138 matches
-
nopți. Și n-am ajuns la Montevideo. Nu știu, poate n-a vrut drumul sau... Așadar ne urcăm în tren, un tren cu compartimente deschise și scaune jupuite, cu bătrîni muzicanți cîntînd tangouri la acordeon, un tren în care ne hurducăm ca într-o roabă. Prin fața ferestrelor trec case deasupra cărora se sprijină acoperișul pe colonade zvelte, formînd bolți arcuite discret, case mici cu balconașe, case galbene sau de culoarea cărămizii, văd în ele apărînd, din senin, evantaie sau piepteni cu
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
dus cu mama ei la Canal, ca să-l vadă pe cel închis pe nedrept (înainte de război, culmea, îi apărase onest, ca avocat, pe comuniștii trimiși în judecată de autorități, fair-play-ul său fiind remarcat în ziarele epocii): " Imagini de neuitat: căruța hurducându-ne (primise aprobarea și mama) prin praful dobrogean, apoi poarta lagărului, cu milițianul examinând cartea poștală și buletinul meu de identitate (mama trecuse mai repede, probabil din cauza vârstei, iar tinerețea mea păruse suspectă, pentru că nu puțini tineri, pe atunci, declarau
Ce ar trebui să citească oamenii politici by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15302_a_16627]
-
Însă, cel puțin, poetul nu era silit să stea cot la cot cu zbirii. Vehiculul Înaintă huruind pe caldarâm, tras de un cal care devia În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată să poată atenua smuciturile. Migrena lui Dante se Înrăutățea, În acele zdruncinături chinuitoare. Prin deschiderea laterală, zări cum se perindau fațadele aspre ale vechilor ziduri, apoi carul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se juca la fel ca toți copiii, cu diferența că finalitatea fiecărui joc trebuia să fie la ea, săparea unei gropi. Cu timpul, gropile ajunseseră un scop în sine și căruțele care intrau sau ieșeau din curtea vel-logofătului Samoilă se hurducau prin hârtoapele tot mai numeroase săpate de inventiva copilă, făcându-i pe surugii să suduie în șoaptă. în fața toanelor fetei sale, vel-logofătul rezista cât rezista, apoi, deoarece o iubea nespus și Despina se făcuse și frumoasă, ceda în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și, în cazul ăsta, ar trebui probabil să omorâm unul sau mai mulți. — M-am gândit și eu la asta, recunoscu mama sa. — Să rămână legați. Dacă au fost de acord să-și petreacă două săptămâni înghesuiți într-o mașină, hurducându-se, înghițind praf și riscând să aibă un accident doar ca să se distreze, la fel de bine pot accepta să stea legați de mâini câteva zile ca să-și salveze viața. Sunt de acord cu tine, interveni Suleiman, care se întorsese după ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ușurează una singură avem o singură viață cine-mi garantează că ajung teafăr la Osaka Doamne ferește măcar să știu că mi-am bucurat hoitul ăsta și că am făcut ceva să mă scoată din cireadă ce tot saltă așa și se hurducă ia să beau eu un coniac acolo sub scaun deasupra buzunarului scrie În caz de pericol folosiți vesta de protecție a fost o dată buzunarul e mai gol decît buzunarul meu cînd am ieșit de la zdup dacă vor să ne punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
duși la cimitirul de pe deal. Uneori vedeam câte unul din camioanele acelea luând-o pe strada principală, cu o femeie care plângea în față și cu un bărbat la volan, ducând în spate o cutie lungă de lemn care se hurduca tot drumul până acolo. Copiii mici fugeau când vedeau camionul, fiindcă îi speria. După ce ieșeau din oraș, o apucau pe dealul din nord, spre cimitir. Dacă femeia figura pe listele predicatorului, se opreau la biserică să-l ia și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
unghiile în carne, eram cu fața la spectatori, nu puteam să râd, la fel spune că a făcut și Gelu, Hudac s-a pitit sub scutul lui și, cât era de gras, nu se mai vedea de acolo, doar scutul ce se hurduca. Puiu s-a întors cu fața la fundal, ca să nu fie vorbe, Fotino a căscat gura fără de aer, Beligan, care altminteri era destul de rezistent, râdea greu, se stăpânea, a deschis gura, că-l prinsese chestia pe expirație și începuse să se sufoce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
aduși cu forța în C.A.P. Era plină de hârtoape, însă se circula binișor, inclusiv cu autobuzul care avea curse zilnice, de la Mangalia sau spre Mangalia, făcând punte de legătură în comuna 23 August cu cele ce mergeau spre Constanța. Hurducându-se prin denivelările șoselei județene, molotovul își vedea de drumul său sinuos, iar nea Cârâc tot trăgea de volan să nu-l scape din „hățuri” în șanțurile de pe ambele părți ale șoselei. Cei doi tineri se tot înghesuiau unul în
