66 matches
-
de grăsime, mă dichiseam în fugă, Cornelia îmi pregătea pachetul cu sandvișuri, un măr și ce se mai găsea prin casă, pe urmă autobuzul 38, doar eu, șoferul și doi-trei muncitori de la Regie, eram năuc de somn, mă străduiam, printre hurducături, să reconstitui fantasmele de peste noapte - merita, visam întotdeauna îngeri -, în fine gara exalând mirosuri grele, găseam acceleratul tras la linia a șasea, urcam la clasa boierească (aveam abonament lunar), mă tolăneam pe canapeaua îmbrăcată în catifea albastră și deschideam o
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
cerul cu apa se împreună parcă e o pînză ploaia și răpăie ce-o fi făcînd dracula singură dacă eram acasă își băga capul îi încape perfect în subțioara mea ce să mai aștept alcoolul în papilele mele provoacă mici hurducături dezastre ale gustului cum o fi sîngele tău pe limba mea cu ochii închiși l-aș putea recunoaște cînd stau la o masă cu un bărbat chiar și cu luca nepotul meu simt cum simte pielea mea sub mîngîiere plăcerea
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
ai comediei îmbinînd alegații/ cu rîgîieli rusticane/ ritmînd în allegro giocoso exordiul,// chiar atunci cînd s-a pornit un vacarm de pietroaie/ rostogolite de sus/ că o nenorocoasă-aruncare de zaruri/ de parca un munte s-a rupt din tăria stîncoasa/ cu hurducătura și mare cutremur/ zgîlțîind căpriorii,/ fărîmițînd pe fete cerate crusta de fard/ care cade o dată cu fata.// i-a năpăstuit, spumegînd, întunericul. că la o naștere/ s-au rupt apele cerului/ și grozave talazuri, înalte cît un războinic călare/ au năvălit
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
prolog. Prolog Când spre după-amiază se mai află încă la masă, în fața micului dejun, aceasta devine sub mâinile ei o masă în aer liber și vede câmpia unui acoperiș ruginit și plat, nimic altceva. Curentul stârnit de S-Bahn și uruitul hurducăturilor pe șine, configurează aici, afară, spațiul. Pe vremuri, întreaga fațadă de peste drum încadrată de ferestre, situată mai sus de curțile din dos, era uneori o sală de bal, prin care cineva căra niște cărți vechi și în antreu, în dreapta; un
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
de idei, frumusețea ar învinge vulgaritatea, ceea ce ar fi la fel de inexact ca și cînd vulgaritatea ar obține o pondere mai mare decît frumusețea. 8. Liftul Uruitul amenințător al liftului în urcușul lui pînă la etajul 16 al hotelului Dorobanți și hurducătura la oprirea și pornirea lui, etaj de etaj, mi-ar fi părut mai puțin amenințătoare, dacă vreunul din călători ar fi spus "Bună ziua" sau altceva consolator la intrarea în lift (la hotelul Dorobanți sînt cazați mulți turiști străini! n.t
Peter K. Wehrli - Deruta by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/7694_a_9019]
-
strecoară o cenușă rece în oase și-n întreaga ei alcătuire, i se păru că aude liniștea ca un val căzând peste lume. Însuși pământul se liniștea și se făcea ușor-ușurel, ca și cum ar fi adormit odată cu ea. Toate zgomotele și hurducăturile pe care le simțea noapte de noapte, exploziile și convulsiile frontului încetară. Se trezi mirată și-și dădu seama înainte încă de-a deschide ochii că liniștea era cea care o trezise. Cum o trezeau în celelalte dimineți zgomotele. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Vremurile mai bune Acolo unde vechile urme au pălit se arată o nouă țară cu toate minunile ei.* Tatălui meu Itc "I" Zăpadătc "Zăpadă" Sosirea - după o călătorie peste culmile munților Jura prin viscolul de zăpadă, cu hâțânări și hurducături, în vehiculul ăsta strâmt condus de tata, care a frânat brusc la capătul satului S., în fața porții unui garaj. Motorul sa oprit, tăcerea s-a așternut în jurul mașinii și pe geamuri sta parcă lipită priveliștea nemișcată. Tata, care își întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Îmi aduc aminte că într-un an jupâneasa domniei tale venise și dânsa cu noi, pomenit fie-i numele. Adusese o groază de perine în căruțe și ne-a culcat pe toți copiii, făcând coviltire din macaturi și cu toată hurducătura am adormit cu toatele. Când ne am trezit, ajunsesem la mânăstirea Negrului Vodă. Așa trezită din somn, mie mi se părea că vin pe alt tărâm. După vecernie, cu jupânițele am pornit să citim pisaniile de deasupra ușilor, de pe pietre și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ce ne-am mai putea dori acum când avem tot confortul? După ce îl ridică pe von Streinitz, cu ajutorul lui Marius, bătrânul se asigură că cei doi stau cât de cât bine, apoi plescăie scurt din limbă un îndemn pentru cal. Hurducăturile căruței smulg printre buzele nefiresc de albe ale neamțului câte un geamăt slab. Ies curând la șosea și acestea încetează. Tataie, dar un telefon găsesc acolo? Numa' la șeful de post, răspunde bătrânul cu glas domol. Cu un zgomot infernal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
