40 matches
-
ajungem la înălțime! Dacă realismul trebuie să fie fundalul unei dezvoltări vioaie și libere a vieții sentimentale, atunci realistul se cuvine să-și privească critic propriul realism. Aceeași condiție este valabilă și pentru idealism. Kant, care se îndreptase critic și humoristic, în Träume einees Geistersehers, împotriva unui idealism dogmatic, a deschis, în Kritik der reinen Vernunft, calea unui realism critic. Dacă realistul se întreabă cu seriozitate ce este propriu zis realitatea, el va deveni atent la faptul că, îndoindu-se în ce măsură
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pentru că omul a putut să trăiască și să se stră-duiască108. Dacă lucrurile s-ar desfășura așa încît izvorul valorilor ar seca la un moment dat, fiindcă totul ar ajunge într-un echilibru absolut, humoristul nu ar putea considera acest fapt humoristic, după cum am spus (*30). El admite atunci că tragicul are ultimul cuvînt. Sigur, ar dori chiar ca acesta să aibă ultimul cuvînt. Căci, din păcate, lucrurile s-ar petrece în așa mod încît stingerii vieții psihice i-ar premerge o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să aibă o importanță deosebit de mare, în calitate de sentiment total caracteristic, în care tot ce-i omenesc își poate căpăta drepturile, humorul nu se va declara totuși, nicicînd, unicul model just de concepție despre lume. În felul acesta, el se comportă humoristic cu sine însuși. Vede cum viața oamenilor se desfășoară pe tarîmul realității, pornind din puncte extrem de diferite și în condiții de fricțiune foarte diverse, și înțelege că orice dezvoltare are loc sporadic. El nu se miră de aceea că sentimentele
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
publ. de Raymund Schmidt, Leipzig, Vlg. Felix Meiner, 1923, vol. IV,, pp. 90-91). POSTFAȚĂ Problematica humorului a fost deseori dezbătută atît de esteticieni cît și de psihologi, întrucît comportă realmente o însemnătate cu totul aparte în existență. Interesul pentru fenomenul humoristic este confirmat și la un alt nivrl, într-un mod mult mai larg, de frecvența cu care se recurge, în vorbirea curentă, la sintagma "simț al humorului" o caliate de carenimeni nu s-ar dori lipsit. În același timp, aproape
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
secolului al XVI-lea, odată cu Ben Jonson, și continuînd cu Joseph Addison, Jean Paul și alții, pînă la Louis Cazamian. I-a revenit însă abia filosofului danez Harald Höffding meritul de a fi închegat primul studiu psihologic modern al fenomenului humoristic, superior celui întreprinsde Ben Jonson, bazat pe vechea fiziologia a umorilor, datorată lui Hipocrat și Galen. Importanța și necesara distincție operată de H. Höffding, cu acest prileh, între micul și marele humor, i-a fost sugerată, în primul rînd, de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mod curent. De altfel, gîndirea psihologului Allport se mai întîlnește cu ceea alui Höffding și sub alte raporturi atît în ideea directoare că "Procesele cognivive și afective ale personalității fuzionează într-o tendință integrală", cît și în opiniile despre fenomenul humoristic. Relev, astfel, adevărul că simțul humorului "este capacitatea de a rîde de lucrurile pe care cineva le iubește (inclusiv, desigue, propria persoană și tot ce ține de ea)" idee formulată anterior de G.Meredith precum și distingerea între comicul "legat de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Yrjo Hirn, Konstens Ursprung, Stockholm, 1902, pp. 95-102. 37 În mod corespunzător, micul humor poate intra în alujba ironiei, așa încît obținem schema: Glumă <Seriozitate <Glumă. Seriozitatea, care e în ironie forma exterioară a glumei, este în aceast caz exprimată humoristic, adică prezentată sub formă de glumă. Formal, procese psihice cum sînt cele indicate aici pot fi continuate mai departe: Seriozitate < Glumă < Seriozitate < Glumă. Dar acolo unde s-a dezvoltat un anumit tip vital, un eu real, vor exista, în cele
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Flournoy, Une mystique moderne "Archives de Psychologie", XV, Geneva, 1915, pp. 99 și urm. 122 și urm.; 134 și urm. 76 Cf. Psychologie, V B, 9, VI 6,6. Personlighetsprincipen i Filosofin, pp. 18-27. 77 Întocmai cum Domnul îl privește humoristic pe Mifisto, tot astfel se petrec lucrurile și invers. Humorul lui Mefisto fașă de Dumnezeu ("Din cînd în cînd, îmi place să-l văd pe-acest bătrîn") este condiționat de faptul că îl vede pe Dumnezeu ca pe un element
