71 matches
-
de șapte ani. Acestei violențe legale i se adaugă în curînd violența militară a dragonadelor. Uzînd de un procedeu politic tradițional constînd în a impune o garnizoană de soldați indivizilor nesupuși sau rău-platnici, unii intendenți îi cazează pe dragoni la hughenoți, cel din Poitiers începînd din 1681, apoi cei din sud-vest în 1685. Siguri că nu sînt pedepsiți, acești "misionari încălțați cu cizme" se dezlănțuie și, în curînd, doar la vestea sosirii lor, convertirile se înmulțesc. De fapt, Ludovic al XIV
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
tipărit o listă a greșelilor din cursul acestuia. A fost excomunicat și obligat să retracteze cele scrise. După aceste experiențe neplăcute se deplasează la Toulouse, unde nu poate ocupa un post de profesor titular, deoarece fusese excomunicat. În urma conflictelor dintre hughenoți și catolici se mută la Paris, unde este apreciat de către regele Henric al III-lea care îl numește "lector extraordinar și provizoriu", incluzându-l printre lectorii regali care se aflau în controversă cu aristotelismul celor de la Sorbona. Fiind contestat atât
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
împotriva protestantismului. Absolutismul regal nu putea, desigur, să accepte divizarea religioasă a regatului și Edictul de la Nantes care, din 1598, reglementa coexistența protestantismului și a catolicismului. Ierarhia catolică, congregațiile religioase și magistrații împărtășesc dorința regală de a-i readuce pe hughenoți la catolicism și vor să sfîrșească cu RPR (Religia pretins reformată). Regele a apreciat totuși loialitatea supușilor săi protestanți în timpul Frondei. De aceea el se mulțumește un timp să aplice restrictiv Edictul de la Nantes: interzicerea severă a tot ceea ce nu
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Comitetul Nobel i-a recunoscut meritele științifice abia după 55 de ani de la celebrul său experiment din 1911 (premiul Nobel în 1966, pe când savantul avea 87 de ani), s-a născut în 1879 în Texas, într-o familie franceză de hughenoți refugiată pe pământul american. Tatăl său, judecător dar și comerciant de grâne și vite, a murit de timpuriu, după care mama sa, o femeie foarte energică, a dus familia cu încă trei copii la Baltimore. Peyton a urmat un prim
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
tot puseseră întrebări despre presupusa lui înrudire cu un anume Hitler. Blond cu ochi albaștri, mărunt și rotofei, Onkel Joseph bombănea... : " Niciun fel de rudenie, eu sunt arian, iar el țigan." Alice și Joseph proveneau dintr-o veche familie de hughenoți refugiați în Germania, care se regăsiseră apoi, nu se știe prea bine cum, în Polonia, țară catolică, și în cele din urmă în România, țară de religie majoritar ortodoxă. Pe drumuri, uitaseră să vorbească atât franceza, cât și germana și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
religie de vară (bufeul de căldură penticostal a făcut între timp să crească temperatura în ținuturile Reformei). De unde și clasica dilemă a diletantului: să mori de rușine în fața mâzgălelilor unui pictor catolic lipsit de talent, ori de plictiseală în fața constipatului hughenot. Ca să scăpați de această fatală alternativă, dacă rămâneți cumva de gheață în fața argintului aurit și a altor trucuri ornamentale, sau poate nedemni să vă luați zborul către cine știe ce lume de dincolo, vă sfătuiesc să închideți ochii și să vă rugați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în cele două sate de români din apropiere să fi trăit 12 familii catolice, numărând circa 70 de persoane. Ortodocșii și catolicii, deci, conviețuiau pașnic, fără să existe conflicte de natură religioasă, așa cum au fost, de pildă, în Franța, între hughenoți (protestanți) și catolici. Același călător menționează că în Huși, protestanții aveau o biserică frumoasă de zid, cu două turle, cu hramul Sfântului Apostol Petru, acoperită cu plumb. Și această biserică avea rang episcopal, iar lângă biserică se găsea mănăstirea în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pe un inamic, în special calvinii francezi. Poate fi depistată o cantitate considerabilă de antipatie față de Machiavelli exprimată de hughenoților, pe lângă sentimentele anti-italiene care au înflorit în Franța în decursul secolului al XVI-lea37. Nu au ajutat statutul lui Machiavelli printre hughenoți nici că persecutarea reformatorilor francezi a fost sprijinită și uneori instigata de regina regenta, Caterina de' Medici, care nu era alta decât fiica lui Lorenzo cel Tânăr, cel căruia i-a fost dedicat Principele. Îndeosebi hughenoții au învinuito-o pe
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
