproș. Yardeni vede în fenomenul nașterilor nelegitime în
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
evrei ashkenazi. Au fost si alte neamuri importante din Europa Centrală, de Est și Europa de Sud, în special în Italia, precum și din Canada franceză. Majoritatea care s-au declarat francezi - americani sunt urmașii coloniștilor catolici din Noua Franță - exilati hughenoți au fost repede asimilați de populația britanică a Treisprezece Colonii și au ajuns să fie văzuti și auto-considerați ca supuși Coroanei sub vechile pretenții engleze la tronul Franței. Descendenți ai coloniștilor olandezi și germani, ale căror țări ce nu au
Demografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/319619_a_320948]
-
se însoți din dragoste"] și a se despărți iarăși, fără ca patimă să lase cât de puțină întipărire în inima acelor ce zic că simțesc amorul" (idem). În timpul perioadei petrecute la Berlin, i-a cunoscut și a fost influențat de juristul hughenot Friedrich Carl von Savigny, de Alexander von Humboldt, Eduard Gans și în special de profesorul Leopold von Ranke, ale cărui idei asupra necesității politicienilor de a fi la curent cu știința istoriei au fost rapid adoptate de Kogălniceanu. În paginile
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]