46 matches
-
lui Dumnezeu peste cuptoarele-i Pe sub Adîncuri în groaznice Tenebre sub noian. 280 Cu groază Los de la corvoada-i se dădu napoi; marele ciocan Din mină îi căzu, si focurile sale în fum și-ascunseră puternicele mădulare; Căci în devastatoare huiete și prăbușiri, ciocniri și vaiete, Nemuritorul dăinuia, deși în somn de moarte-ncătușat. Ochii lui Los fost-au cuprinși de groază și păliră pe cînd bătea în jur 285 Pe demonul care se prăbușea; înfricoșat de chipurile Luate de înrobita omenire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
amețitoare fumuri În jurul Templului rostogolescu-se; și luat-au Soarele arzînd că pară peste Los 30 Și, cu mașinării imense jos rostogolindu-l, siliră sfera Groaznică. Soarele, împurpurîndu-se precum un leu feroce-n lanțuri 224, Se coborî la sonul instrumentelor care-înecară huietul De roți dogite și răcnetele-ngrozitoare a' sălbăticiunilor Ce trăgeau rotile carului Soarelui; și Soarele îl așezară 35 În capiștea lui Urizen să dea lumină-Abisului, Să lumineze-n timp de zi Războiul, s-ascundă tainicele-i raze-n timp de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Flory cea mărinimoasă) Tocmai citeam despre îngeri Numai unu și unu cei trimiși să însoțească Minunatul avion dar aleșii lui pasageri Pot fi copleșiți îi cuprinde uitarea și tirania Ispitei; deodată în urma avionului Poți desluși aripi smulse sau arse Un huiet enorm și străpungerea lumii Cât infinitul adânc al oceanului... Dumnezeu ce va face cu îngeri lui stewarzi? Dacă ar mai avea ce să mai adune din ei; Minunatul avion pe fundul oceanului Și cete-cete îngerii păzitori rătăciți într-o unanimă
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
varianta sa literară? - Mă așteptam să-mi pui această întrebare, fiindcă știu cât te preocupă. Nu pot să uit cum, la prima întrunire a scriitorilor după ^89, când - primul și ultimul - ai cerut lustrația în rândurile scriitorimii, sala, într-un huiet uriaș a tropăit minute întregi, spre a te împiedica să continui. Cum, mai pe urmă, de ce se schimbau lucrurile semănau mai mult cu ceea ce fusese. Am tot scris despre asta, mersul încet, deznădăjduitor de încet și mereu cu jumătăți de
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
de mai, Vladimir Jurăscu îmi istorisește cum, cu 35 de ani în urmă, jucase chiar acolo, în curtea mănăstirii, rolul Meșterului Manole în piesa omonimă. Spectacolul se terminase, dar nimenea nu aplauda; tăcere preț de câteva minute și-apoi un huiet dinspre public, urale. Pentru cei prezenți, oameni simpli, maestrul era chiar Manole, se-nghesuiau să-l atingă, să-i rupă veștmintele (la propriu!) ca să păstreze ceva din meșterul lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună o dată, chiar în locul unde se petrecuseră lucrurile. O spune, îl filmez. La vizionare dau de imagini perfecte. Fără sonor însă, până spre finalul înregistrării, când se-aude un huiet straniu. Cu totul altceva decât obișnuitul zgomot de fond al aparatului, cam ca murmurul unei mulțimi de oameni. Alta s-a întâmplat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde semnătura Voievodului nu s-a lăsat filmată din prima. Tot
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
de mai, Vladimir Jurăscu îmi istorisește cum, cu 35 de ani în urmă, jucase chiar acolo, în curtea mănăstirii, rolul Meșterului Manole în piesa omonimă. Spectacolul se terminase, dar nimenea nu aplauda; tăcere preț de câteva minute și-apoi un huiet dinspre public, urale. Pentru cei prezenți, oameni simpli, maestrul era chiar Manole, se-nghesuiau să-l atingă, să-i rupă veștmintele (la propriu!) ca să păstreze ceva din meșterul lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