II-lea, sub care ia amploare lupta împotriva Reformei și hegemonia Spaniei în Europa. 1556-1559 Război franco-spaniol, la care, din 1557, participă și Anglia. 1558 Laínez este ales General al Societății lui Isus. 1562/1598 Războaiele franceze între catolici și hughenoți. 1558-1603 Epoca elisabetană, culmea Renașterii engleze. 1559 În Italia, apare primul index al cărților interzise. 1562 Masacrul calviniștilor la Vassy (1 martie). Începutul războaielor religioase. 1564 Se naște Galileo Galilei. Se naște William Shakespeare. 1565 Francisc Borgia este ales General
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și condiția omului au fost înfățișate cu o cutezătoare dragoste de adevăr și o subtilă intuiție psihologică"”. Gîde a fost unicul fiu al lui Paul Gîde și al soției sale, Juliette Rondeaux. Tatăl său se trăgea dintr-o familie de hughenoți din sudul Franței, mama sa, de ascendentă normanda, chiar dacă crescuse și fusese educată în religia protestanta, aparținea unei familii Romano-catolice, stabilită la Rouen. Cand Gîde a împlinit 8 ani a fost trimis la Scoala Alsaciana din Paris, dar educația să
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
de generalul Tilly, și a suferit mari distrugeri. Principele Elector Karl Ludwig (1648-1680) a înlesnit, după război, opera de reconstrucție prin acordarea de privilegii privind libertatea meșteșugurilor și cea confesională. Aceste libertăți au atras noi cetățeni în oraș, mai ales hughenoți și valoni. În mijlocul citadelei Friedrichsburg a fost înălțat pe atunci un prim castel, probabil, de dimensiuni impozante. Orașul a fost din nou distrus în timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului, de această dată de trupele franceze (1689). Aceste distrugeri au afectat
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
sfântului, așezate într-o raclă de aur în 1424, prin grija regelui Charles VII, erau puse la dispoziția credincioșilor spre închinare. Treptat, însă, starea de abandonare și vechimea clădirilor, la care se adaugă distrugerile suferite în timpul războaielor religioase, cauzate de hughenoți mai ales în 1562, au dus la decizia de a demola bazilica; bolta acesteia se și prăbușise în 1797, cu ocazia unor lucrări de reorganizare urbanistică, în urma cărora doar turnul cu ceas și turnul lui Carol cel Mare au mai
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
în care în calendarul romano-catolic este comemorat Sf. Bartolomeu. Masacrul a durat câteva zile la Paris, de unde s-a extins în 20 de alte orașe, în care a durat câteva săptămâni. Au fost atacați și masacrați aproape 30.000 de hughenoți, fiind considerat de unii ”cel mai mare masacru religios al secolului”. Acest episod tragic al războaielor religioase a fost rezultatul unor serii de factori politici, religioși și sociali. A fost o consecință a conflictelor civile și militare dintre nobilimea franceză
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
a fost instigatorul atacului, istoriografia a selectat trei nume. Tentativa de omor asupra amiralului Coligny este evenimentul care va duce la declanșarea crizei: protestanții cer răzbunare. Parisul se află în pragul unui război civil între susținătorii ducelui de Guise și hughenoți. Pentru a calma apele, regele Carol al IX-lea se prezintă la căpătâiul lui Coligny promițându-i că se va face justiție. Pe de altă parte familia Guise amenință că va părăsi capitala, lăsând familia regală fără protecție. Carol al
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
loc lupte La Rochelle, unde Henric, având vîrsta de 14 ani, îl întâlnește pe unchiul său, Ludovic de Bourbon-Conde și pe Gaspard de Coligny, aceștia fiind unii dintre conducătorii trupelor protestante. În august 1570 se încheie pacea de la Saint-Germain dintre hughenoți și catolici. Mama lui Henric moare (9 iunie 1572), după unele zvonuri, otrăvită. În același an, la 18 august, Henric se căsătorește cu Margareta de Valois, sora regelui Carol IX-lea, căsătorie care asigură pacea de la Saint-Germain. Cununia a fost
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
-lea în Franța. Prin Edictul din Nantes aveau asigurate orașe cu o administrație militară proprie și erau sprijiniți de englezi, care le erau aliați. După asasinarea lui Henric IV-lea, protectorul hughenoților, s-au iscat din nou conflicte militare între hughenoți și catolici. Pentru a realiza o monarhie absolută de durată în Franța, Richelieu trebuia să nimicească potențialul militar hughenot. Principalul oraș hughenot, La Rochelle, cade după un asediu de un an, în 1628. Prin Edictul din Ales din 1629 hughenoții
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
îi urmăreau pe delincvenți. Când Ludovic i-a cerut ambasadorului său să sfideze autoritatea papală, papa l-a excomunicat pe ambasador și se pregătea să-l excomunice și pe Ludovic al XIV-lea. Calviniștii francezi erau cunoscuți sub numele de hughenoți. Ludovic socotea până și existența bisericilor hughenote drept o provocare și o insultă la adresa regelui preacreștin. Între 1661 și 1679, hughenoții nu au fost persecutați fizic, dar au fost făcuți să nu se simtă în largul lor. Le erau impuse
