206 matches
-
-uri pe care îl construise Dan. Se plimbă prin camere, răsucindu-și șoldurile, cu picioarele depărtate și fesierii încordați. Se aplecă spre ușă, încercând veselă câteva croșee. Afară se auzeau roțile grele ale tomberoanelor pline cu deșeurile din Melrose Mansions huruind pe asfalt spre camionul de gunoi. Carol înlemni. Poate, se gândi ea, poate ar trebui să ies să mă vadă. Până la urmă, nu e vina mea, nu are de ce să îmi fie rușine. Și, cine știe, poate că or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cozonac. Undeva, departe, la periferia Londrei, sirenele Își Începuseră obișnuita jelanie nocturnă. — SÎntem amîndoi oameni inteligenți, auzi Rowe vocea străinului. Putem vorbi deschis despre unele lucruri. Rowe nu pricepea ce voia celălalt. Undeva, la vreo două mile deasupra capetelor lor, huruia un bombardier inamic, zbură de-a lungul estuarului. „Unde ești? Unde ești?“ păreau să spună Întruna bătăile inegale ale motoarelor lui. Doamna Purvis Îi părăsise: o auziră tîrÎndu-și pe scară salteaua, apoi ușa de la intrare se Închise cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stației de metrou - cineva Înfășurase becul Într-o eșarfă de mătase roșie, ca să-l camufleze. De-a lungul pereților stației se Înșirau, pe cîte două rînduri, trupurile celor veniți să caute adăpost. Afară, deasupra lor, avioanele păreau să se depărteze, huruind. Era o noapte relativ calmă, căci bombele căzute cu o jumătate de milă mai Încolo nu prea erau luate În seamă. Pe o bancă, un bătrîn sforăia de zor, iar la capătul adăpostului, doi Îndrăgostiți dormeau pe o saltea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un anume Prentice. — Noi vă trimitem Întruna clienți și dar voi nu ne trimiteți pe nimeni! se plînse el la telefon. Rowe se lăsă condus printr-o curte imensă, străjuită de Înalta clădire cenușie. Afară, pe cheiul Tamisei, tramvaiele treceau huruind. Găinațurile porumbeilor de pe sacii de nisip puși În fața caselor dădeau un aer rural acestui colț al Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua să se simtă un om liber și se bucura că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi resuscitat un pacient. Luciul umed al pielii din jurul gurii sale era ca bruma pe un parbriz dimineața. Pompă rapid cu fesele, lovindu-și pubisul de al meu, apoi se lăsă pe spate sprijinindu-se de bord când un Land-Rover hurui pe lângă noi pe drum, aruncând un nor de praf în geamuri. Când acesta se îndepărtă, Helen se ridică de pe penisul meu, lăsând sperma să-mi cadă peste vintre. Se așeză în spatele volanului, ținând glanda umedă în mână. Cercetă cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
biciuia geamurile, le acopereau trupurile cu o strălucire luminescentă, făcânu-i să pară două ființe umane semimetalice din viitorul îndepărtat care făceau dragoste într-un alcov cromat. Motorul angrenajului de spălare începu să duduie. Periile bubuiră pe capota Lincolnului și porniră huruind către parbriz, învârtind soluția de săpun într-un vârtej de spumă. Mii de bule se sparseră pe parbriz. În vreme ce rolele duduiau pe acoperiș și portiere, Vaughan începu să-și împingă pelvisul în sus, aproape ridicându-și fesele de pe banchetă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
este Dan. Se hotărî să-l întrebe. Intră în casa Andei în momentul în care Dan îi povestea cum și-au petrecut ziua el, Renar și Oliviu. Luana simți că leșină. Inima i se opri în loc, capul începu să-i huruie iar pumnii i se strânseră cu o mânie necontrolată. Cum au putut s-o mintă astfel? Cu ce-a greșit? Se așeză pe treptele de la intrare aiurită, cu capul în mâini. Se simți trădată, înșelată, pierdută și incapabilă să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Am pus pagina înapoi în dosar. Am golit paharul de votcă. M-am frecat la ochi. Am spus: Iisuse! Mi-am mai turnat un pahar și m-am tolănit în sofa. Motanul a trecut pe lângă mine, ignorându-mă complet. Frigiderul huruia. Restul se reducea la ploaia bătând în geamuri și la dramele nocturne ale insectelor. Nimic nu avea absolut nici un sens sau, dacă avea, eram prea obosit, prea sleit de puteri ca-l să înțeleg. Am închis ochii și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hotărâre, instructori alunecând - un milion de fragmente infinitezimale erau aruncate în lături din iarba udă într-o dungă rapidă de presiune care se apropia de noi pe peluză dinspre spital. O arătare conceptuală mare chiar sub suprafața solului. Măruntaiele motocicletei huruiau și scrâșneau ascuțit și furios, iar noi înaintam într-o revărsare de noroi și apă. Fata acceleră, făcând motorul să geamă, și trecurăm cu greu pe lângă tufișurile mari și copacii desfrunziți de pe domeniul spitalului. Am fost aruncat pe spate, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în gând coordonatele temporale, distanțele, logistica. Privirea ei mată trecu peste mine o dată, de două ori și apoi, iritată, reveni la normal. — Eric, spuse ea. Ce tot stai acolo ca o mătură. Mișcarea. 