muncitori tineri, În salopete gri, zdrențuite, se târî Înapoi În trafic. Kitty se ținea strâns de Desert Rose și de o bară, În timp de muncitorii o dezbrăcau din priviri, chicoteau În spaniolă și se Împingeau În ea la fiecare hurducătură și la fiecare curbă, mai mult decât spuneau legile fizicii că ar fi fost normal. Însă Kitty știa că nu aveau acte În regulă și că nu voiau necazuri. Era logic să se poarte cum trebuia. Până la urmă ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cealaltă, iar coșul de sîrmă se balansa ca un leagăn. Mi-am pus capul pe lîna cu miros pătrunzător, care, am aflat mai tîrziu, era puloverul lui Jerry, mirosul lui Jerry, și am Închis ochii. Împletitura groasă a puloverului amortiza hurducăturile, Însă nu-mi alina durerea din picior. Sub coș, roata din față a bicicletei scîrțîia. Mi-ar fi plăcut să-i spun lui Jerry adio fermoar, Însă nu aveam puterea și, oricum, mă cam Îndoiam că ar Înțelege. Și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
coșul ridicat al trăsurii, neferit însă nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dulce și lipicios, bâzâit de viespi. Și totuși, de ce să-i fi spus vino mai devreme mâine ? Firea lui îl îndemnase să se supună poruncii, dar, iată, o făcea fără nicio plăcere, și chiar cu o emoție neplăcută. Iarăși o hurducătură, iarăși gustul acru al mâncării de birt - a face un drum special, într-o zi cu aferuri peste aferuri, în această culme a zvonurilor de intrare !... O hurducătură, un gol amețitor în care îți alunecă inima : s-ar putea ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
făcea fără nicio plăcere, și chiar cu o emoție neplăcută. Iarăși o hurducătură, iarăși gustul acru al mâncării de birt - a face un drum special, într-o zi cu aferuri peste aferuri, în această culme a zvonurilor de intrare !... O hurducătură, un gol amețitor în care îți alunecă inima : s-ar putea ca aceasta să fie ultima, da, da, fără nicio exagerare, ultima ta săptămână !... O săptămână numai, și poate vei alerga bezmetic, cu pușca strânsă la piept - tu să fii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajuns în mijlocul salonului și mă opresc ca să ascult încă și mai atent. Toate simțurile mi s-au strâns într-unul, eu însumi nu mai sunt decât un imens pavilion auditiv. Nu, nu a fost o halucinație, se aud într-adevăr hurducăturile unei trăsuri ! Un zgomot de neconfundat, mai ales acum, de când ne pavează strada ! Și eu, care m-am luptat cu mine atât ca să-mi înjumătățesc lânceda siestă și, după o toaletă sumară, cu mintea încă toropită, am coborât grijuliu scara
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vor putea să stea, normal, de vorbă. Eu sunt, știi că sunt eu ? Mirosul de ceară curată și de tămâie, acoperind rușinoasele duhori ale cărnii, uși deschizându-se și închizându-se în spatele lui, plânsete înăbușite, pași pe scara de lemn, hurducăturile unei birje, afară, pe strada desfundată, zornăitul unor garnițe goale de lapte într-un faeton - obișnuitul foșnet al străzii, al casei, al lumii care, rămânând aceeași, încetase să mai fie primitoare și caldă, și unde își ascundea atunci rânjetul dezmățat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să i-l fi congelat pe chip. — Numărul treizeci și doi, tinere. M-am Întors și am zărit silueta spectrală a vilei familiei Aldaya Înaintînd spre noi asemenea prorei unei corăbii Întunecate În cețuri. Tramvaiul s-a oprit cu o hurducătură. Am coborît, evitînd privirea controlorului. — Noroc, Îmi șopti el. Am contemplat tramvaiul care se pierdea În susul bulevardului, pînă cînd nu s-a mai auzit decît ecoul clopotului. Un Întuneric dens s-a pogorît În jurul meu. M-am grăbit să Înconjur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încă, zise Kay zîmbind. — Adică să scapi de un copil, vreau să spun. Dubița se hurducă de cîteva ori În timp ce trecu pe un drum desfundat. — Ce? zise Kay. Viv nu răspunse. Simțea cum i se mai scurgea sînge la fiecare hurducătură. Închise din nou ochii. — Vivien, o Întrebă Kay, ce ai făcut? — Ne-am dus la un domn, spuse Viv În cele din urmă. Trase aer În piept. La un dentist. Ce ți-a făcut? — M-a adormit. La Început totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
