56 matches
-
de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului, scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă, ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților, ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja, luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile, pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
de grâu și așa costelive și fără de miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Manuscris > Amintiri > AMINTIRI I Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Merg pe ,,drumul județean asfaltat” și-mi amintesc drumul acela plin de gropi și de pietre din copilăria mea pe care hurducăiau căruțele cu roți de lemn încinse cu șine, trase de cai , care mai de care mai arătoși , împodobiți cu cordele roșii și ciucuri de lână. Erau căruțe și cu roți de ,,tertecuță”, dar acelea erau, atunci, ca mașinile de ultimă
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
distanță bună, până a văzut o uliță desfundată, plină de hârtoape și mocirlă. Mașina, e drept, obosită și de drumul lung, dar luată sever în primire de hârtoape și noroaie, a început să zdroncăne, să boncăne, să scârțâie și să hurducăie. Rotofeiul din spate râse: --Bre, da’ mașina matale boncăluiește ca un cerb în călduri. Nervos, Mototolea nu-i răspunse, dar întrebă răstit: --Unde dracu’ este poarta verde că...de când mergem... Mustăciosul îl îndemna mereu: înainte, tot înainte! Mototolea a mers
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
vreme, pipăind printre cămașa de noapte și papuci, În căutarea mătăniilor. Chihlimbarii ca mierea Înghețată, crăpate de căldură, ele au ajutat-o să treacă prin masacre, un marș de refugiați și un oraș În flăcări, așa că le Înșiră În timp ce taxiul hurducăie pe străzile Întunecate, Încercând să fie mai rapid decât contracțiile ei... ...iar Zizmo străbate gheața În viteză. Acul vitezometrului se ridică. Motorul duduie. Lanțurile de pe cauciucuri lasă o dâră Învolburată În zăpadă. Packardul se avântă În beznă, alunecând pe porțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
soarta l-a prins strâns de testiculele sale învelite în mătase. Nababul este în drum spre un sătuc obscur de deal, dificultatea aflându-se cuibărită între picioarele sale, ca un animal mic, bolnav. Pe măsură ce se luminează de ziuă, mașina englezească hurducăie pe un drumeag pentru vite, care duce la coliba singurului sfânt de bună-credință, aflat în limita hotarelor Fatehpurului. Acolo, Conducătorul Suprem, care confundă Întunericul și Sabia Sfântă a Islamului, se trezește în fața unui sărman orb, căruia îi atinge picioarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cap, precaut. Străbat un drum liniștit. Într-o zi toridă. Cei doi băieți își bălăngăne picioarele, privesc cruciș, își sug măselele, din gurile lor mult prea mari, pe care este foarte evident că le-au moștenit de la tatăl lor. Căruța hurducăie pe drumul plin de praf, iar vasele de lut se aud zăngănind la fiecare hârtoapă sau șanț de pe drum. Bivolul familiei Singh, căruia nu i s-a dat un nume, trage la jug și-și folosește coada pentru a alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
același lucru. Și e vina mea că nu l-am obținut. — Nu e vina ta, murmur stângace. Nu așa am vrut să decurgă lucrurile. Mă privește serios. Îmi mai dai o șansă ? Un autobuz roșu uriaș cu etaj se apropie hurducăindu-se de stație și ridicăm amândoi privirea. — Trebuie să plec, spun, ridicându-mă. Mi-a venit autobuzul. — Emma, nu te prosti. Vino În mașină. — Nu. Mă duc cu autobuzul ! Ușile automate se deschid și mă urc În autobuz. Îi arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ăsta e un autobuz, sau nu mai văd eu bine ? spune cu ochii cât cepele. Ce caută aici ? — E autobuzul meu, spun. M-a adus acasă. Flutur din mână către șofer, care Îmi răspunde la fel, iar autobuzul pornește iar hurducăindu-se În noapte. — Nu-mi vine să cred ! spune Lissy Încet, privindu-l cum dispare după colț. Se Întoarce spre mine. Deci... până la urmă a fost totuși OK ? — Da, zic. Da. A fost... OK. PAISPREZECE OK. Să nu spui nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu Mercedesuri fumurii și jeep-uri - sicriele de lux ale țigăniei săltând prin zarva de muzici încrucișate, revărsate din boxe agățate în balcoane. Toată lumea să audă și să vadă ce ai și ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