5.14 dimineața și roțile jeepului galben huruiau pe drumuri întunecoase. Mașina era plină de cutii cu cărți, genți cu de toate și-un Ian somnoros și nervos în cușca lui de transport. Mă așteptasem ca Scout să propună să facem ceva cu Ian - să-l ducem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de puzzle chinezească? — Da. — Ei bine, așa ceva e. Trebuie să știi unde să apeși și-n ce ordine, dacă vrei s-o deschizi. — Bun, și noi ce încercăm să deschidem? Scout se uită la mine. — Lumea, zise. Orașele zumzăie și huruie, expiră abur și fum în somn și-și umplu aleile de fiori. Am închis portiera jeepului și mi-am strâns mai bine haina pe lângă corp. Și Scout tremura în jacheta ei mare, de camuflaj, frecându-și brațele cu palmele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
superioară. — Mi-ai spus cumva „domnule“? — Încet înainte, dacă ești bună. — Mde, mde, făcu ea. Nu mi-am putut reține zâmbetul. Adânc înlăuntrul meu, am început să simt că exista o șansă ca noi chiar să putem face asta. Motorul hurui și un nor de fum albastru-cenușiu se ridică dinspre un eșapament, de undeva. Orpheus porni pieptiș spre valuri. Ian stătea la umbra cabinei, tolănit și adormit. Dacă ura tot restul, cel puțin îi plăcea vremea. Fidorous ședea în scaunul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu cealaltă mână. Ai priceput? — Priceput. Cheia e în contact. Mă sărută în grabă și dispăru și dispăru. Am urcat scările cât de repede am putut, simțind durerea împungându-mă în genunchiul umflat. Am găsit cheia, am răsucit-o. Orpheus hurui. Am împins maneta, de încercare, și din corpul navei a ieșit o pară de fum negru. Nava porni înainte și eu am cârmit-o spre butoiul ce gonea pe apă. Fidorous apăru pe punte cu arma lui, luând un harpon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
suprafață. Ne trebuie viteză mai mare. Haide. — Dar nu pot... motorul. Nu vreau să... — N-o să aibă nimic, haide, o să-i mai atașăm un butoi și-o să vedem dacă mai poate fugi atunci. Am mai împins puțin maneta și Orpheus hurui ascuțit. Un fum negru ca funinginea ieși din țevile de eșapament, însă îl prindeam din urmă, reduceam simțitor distanța dintre noi și rechin. Scout strigă liber! și arma doctorului se declanșă cu un vâjâit. Harponul nimeri umbra rechinului chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
necazuri și cele mai deocheate bîrfeli, tip "regina cu hormonii în litigiu". Vreo trei-patru s-au răzbunat crunt pentru "necooperare". Pînă și hulubul gras și înfoiat pe care-l hrănesc de ani buni, vreo cinșpe, cînd e turbat de dragoste huruie la geam ca nebunul, dară-mi-te mîndrele exemplare de bărbătuși din Jurassikul ieșean. Mmda. Și Magda U. și-a digerat cu discreție multele eșecuri. S-o luăm de la capăt. Nu anarhic, ci metodic. S-a oprit la adolescenta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o să te spun că-ți părăsești postul pentru orice fleac, încearcă să-l sperie în glumă. Haideți, dom’ Regizor, nu faceți pe scorțosul, țipă Santinelă ca să se facă bine înțeles în timp ce trage după el poarta de fier pe rotile care huruie îngrozitor, n-aș vrea să fiu obraznic, dar v-aș fi putut trage un glonț în cap, așa, în timp ce așteptați să vă deschid. De cîteva zile avem consemn pentru toți nepofiții care pînă acum și-au închipuit că unitatea asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de transmisiei și fișele bujiilor. Toate erau la locul lor. Se hotărî să coboare capota și să-și încerce norocul. Ultimul kilometru abia ne-am tîrît. Să fiu al naibii dacă pistoanele noastre rămase fără un strop de ulei nu huruiau mai tare decît motorul elicopterului. I-am spus lui Sena să mă aștepte, că n-o să dureze mult, că n-avea cum să-mi ia mult timp să mă asigur că nu era nici o păcăleală la mijloc. Abia după ce am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