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
în țară și prin Canada, unde are oarece treburi scriitoricești la Asociația Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, ocupându-se de dorurile acestora, după cum zice într-un poem „Jos la răscruce, gata de ducă/ Ce mă mai ține, mă tot hurducă./ Dorul atârnă frunza săracă/, Dragostea vine, dragostea pleacă ... / Prind, ca din palme, să se resfire/ Cioburi păstrate în amintire ... / Ca o minciună consolatoare,/ Vremea mă ninge, clipa mă doare ... Al. Florin Țene‚ drăgășenean talentat, literar vorbind, maramureșean de studii și
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
pe acest traseu colinar: jocul imponderabil al nuanțelor exuberanței juvenile (“Tânara visează-n casă, o lumina de matasă/ Cum salvează din declin o bluziță de satin/ Spală vase, rufe spală-n pantalonii de fatală/ Agreabilă si suplă generos în pod hurducă/ Melancolică, activă, inspirată, reflexivă/ Își lipește-n frunte stele, minuscule , efemere.../ Dintr-o dată ca împuns/ Podul a pornit-o-n sus/ Cu-al său înger presupus/ Genunchiat într-un surâs!”), golurile de aer ce predispun uneori la melancolie (Pământul tace
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
trăirii, iar banala realitate capătă brusc un impuls către fabulos: ”Tânăra visează-n casă o lumina de mătasă/ Cum salvează din declin o bluziță de satin/ Spală vase , rufe spală-n pantalonii de fatală/ Agreabilă și suplă generos în pod hurducă/ Melancolică, activă, inspirata, reflexivă/ Își lipește-n frunte stele, minuscule, efemere.../ Dintr-o dată ca împuns/ Podul a pornito-n sus/ Cu-al sau înger presupus/ genunchiat într-un surâs (Ea). Dacă la început poeta poseda din plin harul de a crede
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
iată că nu și-a retezat rădăcinile. Cam aici s-ar ancora și volumul. Iată aici frumusețe de poezie, emoție pură, crucificare pe ideea de eternitate a spiritului. „ Jos la răscruce, gata de ducă / Ce mă tot ține, mă tot hurducă. // Dorul atârnă frunză săracă / Dragostea vine, dragostea pleacă... Prind, ca din palme, să se răsfire / Cioburi păstrate în amintire... Ca o minciună consolatoare, / Vremea mă ninge, clipa mă doare...” Poezia am citat-o în întregime (“Punct de fugă”, pag. 39
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
folclorice menite să trezească în noi nostalgia plaiului mioritic, cum se întâmplă în distihul ce are drept titlu cuvântul care, numai pentru români are o rezonanță specială - „Dor": „Jos la răscruce, gata de ducă/ Ce mă mai ține, mă tot hurducă.// Dorul atârnă frunza saracă/ Dragostea vine, dragostea pleacă...// Prind, ca din palme, să se resfire/ Cioburi păstrate în amintire...// Ca o minciună consolatoare/ Vremea mă ninge, clipa mă doare". Creațiile lui Adrian Erbiceanu au darul de a ne fascina și
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
aduși cu forța în C.A.P. Era plină de hârtoape, însă se circula binișor, inclusiv cu autobuzul care avea curse zilnice, de la Mangalia sau spre Mangalia, făcând punte de legătură în comuna 23 August cu cele ce mergeau spre Constanța. Hurducându-se prin denivelările șoselei județene, molotovul își vedea de drumul său sinuos, iar nea Cârâc tot trăgea de volan să nu-l scape din „hățuri” în șanțurile de pe ambele părți ale șoselei. Cei doi tineri se tot înghesuiau unul în
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. I TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360330_a_361659]
-
cu tact și inteligență, de epoca de „aur” a comunismului, reprezentată de un tovarăș activist, ce purta o șapcă „asemănătoare cu cea a lui Lenin, doar mai ponosită”. Faptul că dialogul dintre Biserică și comunism se poartă într-un autobus „hurducat peste cele gropi, bârâind, trosnind și clămpănind din toate balamalele”, autobus ticsit de navetiști, țărani din Lăpuș, sporește farmecul scurtei istorioare. Concluzia subsemnatului e că cine nu are tineri deghizați în om bătrân, să-i citească! *** MARIA ZAVATI GARDNER Româncă
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