putea să mori, adăugă ea. — Nu-mi pasă! — Kay, zise Mickey, și cînd aceasta nu răspunse, se Întoarse. Dubița se urni cu o smucitură și porni mai repede ca Înainte. Viv se lăsă din nou jos. Acum nu mai simțea hurducăturile, i se părea că e undeva, suspendată. Credea că, pierzînd atîta sînge, probabil că Începuse să plutească. Ca prin vis, o văzu pe Kay adăugînd ceva la eticheta prinsă de guler, apoi bîjbîiind printr-un buzunar al paltonului; apoi simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
putea zice... Drumul se îndreptase și vizitiul dădu bici cailor. Căruța prinse să huruie și să hurduce atât de tare, că sublocotenentul, în focul povestirii, își mușcă limba. Se roși de durere și înjură în gând. Vru să continue, dar hurducăturile îi schilodiră cuvintele, silindu-l să tacă. În cele din urmă, temîndu-se să nu-și fi sângerat limba, începu să scuipe ascuțit spre gârla din dreapta drumului, întocmai cum fac soldații când au răgaz să fumeze în tihnă. Zgomotul roților și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îi schilodiră cuvintele, silindu-l să tacă. În cele din urmă, temîndu-se să nu-și fi sângerat limba, începu să scuipe ascuțit spre gârla din dreapta drumului, întocmai cum fac soldații când au răgaz să fumeze în tihnă. Zgomotul roților și hurducăturile desțeleniră gândurile lui Apostol. " Azi la nouă era să osândesc iarăși... Acum alții mă vor osândi pe mine! își zise dânsul, fără frică, ba chiar cu un fior de plăcere, urmând numaidecît: Oare cine mă va înlocui azi?" Căută răspunsuri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întunecos al beciului gemăntănașul meu cafeniu, dar când am făcut un gest să îl recuperez am fost imediat oprită cu o lovitură brutală. Simțeam că nu mai puteam suporta lovituri și m-am lăsat păgubașă. După peste trei ore de hurducături pe un drum de țară am trecut o barieră de cale ferată și nu peste mult timp eram împinse din căruță spre peronul unei gări al cărei nume n-am apucat să îl citesc, pentru că deîndată a trebuit să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ana o mai lega de viață nepotul ei Vasili, rămas orfan, pentru Ulitia și Olga viața nu mai avea nici un sens, rămâneau ore în șir prosternate în fața icoanei lor, refuzau mâncarea, nu mai munceau. După o zi și jumătate de hurducături pe un drum cu greu de bănuit prin pădurea tot mai deasă am ajuns la Cingaly, localitatea în apropierea căruia se afla spitalul la care eram duse, așa cum aflasem iscodind cu insistență pe unul dintre militari. În sfârșit am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
coclaurile noastre nepavate. În vreme ce În dugheană Muñagorri dădea pe gât lichide inflamabile, eu am Încredințat gurii unei cutii poștale salutul filial adresat editorului meu pe spatele fotografiei pe care mi-o făcusem În veșminte de gaucho. Întoarcerea a fost dezagreabilă. Hurducăturilor de pe via crucis li se adăugau stângăciile bețivanului; mărturisesc cavalerește că sclavul acoolului mi-a trezit mila Într-atâta, Încât i-am trecut cu vederea spectacolul hidos pe care mi-l dădea; chinuia gloaba de parcă i-ar fi fost fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
înălțime, în ciuda faptului că el se chinuia din toate puterile să-l redreseze. Între timp se făcuse noapte. Toți priveam îngroziți cum pata neagră de jos se apropia amenințător. Așteptam din moment în moment să ne zdrobim de ceva. Câteva hurducături violente ne-au anunțat că aparatul atinsese pământul. Aripile s-au frânt ca un vreasc, dar avionul s-a oprit fără să ia foc. Pilotul stătea nemișcat în scaunul său. Așteptam de la el o precizare, o explicație, dar când s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]