lor. Îmi place povestea, îl rog pe Vladimir s-o mai spună o dată, chiar în locul unde se petrecuseră lucrurile. O spune, îl filmez. La vizionare dau de imagini perfecte. Fără sonor însă, până spre finalul înregistrării, când se-aude un huiet straniu. Cu totul altceva decât obișnuitul zgomot de fond al aparatului, cam ca murmurul unei mulțimi de oameni. Alta s-a întâmplat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, unde semnătura Voievodului nu s-a lăsat filmată din prima. Tot
Agenda2003-23-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281106_a_282435]
-
fetelor plutea peste tot. Dacă intri, intră odată, să închid! îl zori fata din ușă. Avea mișcări svâcnite din umeri parcă mereu voia să te împungă cu sânii. Să-l fi căutat, oare, într-adevăr, pe-acasă, sau... Miluță auzi huietul sălbatec al locomotivei venind peste el. Doamne, dacă află mama în ce-am intrat, se-mbolnăvește de inimă. Poate nu s-a-ntâmplat nimic, și zgâtia asta mică vrea numai să mă tragă de limbă. N-avea încredere decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
opera lui Sadoveanu. Eu și Băeșu, care era din Fălticeni, eram nemulțumiți de această nepotrivire între cei doi oameni la care țineam foarte mult. De multe ori ne duceam la lucru spre Mălini, aproape de hotarul nordic, de unde se auzea câteodată huietul tunurilor în Bucovina, unde moartea lucra cu spor. Aproape de toamnă, cu regret, am plecat la sărăcia părinților mei, însă mintea și sufletul meu erau îmbogățite. * Ceva despre Băncilă. Stând și lucrând la Fălticeni, odată ne aducem aminte că nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
al casei cu ziduri puternice, boier Papa Brân-coveanul, un tânăr cu fire aprinsă, dădea porunci: Scoateți caii din grajduri! Să fie înșeuați toți, mai puțin cei de caleașcă. Aceștia înhămați-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile amuțiră dominate de glasul stăpânului, care ordonă scurt: — Zăvorâți obloanele la ferestre! Iute. Apăru tremurând Stanca, palidă, cu ochii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Rămas singur, cum fusesem în fiecare seară, am mai stat vreo 119 jumătate de oră, până când singurătatea s-a îndesit și mi-a devenit insuportabilă. Poate că aveam să mai trăiesc încă douăzeci de ani cu acest țiuit în urechi, huietul camerelor goale. Acasă, când nu-mi mai suportam singurătatea, după ce citeam ore în șir până la împăienjenirea ochilor și refuzul minții de a mai înțelege, ieșeam și mă plimbam pe străduțe necunoscute, cu clădiri vechi, năruite, cu ziduri galbene lucind ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ai avut vreodată sentimentul acesta - cum, pâș, pâș, vine senzualitatea. „Doamne, am șoptit, aibi milă, nu mă lăsa s-o iau razna, scapă-mă, arată-mi o cale!” Și-atunci, din senin, din înaltul tăriilor cerești s-a rostogolit un huiet năpraznic și-am auzit o voce grozavă tunând: „La muncă!” N-am pregetat o clipă; mi-am pus un șorț, am dat la găini, am slobozit vacile, am udat și măturat curtea, am săpat în grădină, am plantat niște puieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bun venit - În clipa următoare Își dă seama că e numai În cămașă de noapte și desculță, așa că aleargă spre casă, cu mâinile rușin’-crucișate pe piept... Și bine face: pe loc se-ntunecă cerul - și numai pentru astă clipă huietul e atât de gros, de plin și rotund, Încât plesnește, pârâie, crapă: un izvor de colb țâșnește din chiar locul În care se afla, adineauri, mama;din gardul dinspre Moș Iacob sar, zburătăite, Împroșcate, așchii. - Nu-aicea, ’uăăăăi!, răcnește bătrânul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rudimentar. Și cum îl batjocorești tu cu superioritate (cine ți-o fi dat dreptul?) pe acest posibil V.: în sfînta sa naivitate viața e un premiu de loterie niciodată cîștigat. Trăind în furnicar, colon în colonie, rumegîndu-și memoriile, neînțelegînd în huietul general nimic din durerile celorlalți. Paleative: se adăpostește în locașul său celular și rumegă ziare, jocuri, prietenii. Și după el rămîne ceva, ca un restaurant după petrecere. Tînărul V. își poartă cu mîndrie conștiența revelată. Notează totul pentru o dementă
