97 matches
-
limpezind sufletele ca niște frumoase coline de brazi tainici ai eroilor, ce scânteiază sub binecuvântarea astrului prin mireasma jertfelor sfinte. „În rama cerească a primăverii pătrundeau, înghiontind inima, zburătăcind gândurile, exploziile îndepărtate ale războiului. Apăsarea creștea ca un mers de huidumă, crăpând liniștea cu miresme. Peste fețele tinerilor trecu pentru câteva clipe, ca o umbră, încordarea, ca să facă apoi pe întrecute haz de necaz Pândeam vuietul îndepărtat și de pe aria vieții mele grăbeau spre margini, ca într-un orizont fizic în
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
biroul primului sectretar am intrat numai eu cu tov. inspector teritorial. Intrăm. O încăpere mare, cu ferestrele spre răsărit, cu un birou masiv la care tronează tovarășa Agurida Huidum. Ce nume! Huidum! Nu-i de mirare. Tovarășa chiar este o huidumă: înaltă cât un stâlp de telegraf, grasă cât un butoi, necioplită cât un butuc pregătit pentru sculptură. O voce aspră ca piatra ponce pe care o folosesc pentru călcâie. Nu ne placem din prima secundă. Cred că, văzându-mă așa
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
trebuie, dacă supușii mei murmură. Unde-i generalul Prăpădenie? Soldatul din ușă transmise mesajul: - Să vină generalul Prăpădenie! Mesajul îl trăsni pe general drept în ceafa groasă unde i se îngroșară venele, iar ochii bulbucați îi săriră din orbite. Tremurând, huiduma butucănoasă începu să alerge din răsputeri pe coridoare, gâfâind sacadat. La un moment dat, se împiedică și căzu în fund, chipiul militar căzându-i pe ceafă. Se uită încruntat la soldații din gardă (adică cioroii lui Negru-Cioară) care lasară capetele
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
în separeu, că acolo se hăhăia, se plângea și se ciocneau paharele. Nu mă duc acolo, își zise, că o să facă hai de mine. Mai ales Zamfirescu, abia așteaptă să se răzbune pentru ce i-am făcut. Se duse la huiduma din holul de la intrare și-i spuse scurt: mă duci imediat acasă! --Gata, șefu’! se execută namila. Dați-mi, vă rog, cheile! -va urma- Referință Bibliografică: TRANDAGIRUL SIRENEI-9 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
spartă...Dacă așa-zișii lui colegi i-au făcut felul, că se aud atâtea despre mafioții ăștia? Să mă duc la poliție? Unde? Se enervă și începu să bată cu pumnul în ușă. Din întunericul localului se contură umbra unei huidume. Deschise ușa și-i puse o lăboanță-n piept: --De ce bați, idiotule? Nu vezi că este-nchis? Pleacă până nu te stâlcesc! --Sunt șoferul domnului Zamfirescu... --Și ce vrei? --Să-i comunic ceva urgent. Se miră și el de ce-i scăpăraseră
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
lăboanță-n piept: --De ce bați, idiotule? Nu vezi că este-nchis? Pleacă până nu te stâlcesc! --Sunt șoferul domnului Zamfirescu... --Și ce vrei? --Să-i comunic ceva urgent. Se miră și el de ce-i scăpăraseră neuronii și dăduse rapid așa răspuns. Huiduma a rămas derutată și peste câteva clipe îl trase în local, ținându-i mâna în ceafă. După ce străbătură holul, huiduma îl aruncă pe un scaun: --Să nu te miști de-aici, că-ți mut fălcile! Așteaptă până se termină spectacolul
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
--Și ce vrei? --Să-i comunic ceva urgent. Se miră și el de ce-i scăpăraseră neuronii și dăduse rapid așa răspuns. Huiduma a rămas derutată și peste câteva clipe îl trase în local, ținându-i mâna în ceafă. După ce străbătură holul, huiduma îl aruncă pe un scaun: --Să nu te miști de-aici, că-ți mut fălcile! Așteaptă până se termină spectacolul! -va urma- Referință Bibliografică: TRANDAFIRUL SIRENEI-6 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1771, Anul V, 06 noiembrie 2015
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
nu puteai ajunge nici măcar până în sala de sport. Și tu care făceai scandal când ți-am inoculat antidotul! Uite că a folosit! - Aș fi preferat totuși să te abții, tuși Johansson. - Da, și să aștept să mă stâlcească în bătaie huidumele astea, nu-i așa? Lasă! Zi mai bine ce facem până se trezesc ăștia. - Nu știu, ridică Johansson din umeri. Cât durează somnul? - Două-trei ore. E posibil ca moșul nici să nu se mai scoale. Johanson hotărî însă că nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să circule zvonuri ciudate despre faptul că un quint, aflat de ceva vreme în Abație, fusese ucis de o femeie. - De aceea am reacționat atât de violent, nedreptățind poate pe domniile voastre, încheie bătrânul. - Etete, domniile voastre, se schimonosi Barna. Păi când huiduma aia aproape că mi-a rupt brațul, nu păreai așa politicos. Bărbatul tăcu, înghițindu-și vorbele la vederea gestului scurt schițat de Johansson. - Noi nu suntem tâlhari. O să-ți lăsăm australul. Și nici n-o să trimitem pe cineva să-l