10 m înălțime și imediat urcă la cer. Încă o dată, se roagă Dinu. Nu pot, am făcut-o de oaie rău. Încă 15.00 de euro. Pilotul întoarce în scurt și coboară aproape în picaj, țintind scaunul răsturnat cu Romeo. Huruie, vuiește, se apropie amețitor de repede, hărmălaia devine tragică. Vuuum! De data asta a fost și mai lată. Lumea s-a panicat și mai și, strigînd: Era și Dinu, vecinu'. L-am văzut! Dinu era în transă. Așa plăcere n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lecție de cultură generală unei deputate care era la modă și chiar Monicăi să-i dea lecții de rafinament. Dorea Lena să facă din Corbu o rampă de lansare? S-ar fi putut crede și așa ceva. Avionul s-a auzit huruind și, puțin emoționată, Lena s-a tolănit în pat, reluînd lectura unui roman clasic. Știa că va mai dura destul pînă ce va scăpa Corbu din aeroport. Își amintește de primele întîlniri, cînd greșea voit numele demnitarului. Cum spunea domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ni s-a luat vîntul,/ și cîntul, și cîntul.// Libertate ofticoasă. Pace, umilință./ Vreme care/ între butucii minciunii ne strînge./ A rămas doar moara/ de sînge, de sînge.// Toate sînt, frățioare,/ Împotriva-mi, împotriva-ți!/ Auzi? Departe/ în zări străine,/ huruie mori diavolești/ de crivăț, de crivăț. // Ci, iată, din trudă/ din aburii sîngelui/ pe care îl pierdem/ oblăduitor,/ misterul răsare/ ca noua mișcare, noua mișcare..." Și finalul, care poate fi citit atît ca premoniție, cît și ca un avertisement lansat
Cîteva gînduri despre Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/7643_a_8968]
-
trăsătură unanim observată a versurilor sale - chiar dacă sursa nemulțumirii sale nu este prea ușor de depistat: "De dogmă pus la zid și împușcat,/ plin de tramvaie în cap și cu momâile/ alături, stau pe drumuri, ca să vină/ războaiele, cu avioane huruind./ Sus este imperiul motoarelor./ Pe jos, prin praful vacilor, mișcă/ din picioare universul/ încet,/ pierdut prin mințile noastre" (Risc, p. 27). Mutatis mutandis, se poate spune că Radu Ulmeanu scrie poezie, așa cum Nicolae Breban scrie proză. Un suflu vital îi
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
se plantează, în locul gazonului de altădată, iederă sau ienuperi, să nu mai trebuiască să tunzi iarba o dată pe săptămână cu cositorile alea antice și de demult. Unii își atașau o funie la cositoare și o lăsau să alunece la vale huruind, după care o trăgeau înapoi. Stând la volan, Rabbit zâmbește când își aduce aminte de vechile cositori cu mânere de lemn și de vecinul lor metodist, de mult răposat, de pe Jackson Road, cu care mami se ciondănea din cauza că tundea
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii săraci și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În descrierea lor, se ating tonalități bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit pe străzi, Și s-au întins la soare cîini galbeni prin ogrăzi. Pe străzi pustii cu arbori zdrențăroși S-aud flașnete gîngave, spre seară, Rămase-acolo parcă de-astă-toamnă“ (Primăvara). Perceperea citadinismului în astfel de tonalitate se înscrie la Philippide într-
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
steaua ta, pe cerul de noapte pălește iar suflarea ți-en gheare la pasărea Khaya. Să te-nvrednicească Dumnezeu! mai spuse mama din roua grădinii arhetipale. Acum este ora și-i scriu că un șarpe, luat din urmă de șapte mirese, huruie prin vene după sângele meu; în el, crește o magnolie pictată de Shama Shamiema pe întuneric. scrisoare pe un perete alb în vreme ce tu dormi și,-n vis, mănânci puțin din patera cu jeratec, el intră în încăperea albă și scrie
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
și merg mai încet ca niciodată, abia dacă mă clintesc și parcul vine în urma mea, respirând greu. lemnele îi trosnesc ca niște oase, e strâns ca într-o plasă, se apropie mai mult, rostogolindu-se, înălțându-se cât zece blocuri, huruind, acoperind noaptea. "e doar o oboseală de noapte, un joc, o farsă", îmi zic, îmi închid ochii, vreau să râd. și în jur era liniște, era șase și dimineața ca o bucată de gheață îmi ieșea de sub tălpi. * iar drumul
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]