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
vârsta de șapte ani spre a fi educați ca niște catolici. Marillac își cantonase trupele în mijlocul protestanților recalcitranți. Autoritățile încurajau trupele să se poarte rău. Bărbații erau bătuți, femeile violate, copiii terorizați iar casele dărâmate. Cei care îi denunțau pe hughenoți erau recompensați cu jumătate din proprietatea acestora. Protestanților le era interzis să predice sau să scrie. Nu li se permitea să folosească slujitori catolici. Nu aveau voie să emigreze. A urmat Edictul de la Fontainebleau, la 22 octombrie 1685, prin care
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
unitatea religioasă și continuitatea organizației politice. Acest edict autorizează libertatea de cult și de conștiință pentru protestanți, cu condiția ca aceștia să restituie toate locurile de cult pe care le aveau. Edictul nu are succes din cauza antagonismelor prea puternice dintre hughenoți și catolici. Primul război religios începe în 1562 cu Masacrul de la Wassy, opera familiei de Guise. În 1 martie 1562 ducele de Guise și oamenii lui au atacat și închis într-un hambar un grup de hughenoți omorând 74 și
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
prea puternice dintre hughenoți și catolici. Primul război religios începe în 1562 cu Masacrul de la Wassy, opera familiei de Guise. În 1 martie 1562 ducele de Guise și oamenii lui au atacat și închis într-un hambar un grup de hughenoți omorând 74 și rănind 104. Ducele a denumit masacrul un accident regretabil și a fost ovaționat pe străzile Parisului în timp ce hughenoții cereau răzbunare. A fost fitilul care a declanșat războiul civil în Franța. În următorii treizeci de ani Franța se
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
Îi spune ambasadorului venețian: "dacă ducele de Guise ar fi murit mai devreme, am fi făcut pacea mai repede". Caterina oferă hughenoților Edictul de la Amboise, cunoscut și ca Edictul de Pacificare, în 19 martie 1563. Caterina acum îi adună pe hughenoți și pe catolici pentru a lua Le Havre din mâna englezilor. În august 1563 Carol al IX-lea devine major, iar Caterina renunță la regență, dar Carol al IX-lea îi reconfirmă imediat puterea inițială. În această perioadă Caterina renovează
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
ca fiul său să fie cunoscut de popor. În 1567 reîncep conflictele interne, e rândul Surprizei de la Meaux, iar Caterina și fiul său se refugiază la Paris.Surpriza de la Meaux a reprezentat un punct de cotitură în politica Caterinei față de hughenoți. Din acel moment a abandonat orice compromis, în schimbul unei politici de represiune. Popularitatea reginei mamă scade tot mai mult în fața opiniei publice. Situația se înrăutățește continuu, iar politica de toleranță se pare că nu mai funcționează. Caterina trece din nou
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
sub numele de Fecioara din Orlèans. Orașul a fost cartierul general al hughenoților în timpul războaielor religioase (secolul al XVI-lea), ocupat de germani în 1870 și bombardat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În fața Catedralei Saint Croix (distrusă de hughenoți și reconstruită de Henric al IV-lea) o impresionantă statuie de bronz glorifică vitejia Fecioarei din Orlèans, chiar dacă destinul ei a fost apoi atât de ingrat (prizonieră la englezi, vândută francezilor, a fost acuzată de vrăjitorie de Tribunalul Inchiziției și
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
pentru artă și lectură. Aceste înclinații au fost atribuite de la mama lui italiană. La un moment dat în tinerețe a arătat o tendință spre protestantism ca un mijloc de a se răzvrăti. La vârsta de nouă ani, autonumindu-se "un mic hughenot", el a refuzat să participe la Liturghie, a cântat psalmi protestanți surorii sale Margareta (îndemnând-o în tot acest timp să-și schimbe religia și i-a aruncat cartea în foc), și chiar a mușcat de nas o statuie a
Henric al III-lea al Franței () [Corola-website/Science/312075_a_313404]
-
a devenit, de asemenea, implicat în complotul din Noaptea Sfântului Bartolomeu din 1572. Deși Henric nu a participat direct, istoricul Thierry Wanegffelen îl vede ca membrul familiei regale cel mai responsabil pentru masacru, care a implicat uciderea a mii de hughenoți. Domnia lui Henric al III-lea ca rege al Franței, ca și cele ale fraților săi mai mari Francisc al II-lea și Carol al IX-lea, pune Franța în criză constantă de religie. Henric a continuat să aibă un
Henric al III-lea al Franței () [Corola-website/Science/312075_a_313404]