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
oameni în mincinoși, amintirile lor firesc abominabile mai mult ca sigur că îi vor transforma. Pe Bessie, de pildă, unul dintre lucrurile mai importante care o jenau la Seymour era înălțimea lui. În mintea ei îl vedea ca pe o huidumă de tip texan, care trebuia să-și aplece capul ori de câte ori intra într-o încăpere. Fapt este că avea peste un metru optzeci, adică o statură nu prea exagerată după standardele multivitaminelor moderne. Ceea ce-i prindea bine. Pentru că nu era atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scaun, sprintenă ca o gazelă - era de trei ori cât Dordonea - și i-a ras un pumn de l-a rostogolit pe podele. Aghiuță s-a ridicat și el de parcă fusese azvârlit pe arcuri și, la repezeală, i-a ars huidumei două palme. După care s-au Încăibărat. Ea Își Înfipsese ghearele În gâtul lui, iar el se proptise În lațele ei și dădea caraghios din picioare, că pierduse contactul cu solul: zdrahoanca Îl ridicase de la pământ și era hotărâtă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
putut Înghiți nimic. Nu mi-ai spus până acum că ai fost bolnav acolo! Nu ți-am spus pentru că mă enervez ori de câte ori Îmi aduc aminte... Bietul Victor atunci și-a arătat tot devotamentul! M-a vegheat În permanență, o asemenea huidumă de om, mergea neauzit, cu pași de pisică! M-am certat cu el să meargă să se odihnească, dar nu a fost chip să Îl conving. Victor a insistat să primesc doctorul, dar nu a fost nevoie. Spre seară mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai dă-le dracului de legi, că numai legi aveți în cap, de-o să se-aleagă prafu’ cu atâtea scumpiri, și dă-ți seama, rahat cu perje. În loc să aivă grijă d-un copil, târâie javra-n lanț dupe el. Ditamai huiduma de câine cât un vițel... Nu te gândești cât mănâncă ăsta? Te rupe la buzunar, dom’le, s-a smintit lumea definitiv de când cu democrația. S-a dat drumu’ la avorturi, de crește lumea câini în loc de copii. Câini din ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zici de tinerii din ziua de azi: sfrijiți, puturoși, scrofuloși. Deschid un ochi. Afară e beznă. Nea Miluță a adormit citind. Mă uit la ceas - e 5 dimineața. În sufletul meu caut o tigaie să le-o arunc în cap huidumelor. Nu găsesc nimic. Sufletul mi-e ca un burete îmbibat de colesterol. Vreau să fug cât mai repede, să mă culc pe o bancă în parc. Nu-i așa! Cap-de-cal urlă din bucătărie, sau baie, ce-o fi ea: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să se trezească, jucăm o carte și improvizăm. Temporizăm. Poate-poate apare, totuși, un sponsor, cineva cunoscut. Ce belești ochii? Pe cămilă! Go one! Executarea! Aoleu, Șefu', da'cum să-l car în cârcă, că e de două ori cât mine, huiduma nesimțită? Mă cocoșează! Mă rupe! Nițică omenie! Măcar luați-l și voi, amândoi, de câte-o aripă... Nu vreau să știu! Ce omenie? Mă doare-n cot! Suportă! Na...! Poftim! Descurcă-te! Du-te, clipă, treci, ești de rahat! ricanează
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cîmpul muncii. Mirel - șofer pe o auto basculantă, profil de borfaș sadea, Îl vezi cum se Învîrte pe lîngă bunurile mai răsărite ale altora (mașini de ras, săpunuri, tacîmurile de argint de la bunica) cu o figură pioasă; Marcel - sondor, o huidumă Îngrozitor de tare de cap și cu o doză congenitală de agresivitate asocială, are două carabe ca doi bolovani, cu care e gata să facă dreptate (sau, mă rog, nedreptate) pe neașteptate, În baza unor rațiuni stranii; Patrana - un Rocky agricultor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ecumenism, dinspre stânga și dreapta. Totul degeaba. Casele „lui“ Mincu se tot dărâmă, iau foc spontan (adică temeinic deliberat), orice și oricât ar scrie în Dilema Andrei Pippidi, fiind înlocuite de jalnice cimenturi cu trei și patru etaje, ori de huidume de sticlă, aluminiu, beton, gazon la metru și iederă artificială. Centrul istoric e-o sumă de pubele plină de cafenele improvizate, cu pavaj nesigur. Oazele conservatoare, din