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai întinzând speranțele de la unul la altul și după aceasta, iar ne-am pierdut curajul și am petrecut cu amară inimă noaptea a șaisprezecea, apoi cu mare încordare noaptea a șaptesprezecea și se tot auzea, când și când, câte un huiet înfundat din inima Muntelui, dar așa de plăpând, încât numai tremura, ca o părere care ți se pare și asta, mai mult în noi, decât în afara tagmei noastre de prizonieri ai Muntelui Pietrosul Iar timpul trecea din ce în ce mai cu încetineală, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mult în noi, decât în afara tagmei noastre de prizonieri ai Muntelui Pietrosul Iar timpul trecea din ce în ce mai cu încetineală, de parcă sta să se închege asupra noastră Și eu, tot ascultând, jos pe schelă, deasupra Apei, dacă nu mai licărește, cumva, acel huiet și acea cutremurare de departe, am înghețat fără să iau seama și când am apăsat cu degetele în pulpa piciorului să văd dacă nu e congelată, am simțit carnea fierbinte și dureroasă și parcă înțepenind Așa că m-am urcat încetișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fân, Fetea, încercând să nu cadă, în timp ce arunca, cu furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că azi trebuie să postești? Odată-i ajunul Crăciunului! țipă Natalița, încercând să se facă auzită de huietul îndărăt al vântului. Bărbatul, țâfnos, înfșăcă furca, aburcă fânul în spate și porunci băiatului cel mare, Ivan, să aducă, la ușa grajdului, fânul rămas. Porni, hotărât, prin pârtia reavănă, dar se întoarse auzind glasul demult știut al vecinului Dimitrie: Ceas
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
până în hoceagul lor din Radu Calomfirescu. 400 DANIEL BĂNULESCU Primul asalt al potopului, cu bobul mărunt și rotunjit ca al rulmentului, umflă și terciui tot ce însemna planșă, album, carton, pe o rază de 10 000 de metri. Dirijând, cu huiete de bande rulante, franjurile colorate ale așezămintelor siderurgice, fâșiile încocoloșite de apă ale imaginilor căminelor culturale, versetele mobilizatoare din gazete și din documentele de Partid, umplând, cu miile, gâtlejurile canalelor de scurgere, ținând și, cu fiecare ghiorțăitură, ștergând încă o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de departe, Părea unul din acele osianice palate, Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc. Poetul are predilecție pentru zgomotele naturii, executate pe orge grave; torente: Urechea mea ascultă torentul ce plesnește, Talazul ce se sparge de malul său plângând... huiete ale apelor: Din vreme-n vreme numai de dincolo de dealuri Părea c-auz un sunet, un uiet depărtat, Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri, Sau ca ale mulțimii întărătate valuri, Când din robie scapă un neam împovărat. Tălăncile, țârâitul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spre Sfântul Apostol Evanghelist Matei, au fost cutremur mare de pământ, cât cădeau oamenii jos de prin biserici și vase de pe polițele de prin casele oamenilor. Spuneau oamenii bătrâni că n-au apucat cutremur așa de strașnic ca acela și huietul venea dinspre miază-noapte” (Letopisețul Țării Moldovei, Nicolae Costin). * 8 august 1861: “Să se știe când s-au cutremurat pământul, de au fost cutremur mare, cât n-au mai pomenit altădată nimenea, luni noaptea spre marți, la ceasurile 7 și un
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]