uit spre stânga, mă șterg la ochi și citesc pe linia care unește cerul cu pământul, scrise cu litere de mână, parcă furate de pe tabla școlii din Rădești sau din Bursucani, câteva cuvinte frumos articulate de învățătorul Rășcanu, ori învățătorul Hurduc, ori...: “Eu eram mică și, aș spune, cu ghetele pe dos, dacă n-aș fi fost cu picioarele goale...”... Sigur, fraza este mai lungă, dar n-o mai pot vedea, fiindcă se pierde/se ascunde încolo, departe, prin cotiturile care
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos () [Corola-blog/BlogPost/339921_a_341250]
-
Mai am o vale lungă și-s la Crăiești. Și-s la Ghinghești. Gata, mai am oleacă și intru-n Bursucani! Sunt pe tarlaua căreia-i zice la Tanc! Totu-i paragină! Buruienile se iau la înălțime cu pădurea pădurarului Hurduc! Pădurea pădurarului Hurduc se ia la înălțime și la tristețe cu bălăriile din Tanc! Că și pădurea-i distrusă! De când Țața Democrația a dat dezlegare la Nenorocire, codrul falnic (odinioară) seamănă cu-n rediu, cu o sihlă numai potrivită pentru
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
vale lungă și-s la Crăiești. Și-s la Ghinghești. Gata, mai am oleacă și intru-n Bursucani! Sunt pe tarlaua căreia-i zice la Tanc! Totu-i paragină! Buruienile se iau la înălțime cu pădurea pădurarului Hurduc! Pădurea pădurarului Hurduc se ia la înălțime și la tristețe cu bălăriile din Tanc! Că și pădurea-i distrusă! De când Țața Democrația a dat dezlegare la Nenorocire, codrul falnic (odinioară) seamănă cu-n rediu, cu o sihlă numai potrivită pentru compătimit! Nu se
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
la înălțime și la tristețe cu bălăriile din Tanc! Că și pădurea-i distrusă! De când Țața Democrația a dat dezlegare la Nenorocire, codrul falnic (odinioară) seamănă cu-n rediu, cu o sihlă numai potrivită pentru compătimit! Nu se vede nici un Hurduc! Cred că-i la bufet (bar, adică)! De fapt, ce să mai păzească pădurarul? Nici măcar bietele noastre ciori comunitare nu mai au unde să-și dureze cuibar, să se înmulțească, să se scadă, să se adune, să cârâie! Că mai
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
putea Celestul să dea un alt Potop? Ar putea, dar cred să s-a săturat și Dânsul de intervenții inutile! Mizează pe siguranța că cești draci și drăcușori sub acoperire/figură omenească își taie craca de sub giugleie, cum pădurea lui Hurduc și alte păduri, și El scapă de remușcări! Ar putea să dea cu Calea Lactee de Pământ? Ar putea, însă bietul Pământ, mititelul, abia de mai suflă sub presiunea Tartorilor de Apus și de Răsărit, și asta-i mai trebuie Acum
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
încă nu s-a pus pe „socializat” cu alt fel de „oameni” și încă n-a intrat pe „facebook”-(ul) altui Infinit!... Nu?...Sigur că da!... Da, sunt pe marginea Tancului, prin scaieți, și pălămide, și mătrăgune! Pădurea lui Aurel Hurduc, atâta cât a mai rămas din ea, îmi face semn să mă apropii, să nu-mi fie teamă, că nici măcar iepurii nu-și mai durează culcuș în dimensiunile-i liliputane!...Și mă apropii, că tot sunt frate cu dumneaei, cum
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
tăcere! Sunt convins că vrea să-mi mărturisească cine a nenorocit-o! Și cine a furat-o mai ceva ca-n codru! Cum va să-mi spună, oare? Că doar nu-i om, n-are gură, n-are proprietățile pădurarului Hurduc, să zicem! Dar dacă are, însă eu n-am „putere” să înțeleg?... Deja o aud, așa, ca o murmurare dintr-un departe, tocmai dinspre Tâmpa, tarlaua de dincolo de pădure! Aud: „Îți mai aduci aminte când veneai la prășit și treceai
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
turț, pruni piperniciți și peri pădureți cu fructe mărunte și strepezitoare. În celălalt capăt al orașului, în mahalaua Cutului, gunoaiele se aruncau în râpa pârâului Cacaina. Un octogenar sucevean îmi povestea că, în anii copilăriei sale, slujbașii de la salubrizare își hurducau tomberoanele pe valea pârâului, după ce făceau curățenie pe străzile târgului, ducând gunoiul „la gârlă”. De fapt, acolo a fost primul loc pe care l-a stabilit, încă de la începutul secolului trecut, Primăria pentru acest lucru. „Ștreca”, vechiul traseu al liniei
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
era nelipsită, împreună cu cele trei fete: cu Ana, cu Ioana și cu Mărioara. Dacă badea Pavăl Precup ar fi avut cât de cât glas, cu siguranță ar fi venit și el la cor. Așa, s-a mulțămit, ca uneori, să hurduce steagul cu clopoței în echipa de fluierași. Ne-a cântat și ne-a povestit multe. Pentru că-ntr-o viață de om vezi și-auzi multe. Iar în Leșu, pe lângă multe alte lucruri auzi și mai multe cântece. Și-apoi, în
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]