Armenească-n Cotroceni, stau ca oscioarele de pasăre-ntre colți de crocodil. Perimetrele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai mic, de fapt, dar avea ― în lumea aceea de praf fin, ca o pudră, ― avea aproape culoarea sîngelui. Pe nisipul deșertului, în apropierea lui, stăteau întinși alți oameni. Unul dintre ei se răsuci cu gesturi fără vlagă; era o huidumă destul de bine făcută și buzele începură să i se miște. Nu scoase de fapt nici nu sunet, dar într-un fel ciudat, întorcîndu-se în felul acela, adusese pe linia vizuală a lui Neelan-Hedrock o grămadă de cutii, lăzi și structuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
exemplar jerpelit din Fundamentele misticii tibetane al lui lama Anagarika Govinda, mătăniile astea erau marele meu atu și eram foarte convins că vor avea negreșit efect asupra unui psihiatru mai sensibil. Am solicitat așadar un psihiatru. „Un psihiatru?“, a răspuns huiduma cea mai zdravănă dintre cei doi, „vrei să vezi un psihiatru? Ei, las’că ți-arătăm noi psihiatru!“ și, cu șuturi În fund, m-au azvîrlit pe ușa unui dormitor care s-a deschis pe partea cealaltă. Am fost Întîmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în picioare, lent, uriaș, inexpresiv și amenințător prin rigiditatea sa.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Reculând primul, cu ziarul în mână ca o armă.): Ce vrei? Ce? DOAMNA CU VOAL (Trăgându-l în spate pe BĂTRÎNUL CU BASTON.): Vrei să dai? Dă! Huidumă! BĂTRÎNUL CU BASTON (Către BĂRBATUL CU ZIARUL.): Poftim! Și mai ziceam să-l dăm afară. Cum să-l dai afară? BĂRBATUL CU ZIARUL: Dumneavoastră și cu doamna ziceați să-l dăm afară. Eu n-am zis să-l dăm afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
într-o parte, tocmai pentru a putea privi display-ul peste umărul său. Mormăi: - Îți spusesem să taci. Nu vrei. Nici nu te bag în seamă, în astfel de condiții. Ridică din umeri și continuă să scrie... „La volan, o huidumă îmbrăcată într-un costum negru, cu dungi, încerca să vadă ceva prin parbrizul lovit de picăturile mari. Zgomotul monoton al ștergătoarelor interfera neplăcut cu melodia “Blues falling down like rain”, interpretată de Dana Gillespie, iar fumul din mașină începea să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
încerca să vadă ceva prin parbrizul lovit de picăturile mari. Zgomotul monoton al ștergătoarelor interfera neplăcut cu melodia “Blues falling down like rain”, interpretată de Dana Gillespie, iar fumul din mașină începea să pună probleme serioase plămânilor celor doi bărbați. Huiduma coborî un pic geamul, apoi își privi șeful. - A trecut ceva vreme de când a intrat nenorocitul ăla în casă. Poți să mă tai, șefu`, da` nu înțeleg ce discută ăștia doi, din moment ce nici măcar nu se cunosc. Io cred că e
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu casa. Aș bea ceva înainte să-i sucesc gâtul. De preferat ar fi o tărie. - Nu-i ducem la tocător pe amândoi? Pierdem spectacolul. - Nu. Vreau să le văd privirile atunci când îi strâng de gât. Ploaia se înteți, iar huiduma coborâ geamul câțiva centimetri și scuipă. - A dracu` vreme, șefu`! De numărat bani, ha, ha! Omul cu Tatuaj nu râse. Scoase bricheta din buzunar și aprinse încă un Camel...” Merse din nou la fereastră. 10 minute. De ce nu? Am timp
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
această curiozitate ca pe o altă prăjitură delicioasă. Aș putea să spun că plescăi de încântare. De fapt, dacă te gândești mai bine, cu cât te gândești mai bine - ca să fiu mai exact - ăștia doi, Omul cu Tatuaj și bodyguardul huidumă care scuipă în stradă - oribil! -, chiar ar trebui să dispară din scenariul tău. Spectrul unui tocător de mare capacitate, care te macină în timp ce tu urli și arunci din tine măruntaie sau bucăți de oase, nu poate fi o perspectivă îmbucurătoare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Firele de înaltă tensiune dădeau senzația că doresc să se adune pentru a se împleti ca în acel joc al copilăriei numit covorașul, iar fulgerele scrijeliră cerul cu o poftă nebună. Uitându-se la ceas, Omul cu Tatuaj îi spuse huidumei de lângă el: - Ai fi putut să iei o umbrelă. Șoferul încercă să deschidă gura, poate că dorise să facă o glumă, pentru a mai destinde atmosfera, poate nu reușea să înțeleagă importanța obiectului numit umbrelă în condițiile în care te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]