același lucru. Și e vina mea că nu l-am obținut. — Nu e vina ta, murmur stîngace. Nu așa am vrut să decurgă lucrurile. Mă privește serios. Îmi mai dai o șansă ? Un autobuz roșu uriaș cu etaj se apropie hurducăindu-se de stație și ridicăm amîndoi privirea. — Trebuie să plec, spun, ridicîndu-mă. Mi-a venit autobuzul. — Emma, nu te prosti. Vino În mașină. — Nu. Mă duc cu autobuzul ! Ușile automate se deschid și mă urc În autobuz. Îi arăt șoferului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ăsta e un autobuz, sau nu mai văd eu bine ? spune cu ochii cît cepele. Ce caută aici ? — E autobuzul meu, spun. M-a adus acasă. Flutur din mînă către șofer, care Îmi răspunde la fel, iar autobuzul pornește iar hurducăindu-se În noapte. — Nu-mi vine să cred ! spune Lissy Încet, privindu-l cum dispare după colț. Se Întoarce spre mine. Deci... pînă la urmă a fost totuși OK ? — Da, zic. Da. A fost... OK. PAISPREZECE OK. Să nu spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
unghiile în ciorba fierbinte a imaginii sale și-și astâmpărară cu nesaț curiozitatea. Spre deosebire de stradă, pricepură imediat că aveau de-a face c-un rahat de copil, rămas într-o ureche. Depășea totuși ce-și imaginaseră despre el, hurducăindu-și fiecare oscior în tramvaiele care-i purtaseră până aici. După ce jucară împreună comedia testării cunoștiințelor Sinistratului, neentuziaste și încîlcite, primiră tustrei, pe rotulele genunchilor, ceșcuțe cu cafea, farfurioare cu dulceață, pahare cu limonadă, lepădară atitudinile apretate și încinseră o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
țigări că au pus mâna pe ei milițienii, deghizați în civili; era razie și se urmăreau infractorii care se legau de greci, fetele etc. Îi bagă într-un IMS împreună cu ceilalți borfași. Mașina arhiplină demarează în trombă pe Valea Portului, hurducăindu-se pe șoseaua de caldarâm, aruncând pasagerii unii peste alții pentru ca în sfârșit să ajungă la sediul miliției de pe strada Mangaliei. Au fost duși la subsol unde a început ancheta. Le-au luat datele de identificare numele, profesia, adresa. Erau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
altă lume: strada largă, nepavată, mișuna de căruțe țărănești cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și borcane de lut, deasupra cărora moțăiau copiii lângă femei în fuste lungi. Camioane cu osii de fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra automobilelor, în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți lua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
verde, pună de buruieni, strălucea în lumina soarelui. 44 Trăsura se opri în fața dughenii. Lina nu spuse nimic. Birjarul cară lada cu Grigore. Aștepta bacșișul, și cârciumarul îi dădu câteva piese. Aglaia vorbea cu soacra. Droșca întoarse și plecă înapoi, hurducăind. Rămăseseră în fața gardului spălat de ploi. Stere deschise larg poarta și spuse: - Asta-i cârciuma mea! Se opri să răsufle. Soarele îl învăluia. Avea o față dreaptă și bărbia aruncată înainte, ca și când ar fi voit să arate mereu ceva. Era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își încercau norocul de-a lungul noului drum comercial. O zarvă veselă se auzea de departe. Tramvaiul scrâșnea pe șinele-i de fier, uneori caii se speriau, se aduna lumea grămadă, chip de-l mai pornește! Camioanele pline cu cărămizi hurducăiau prin gropile pavajului. Deasupra străzii pluteau nori de praf. Pretutindeni se ridicau prăvălii și curți. Țiganii descărcau nisipul și varul. Zidarii nu mai lăsau mistria de când dădea soarele până în noiembrie. Între Grivita și șoseaua largă care ducea spre nordul orașului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scoată din casă pe furiș... Copiii