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
asemenea chestii cu humor și n-ar putea să le prețuiască decît în funcție de importanța lor pentru piața politică. Cu bonomia pe care și-a păstrat-o mereu, a adăugat că ar putea înțelege foarte bine dacă și eu aș considera humoristică, din punctul meu de vedere, strădania sa politică. Cred totuși că nici unul, nici celălalt nu o nimerea de-a-ntregul. 78 Cf. Psychologie, V D. Der menschliche Gedanke, § 107 și 121. x "Pe cît de grijulie pare ea cu specia, Pe-atît
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai intensă strălucire părea să adie în jurul tabloului Dar uite, nu-i mai putem înțelege deloc Pe cei cepășesc colojos, în gloată". 84 În "Papirer", VI, p. 38, ale lui Kierkegaard, se găsește un text cu titlul Răspuns unei individualități humoristice. Ceea ce înfățișează el aici reprezintă o blazare și un indiferentism ce nu se potrivește deloc cu modul în care caracteriza humorul, cam tot în același timp, în Uvidenskabelig Efterskrift. 85 Cf. în traducerea lui Gertz a Ifigeniei în Aulida, nota
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
invitația participării la „...o seară evreiască” susținută tot la Teatrul comunal, ocazie cu care s-a produs „...tov. doctor I. Goldenberg” care a conferențiat despre „...literatura idiș”. Atmosfera a fost Încinsă până la incandescență de Dalle Westler „...care a recitat bucăți humoristice din Șalom Alehem”. Dar, așa cum s-a mai Întâmplat și cum se va mai Întâmpla, satisfacția liderilor comuniști evrei a fost demolată de prestația „...tinerilor din Hasomer Hatair” care, invitați la această serată le-au provocat „...un fiasco” deoarece „...au
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
obsesia albului proiectând adevărate tablouri bacoviene (convoaie mortuare ce defilează sub cerul lăptos, fețe livide, zăpada murdară). D. a mai publicat o suită de Profils parlementaires roumains (1916), iar în colaborare cu Radu Drăgescu a tradus din E.A. Poe Fantezii humoristice. SCRIERI: Profils parlementaires roumains, București, 1916; Drumuri de sânge, București, 1918; Moartea albă, București, [1918]; Pe urmele bolșevicilor, București, 1918; Hanul durerilor, București, 1926. Traduceri: E. A. Poe, Fantezii humoristice, București, [1924] (în colaborare cu Radu Drăgescu). Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
în colaborare cu Radu Drăgescu a tradus din E.A. Poe Fantezii humoristice. SCRIERI: Profils parlementaires roumains, București, 1916; Drumuri de sânge, București, 1918; Moartea albă, București, [1918]; Pe urmele bolșevicilor, București, 1918; Hanul durerilor, București, 1926. Traduceri: E. A. Poe, Fantezii humoristice, București, [1924] (în colaborare cu Radu Drăgescu). Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 366, 368-369; Nichifor Crainic, Ion Dragu, „Moartea albă”, „Revista critică”, 1918, 2; Caion [Constantin Al. Ionescu-Caion], Cronică literară, „Cronicarul”, 1918, 15; Al.Al. Busuioceanu, Cărțile lui Ion Dragu, LU
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
oare Tita Rufo sau Talleyrand? Imposibil! De data aceasta, marele arhitect al universului a, cum se zice, nirnerit-o. Toate însușirile genului, Tănase le întrunește la superlativ: înfățișare, voce, dicție, simț al ritmului, ureche muzicală (era să zic musichallă), comunicativitate, prestigiu humoristic, în fine via comica. Din clipa în care intră și până când iese din scenă, Tănas;e e comic. Râsul izbucnește în spectatori spontan și irezistibil, ca un motor, pus în mișcare prin mise en marche automatique. Dar calitatea de căpetenie
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
armoniza pe toți pentru timpul cât dura, pe unii pentru toată viața lor. Cele mai disparate spirite sau putut întâlni și sau putut însufleți în acest contact: veselul voltairian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancolicul Teodor Rosetti cu (pe atunci) humoristicul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor rânduri cu militarul autodidact M. Cerchez, tra ducătorul lui Heine, N. Schelitti, cu franțuzitul M. Korné, închisul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul Mandrea cu hazliul Paicu, agerul și recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spaniolul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]