rămăseseră acasă, și dacă se mai încumetase câte unul într-aici, spre locuința cămătarului, fusese pus pe goană, pentru că ceea ce avea să urmeze era o treabă serioasă, de oameni mari. Dricul sosi dinspre Filantropia, hurducăind prin gropile drumului nesigur, acoperit cu bălți înghețate. Pe capră stătea un cioclu îmbrăcat în haine negre. Pe cap avea o pălărie caraghioasă cu pampon din pene 216 de gâscă, date și ele cu tuș sau cu altceva. Mâna caii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ieșim noi... În noaptea aia i-au suit iar în dubă și i-au cărat în dealul Mărțișorului. Și-au luat rămas bun de la hoți. Unii ședeau încă în prevenție, ținuți cu bacșișuri, să le treacă timpul mai ușor. Mașina hurducăia pe drumul prost și-i dureau oasele de atâta bătaie. Șoseaua nepavată a Olteniței urca spre închisoare. Auziră lăutarii din cârciumile mahalalelor. O dată 8 trecură lacrimile pe Paraschiv. Codoșul ședea tăcut într-un colț. I-au dat jos într-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
om întâlnit în cale observ gaura împușcăturii sau locul în care ar trebui să fie tăiat. (Vehiculul-Ea părăsește patul, îi arată LUI cu mâna ca e nebun, aproape că-l bate tandru pe umăr și dispare) EA: Dricul tău exemplar hurducăie, plin de veselie într-un anume sens, pe un drum de țară, al meu trece în viteză pe o alee, și caroseria lui strălucește și oglindește împrejurimile vesele din jurul lui cu așa vehemență, că el, autovehiculul nu mai poate arăta
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!” Am ajuns să cunosc Ozana cea frumos curgătoare a lui Creangă cu lacrimi în ochi, într-un autobuz prăpădit ce hurducăia pe un drum neasfaltat, când mă duceam de la Piatra Neamț la Târgu Neamț să dau examen de admitere la liceu. Intrucât nu aveam unde să stau pe timpul examenului, mă duceam dimineața cu un autobuz de la autobaza unde lucra ca inginer fratele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
că mă sperii. Mă îndoiesc, zâmbi ea vag. —O, Darcey, tu întotdeauna ai puterea să mă sperii. Zâmbetul lui era la fel de vag. Darcey nu știa ce să răspundă, așa că nu răspunse nimic. Apoi avionul se puse în mișcare, străbătu pista hurducăind și se înălță lin în văzduh. Zburau deasupra mării în momentul în care căpitanul declanșă semnalul de punere a centurilor de siguranță și spuse personalului de zbor să se așeze și ei deoarece se anunța o furtună pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și casele de cărămidă din Brooklyn, unde familii întregi își vedeau de viețile lor individuale, dar totuși legate între ele în clădirile ca o tablă de șah cu pătratele iluminate. Uneori stăteam în metrou în timp ce acesta huruia și scârțâia și hurducăia la curbe, și voiam să deschid gura și să dau glas deșertăciunii din sufletul meu într-un strigăt prelung. Dar chiar și așa, era mai bine decât să citesc. Nu aveam răbdare cu poveștile care nu erau reale sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
transforme În aer, În piatră, să devină cocor. Un violoncel din interiorul său Îi răspundea de sus În propria sa limbă, un sunet de alean și de autoironie. Le văzu aproape cu ochii minții pe cele trei muziciene În vârstă, hurducăindu-se ore Întregi Într-un taxi vechi, de-a lungul șoselei de coastă, pentru a susține un recital În vreun kibbutz Îndepărtat din Galileea de Sus sau la festivitatea de deschidere a congresului veteranilor Brigăzii 1. Cum Își petrec ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
înțeles că a fost rasă de pe suprafața pământului. Sunt morți cu miile. Mașina înaintează cu greu. Prin fața lor trece cu viteză nebună o mașină a salvării. Înjurând cu năduf, șoferul camionului o evită în ultimul moment, apoi pornește din nou, hurducăindu-se puternic, atent la gropile bombelor sau mormanele de cărămizi din mijlocul străzii înguste. Pe parbriz se depune un praf cenușiu, grăunțos pe care ștergătoarele încearcă cu greu să-l îndepărteze. Ca în lumina unui flash fotografic, Marius vede chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]